1,461 matches
-
Tschermak (Edler von Seysenegg)72. Lui Mendel îi aparține descoperirea că fiecare trăsătură a unui individ este compusă din doi factori ("alele"), unul provenit de la mascul și celălalt de la femelă. Cei doi factori pot fi identici - homozigoți, sau diferiți - heterozigoți. Ereditatea este formată din totalul factorilor (alelelor) pe care le posedă acel individ, deci aparența fizică a individului sau fenotipul este rezultatul tuturor aleleor. Gametul (sau prima celulă, fertilizată, din care se formează individul), conține o copie a alelelor masculine și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
doua. Fnotip identic în F1 (dominant) și în proporție de 3:1 în F2 (a doua generație hibridă). Aceste observații îl conduc la enunțarea primei legi a lui Mendel, și anume Legea segregației sau a separării, cunoscută azi ca legea eredității: cele două trăsături ereditare se separă una de alta în gametul provenit din fuzionarea lor și se dezvoltă în gameți diferiți. Astăzi este considerat un fenomen de la sine înțeles faptul că cei 46 de cromozomi ai celulei umane diploide provin
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
tatălui și jumătate din ovulul mamei, combinându-se separat. Iar trăsăturile diferite ale copiilor sunt rezultatul combinărilor alelelor de a lungul generațiilor. Posibilitatea de combinație a alelelor este de 223 , adică de 8.388.608 de combinații. Încercând să explice ereditatea concomitentă a mai multor trăsături genetice, Mendel descrie transmiterea factorilor care decid culoarea și lungimea cozii pisicii. Transmiterea factorilor ereditari Încrucișarea bihibridă a trăsăturilor independente arată un raport de 9:3:3:1 în cea de-a doua generație. În
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
lui Mendel cu selelecția naturală a lui Darwin într-un cerc care înalță biomedicina spre realizarea epocalei descoperiri a genomului. Theodor Heinrich Boveri (1862-1915) și Walter Stanborough Sutton (1877-1916) Walter Sutton (stânga) și Theodor Boveri (dreapta) Autorii teoriei cromozomiale a eredității Ulterior descoperirilor lui Gregor Mendel, cercetările geneticienilor Edmund Beecher Wilson 75 și Theophilus Painter 76 și ale embriologului Wilhelm Roux77 stabilesc că încărcătura cromozomică poartă toate trăsăturile genetice care îi caracterizează și diferențiază pe indivizi. Diagrama unui cromozom eukariotic: 1
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
pe indivizi. Diagrama unui cromozom eukariotic: 1) cromatina (după faza S); 2) Centromerul punctual de încrucișare; 3) brațul scurt; 4) brațul lung. Cartea publicată de Boveri și Sutton, în 1902, The Cell in Development and Heredity ("Celula în dezvoltare și ereditatea"), definitivează teoria cromozomială a eredității. Citat din carte: "Entități independente păstrate în nucleul celulei își păstrează identitatea, deoarece ceea ce iese din nucleu este ceea ce intră în nucleu". Imagine din cartea Celula în dezvoltare și ereditatea Theophilus Painter 76 publică în
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
eukariotic: 1) cromatina (după faza S); 2) Centromerul punctual de încrucișare; 3) brațul scurt; 4) brațul lung. Cartea publicată de Boveri și Sutton, în 1902, The Cell in Development and Heredity ("Celula în dezvoltare și ereditatea"), definitivează teoria cromozomială a eredității. Citat din carte: "Entități independente păstrate în nucleul celulei își păstrează identitatea, deoarece ceea ce iese din nucleu este ceea ce intră în nucleu". Imagine din cartea Celula în dezvoltare și ereditatea Theophilus Painter 76 publică în 1923 prima hartă a cromozomilor
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Heredity ("Celula în dezvoltare și ereditatea"), definitivează teoria cromozomială a eredității. Citat din carte: "Entități independente păstrate în nucleul celulei își păstrează identitatea, deoarece ceea ce iese din nucleu este ceea ce intră în nucleu". Imagine din cartea Celula în dezvoltare și ereditatea Theophilus Painter 76 publică în 1923 prima hartă a cromozomilor ca fiind în număr de 24, și abia în 1956 eroarea este corectată și se ajunge la adevărata cifră de 23 cromozomi incluzând perechea XY. Barbara McClintock (1902-1992), citogeneticiană, laureată
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
necodată și supranumită gunoi genetic, ocupând un spațiu considerabil, este în curs de descifrare. Porțiunea "negenică" a ADN-ului, cea necodată, reprezintă 98% din genom. Ea are importante funcții în regularizarea expresiei genice, organizarea arhitecturii cromozomice și a semnalelor de ereditate epigenetică (în afara secvențelor genelor). Diferența genetică dintre ADN-ul diferiților indivizi este mai mică de 0,1%. Între cimpanzeii de tip bonobos și oameni diferențele sunt de sub 4%. Genomul uman, sau setul de gene, este conținut în cele 23 de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
deceniile care vin, fiecare individ al planetei va purta cu sine cartea de identitate cu toate datele sale genetice. Aceste date vor conține, pe lângă elementele de identificare, date despre alimentele și medicamentele acceptate de organismul său. Spirala celulei și a eredității, conform expresiei lui Winston Churchil, "se află la sfârșitul începutului". 6. Spira bio-taxonomiei Carl Nilsson Linnæus (1707-1778), cunoscut, după înnobilarea sa, și sub numele de Carl von Linné, a fost botanist, medic și zoolog, considerat fondatorul taxonomiei binomiale. Prin taxonomie
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
a făcut, și-și publică observațiile. Este cel care-l inițiază pe teologul Gregor Mendel în tainele mecanismelor de transmitere a trăsăturilor plantelor și animalelor. 69 Thomas Hunt Morgan (1866-1945), embriolog și genetician american, decodifică rolul jucat de cromozom în ereditate și primește Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (în 1933). Scrie nenumărate cărți despre ereditate și lansează studiile genetice asupra Drosophilei Melanogaster. În anul 1900, scrie capitolul "Redescoperirea eredității mendeliene" în Istoria științelor. 70 Hugo Marie de Vries (1848-1935), botanist
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în tainele mecanismelor de transmitere a trăsăturilor plantelor și animalelor. 69 Thomas Hunt Morgan (1866-1945), embriolog și genetician american, decodifică rolul jucat de cromozom în ereditate și primește Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (în 1933). Scrie nenumărate cărți despre ereditate și lansează studiile genetice asupra Drosophilei Melanogaster. În anul 1900, scrie capitolul "Redescoperirea eredității mendeliene" în Istoria științelor. 70 Hugo Marie de Vries (1848-1935), botanist olandez, fiu al prim-ministrului Olandei, studiază creșterea plantelor cu Julius Sachs. Lansează ideea existenței
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1866-1945), embriolog și genetician american, decodifică rolul jucat de cromozom în ereditate și primește Premiul Nobel pentru fiziologie și medicină (în 1933). Scrie nenumărate cărți despre ereditate și lansează studiile genetice asupra Drosophilei Melanogaster. În anul 1900, scrie capitolul "Redescoperirea eredității mendeliene" în Istoria științelor. 70 Hugo Marie de Vries (1848-1935), botanist olandez, fiu al prim-ministrului Olandei, studiază creșterea plantelor cu Julius Sachs. Lansează ideea existenței pangenelor și este considerat a fi autorul geneticii. Elaborează termenul de "mutație pangenică", ca
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care scoate în evidență, postmortem, incontestabila valoare a legilor lui Mendel. 72 Erich Tschermak (1871-1962), agronom german care aflase de cercetările lui Mendel de la bunicul său (care-i fusese student). Devenit profesor de științe agricole la Universitatea din Viena, redescoperă ereditatea mendeliană, devenind unul din grupul de mendelieni, alături de Correns și de Vries. 73 Oscar Hertwig (1849-1922), zoolog german devenit profesor de anatomie comparată la Universitatea din Berlin, descoperă fertilizarea la aricii de mare și rolul jucat de nucleul celulei și
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
că sexul feminin este XX și cel masculin XY. El descoperă existența mai multor cromozomi, pe care-i numește cromozomi "B". În ultima parte a vieții scrie cartea (foarte cunoscută) The Cell in Development and Inheritance ("Celula în dezvoltare și ereditate"). 76 Theophilus Shickel Painter (1889-1969), zoolog american. După studii intense asupra cromozomului, reușește să identifice genomul Drosophilei Melanogaster. Stabilește un număr de 48 de cromozomi umani (în 1955, japonezul Joe Hin Tjio stabilește numărul corect al acestora: 46). 77 Wilhelm
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
nu primește titlul. 84 Johannes Friedrich Miescher (1844-1895) este biolog și medic elvețian. Identifică substanțe biochimice bogate în fosfor, conținute în nucleul celulelor albe ale sângelui și astfel reușește să izoleze un acid nucleic, pe care îl consideră legat de ereditate. Miescher numește "nuclein" ceea ce era de fapt ADN-ul, constatând că acesta conține fosfor și nitrogen. Importanța descoperirii sale este evidențiată de Albrecht Kossel, specialist în fiziologie chimică. 85 Rosalind Elsie Franklin (1920-1958) bioloagă și fiziciană engleză. Se ocupă de
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
dă o exprimare în limbaj. Romanul Camera roșie este prototipul romanului suedez modern, care, în contrast cu melodrama, conduce elementul dramatic la extrem. Citindu-l pe Linné, este captivat de adevărurile exprimate de el și introduce tematica influenței mediului înconjurător și a eredității în caracteristicile personajelor sale. Introduce naturalismul în mișcarea teatrală modernă și descrie caractere complexe. Își exprimă ideile în eseuri despre crima psihică și despre drama modernă și teatrul modern. 90 Joseph Pitton de Tournefort (1656-1708), botanist și medic francez, realizează
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
francez de concepție evoluționistă. La începutul carierei, publică trei volume despre flora Franței, Flore française. Devenit șeful catedrei de botanică, ulterior de zoologie, publică cartea Système des animaux sans vertèbres ("Sistemul animalelor fără vertebre") devenită taxonomia nevertebratelor. Lamarck lansează teoria eredității caracterelor dobândite, prin care contribuie la netezirea teoriei evoluționiste. Descrie forța prin care se impune adaptarea, prin separarea utilului (care se impune) de neutil. Cuvier se opune acestor idei. 99 Étienne Geoffroy Saint-Hilaire (1772-1844), naturalist francez, coleg cu Lamarck, apărător
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
conflict cu cele ale bătrînilor. Se mai întîmplă ca puterea să rezide în doi actanți, unul pozitiv și unul negativ. În romanele naturaliste, observăm adesea opoziția dintre o putere a voinței personale și o structură socială sau o formă de ereditate. Este probabil ca analiza amplă a unei serii de romane naturaliste să ne ofere ca rezultat caracteristic opoziția a două puteri ca formă de intermediere a fabulei între subiectiv și obiectiv, între una orientată către individ și una orientată către
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
o numește el însuși) un întreg capitol intitulat sugestiv: Stratigrafia biografiei interioare. El folosește pentru a pătrunde pe acest teren minat, aflat la granița dintre câmpul larg al biografiei și cel la fel de extins al operei "achiziții recente conjugate ale științei "eredității" individuale și colective (intrate după al Doilea Război Mondial în faza experimentală), pe cele ale psihanalizei freudiene, jungiene, lacaniene (ajunsă și ea de multe decenii în etapa confirmărilor experimentale nu numai de tip manifest "patologic", dar și "normal"), ale antropologiei
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
tare după o lumânare pentru sufletul celui răposat, e unul... ,,deschis"123. 2.6. Slavici și literatura realist-naturalistă Personajele acestei nuvele, potrivit datelor pe care ni le oferă textul scriitorului, pot fi văzute ca elemente ale unei scheme naturaliste. Sugestia eredității sau a bolii în familie; sinuciderea văzută ca probă a instabilității psihice, a slăbiciunii de caracter sau ca semn al unei zestre genetice încărcate trimit, fără îndoială, la naturalism. Autor moralist, Slavici iubește simetriile și, în general, geometria relațiilor umane
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
s-au impus. G. Călinescu scria: "Construcția (n.s. romanului) e sigură, bine rostogolită, cu nimic artificial nicăieri, iar încheierea vine când toate faptele sunt coapte spre a-și da rodul. Uciderea însăși a lui Hubăr de către Bandi se îndreptățește prin ereditate, căci Bandi e copilul unei nebune, el însuși cu simptomele de demență treptat indicate (sfiala, domesticitatea excesivă pe lângă cineva, crize epileptiforme cu mușcături) și omorul nu e decât ultimul act al izbucnirii nebuniei"129. În același spirit, dar cu alte
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
egale ale tumorilor supratentoriale și infratentoriale, dar acestea au avut o limită de vârstă pentru copilărie de 17 ani, ceea ce implică o creștere a numărului tumorilor supratentoriale [7]. Cel mai cunoscut factor de risc al tumorilor cerebrale la copii este ereditatea. Jumătate din tumorile supratentoriale sunt localizate pe linia mediană și cealaltă jumătate în emisferele cerebrale. La copii, 75% din tumorile fosei posterioare sunt localizate în cerebel sau ventriculul patru, 20% în trunchiul cerebral și mai puțin de 2% în unghiul
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
ale Mirandei). Senzor al acelui climat de reajustări vertiginoase în palierele piramidei sociale, Fowles aduce în prim-planul scenei epice două lumi, cea-care-urcă prin efracție, și intelighenția spirituală. Caliban și Miranda se resping în chip abisal datorită flagrantei diferențe de ereditate și experiență afectiv-creativă: una imatură, esențial resentimentară, aparent sub control, dar cu efecte de explozie întârziată, cealaltă, în firească ascensiune, în plin elan de identificare și căutare (prin rapel, analogie și disociere) artistică. Un artist vampirizat de instinctualul Caliban, aceasta
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
și de reazemul bătrâneții. Mărturisind acum, târziu, nelegiuirea sexuală, la care fusese constrânsă de fratele mai mare Sean, devenit idolul familiei odată cu moartea aceluia în război, ea face un fel de terapie individuală, dar și colectivă, o igienizare morală a eredității unei familii tentate mai degrabă să ascundă, să interiorizeze neputințe, lașități și echivocuri. Eliberarea de năravul prefăcătoriei este o etapă decisivă în metamorfoza lui Bernard, drept care iată-l oferind jurnalul scris în Hawaii Iolandei Winter. Spre a ocoli confruntarea directă
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cele din urmă să ascundă originile averii, condițiile primare de acumulare a acesteia? Oare pentru că meritul personal se află la vederea oricui și pentru că efortul depus amintește că reușita inițială are prea puțin de-a face cu ceea ce ține de ereditate? Durata permite transformarea muncii tenace în daruri, în calități înnăscute și transmisibile, în excelență naturală care nu are nimic de-a face cu meritul truditor al parveniților. Valorizarea muncii nu este universală. Înainte, cel care muncea era sclavul. În opinia
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]