1,413 matches
-
noi (1985), și culegerea de „alegorii și întâmplări diurne” Vânzătorul de sunete (1985) sunt însoțite de numeroase traduceri din poeți, prozatori și dramaturgi maghiari. Lirica lui O. din Apa iubirii și Malicondra, cu propensiune spre versul calofil, e dominată de eros și tanatos. Cel mai îndelungat și consecvent demers al lui O. a fost însă cel de traducător din literatura maghiară clasică și contemporană. S-a ilustrat ca un prezentator activ al literaturii maghiare din România, făcând, prin cele peste patruzeci
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288519_a_289848]
-
revine la începuturile ermetizant-simboliste ale lui T. Conotația socială, vagă, poate fi întrezărită în faptul că eul poetic adoptă perspectiva unui sclav aflat în captivitate la Roma. Ciclul Țărm singuratic cuprinde poeme în care sentimentul naturii, mai ales marine, asociat erosului hieratic, melancolic, luminos, izbucnește cu forță, pentru prima și ultima oară. Volumul postum Nebunul regelui (1976), eclectic, nu se distinge printr-o formulă inovatoare, pentru ca textul editat în De bello dacico (1989) să continue experiența clasicizantă din Țărmul singuratic într-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290159_a_291488]
-
din acești ani scrisă de Gabriela Melinescu. Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. P. accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute” și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă - la autooglindire sau dorință orientată către un partener real. Sunt consemnate mici întâmplări din viața unei fete de vârstă incertă (între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
Cele două autoare au în comun frenezia trăirii, un aer băiețesc, dezinvolt, naturalețea stilului. P. accentuează latura nonconformistă a feminității încă „neîncepute” și totuși provocatoare (Vară). Personajul-narator oscilează între copilărie și adolescență, dar erosul stă în centrul universului său: de la erosul încă nedefinit - în deambulări nesfârșite, soarele, iarba, dealul exercită o atracție misterioasă - la autooglindire sau dorință orientată către un partener real. Sunt consemnate mici întâmplări din viața unei fete de vârstă incertă (între zece și cincisprezece ani), circumscrise sferei familiale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288892_a_290221]
-
nonagresiv, nici iritant, nici provocator. Iubirea înseamnă foc devastator, de aceea obrazul iubitului e „palid ca pământul în care/ n-a plouat”, iar chipul lui pare „icoană arsă în pământ”. Catrenele de inspirație iberică, „cople”, emană temperatura și senzualitatea proprii erosului hispanic, cu toate că uneori cadența și vocabulele vin dintr-o gamă minoră: „Nici cu tine, nici fără tine/ Nu-mi pot găsi leac de dor/ Cu tine fiindcă mă ucizi/ Și fără tine fiindcă mor.” Deși face o notabilă muncă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289074_a_290403]
-
își vinde sufletul lui Mefisto, dar nu pentru a-și potoli setea de cunoaștere, ci în schimbul unui sărut. Ipostaza, până la un punct, este a lui Hyperion din Luceafărul. Multe poezii sunt peisaje și pasteluri în manieră pillatiană, altele sunt dedicate erosului, totdeauna tragic, neîmplinit. Norul lui Magellan (1972) face pereche cu piesele din primul volum, în tehnica versului, ca și în formula poetică, tipic intelectualistă, la care adesea se adaugă ironia, o ironie tristă, provocată de imperfecțiunile speței umane. A tradus
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287340_a_288669]
-
creștine; explozia unor vechi „erezii”, „schisme” din primele secole ale creștinismului ce devin obiect de analiză a sociologiei religiilor. Ocultismul, cu toate metamorfozele lui, de la astrologie și chiromanție la levitație și clarviziune, stă în atenția sociologiei actuale a religiilor. în Eros și magie în Renaștere. 1484, Ioan Petru Culianu arată că, deși „musca apteră” (știința modernă) a supraviețuit și s-a impus în ultimele secole, practicile oculte și magia n-au dispărut. Ele supraviețuiesc mai mult sau mai puțin camuflate și
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
Documentar sociologic, I, București, 2000; Mircea Vulcănescu. Profil spiritual, București 2001; Istoria limbajului filosofic românesc, București, 2002. Ediții: „Criterion. Revistă de arte, litere și filosofie”, București, 1990; Emil Cioran, Singurătate și destin, pref. autorului, București, 1991; Mircea Vulcănescu, Logos și eros, pref. edit., București, 1991, Dimensiunea românească a existenței, pref. edit., București, 1991, Ultimul cuvânt, București, 1992, Pentru o nouă spiritualitate filosofică, București, 1992 (în colaborare cu Zaharia Balinca), Dimensiunea românească a existenței, I-III, pref. edit., București, 1992-1996 (în colaborare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
Henri Wald la 80 de ani), București, 2001. Repere bibliografice: Gh. Geană, Filosofia pe scurt, VST, 1978, 30; Z. Ornea, Vulcănescu despre omul românesc, RL, 1992, 17; Tania Radu, Revenirea la Mircea Vulcănescu, LAI, 1992, 19; Florin Grigoraș, „Logos și eros”, „Universul cărții”, 1992, 4; Octavian Soviany, „Dimensiunea românească a existenței”, „Universul cărții”, 1992, 4; Z. Ornea, Filosoful Nae Ionescu, RL, 1993, 21; Ornea, Portrete, 191-195; Z. Ornea, Al doilea volum din publicistica lui Noica, RL, 1997, 1; Jean Dumitrașcu, Mircea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286751_a_288080]
-
Aventură și propagandă în filmele polițiste, în Idem, Explorări în comunismul românesc I, p. 282. "Marea paraliteratură de imagine", cum o numește autorul (Cenaclul Flacăra, cu amestecul său de mitologie rurală, mesianism civic, ecologie politică, activism sportiv, mitomanie lirică și eros național, concursurile ca Floarea din Grădină sau filmele lui Sergiu Nicolaescu), a influențat într-o măsură uriașă masele prin fals istoric și minciună politică. ibidem, p. 286. Toate acestea dau seama de "suprasaturarea ideologică" în care istoria este întrebuințată ca
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
pe vorbitor, precum și darul povestirii. Nu de puține ori însă compoziția este neglijată, ca și cum autorul și-ar fi pierdut răbdarea în pregătirea deznodământului, ceea ce este mai evident în două nuvele ample din Cărarea cenușie. În Dragostea doamnei Precup ingenuitatea reprezentărilor erosului, pe care le are naratorul-autor, mai întâi copil, apoi adolescent, cucerește, în pofida prezenței (auto)ironiei maturului. Paginile acestea se leagă însă nefiresc cu o povestire melodramatic-senzațională, axată pe sinuciderea unei verișoare obligate să se mărite cu amantul mamei sale. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război. În roman se discută filosofie, se cimentează prietenii, se creionează tablouri idilice și scene mondene. O secvență aventuroasă - trecerea Dunării noaptea, cu lotci, în misiune de recunoaștere - e preludiul contracarării erosului prin tragic. Comăneșteanu, Milescu și maiorul Șonțu participă la atacul asupra redutei Grivița și își pierd viața. Moartea lui Milescu încununează un eroism funciar, impresionant prin manifestările lui autodisimulative. Relatarea întâmplărilor petrecute pe front, pe parcursul câtorva zile din august 1877
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
versuri, Pn4 = 4 versuri, Pn5 = 2+2 versuri. Putem vorbi aici de o adevărată structurare lirică a monologului a cărui dinamică secvențială prezintă caracteristicile narațiunii. Este vorba aici, mai ales de povestirea pe care Barthes a propus să o numim "eros eveniment" de altfel subliniată în mod explicit în replica lui Narcis, v. 409-419 care vine să distrugă "erosul sororal" care îi unește pe Junie și Britannicus. Poemul și povestirea nu se exclud reciproc. Din contra, această asociere va conferi întregului
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a cărui dinamică secvențială prezintă caracteristicile narațiunii. Este vorba aici, mai ales de povestirea pe care Barthes a propus să o numim "eros eveniment" de altfel subliniată în mod explicit în replica lui Narcis, v. 409-419 care vine să distrugă "erosul sororal" care îi unește pe Junie și Britannicus. Poemul și povestirea nu se exclud reciproc. Din contra, această asociere va conferi întregului monolog o densitate stilistică marcată de originalitate. 4. Exerciții de analiză secvențială 7.1. Andromaca V, 3: un
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care încearcă să le valorizeze prin forma fixă a sonetului și printr-o anume arhitectonică a cărții Simfonia vieții. Astfel, primelor trei cicluri le vor corespunde vârstele eului, particular și totodată generic: copilăria fericită în orizont rural, tinerețea cu flacăra erosului și cu entuziasmul trăit în preajma geniului, maturitatea cu înțelepciunea câștigată. Cel de-al patrulea ciclu închide bucla prin întoarcerea la copilărie, dar o și transcende ca revelație a raporturilor cu divinitatea. Dacă în ciclul Zile de aur sinceritatea vocii nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
din flăcări conține piese ce recompun un fel de roman al iubirii, cu momente variate, unele de o galanterie cam anodină, altele acuzând ecouri epigonice (o Agonie amintește de versurile lui D. Anghel). Notă aparte fac câteva texte în care erosul comun capătă irizații venind dinspre cel religios. În Cântece din amurg, eul liric dă rareori glas unei angoase a sfârșitului, încrezător fiind, pe de o parte, în supraviețuirea asigurată de poezie, pe de alta, în viața de apoi. Din acest
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288290_a_289619]
-
romantică, lirică, adesea excesivă, mai ales în ultima scriere. Sentimentalismul caracterizează, în cele din urmă, mai toate paginile lui Z., impresia de autentic dominând însă, creată atât prin atmosfera unei colectivități aparte, cât și prin ipostazele umane care ilustrează fatalitatea erosului. Poetizări superflue, tendințe intelectualizante sunt iarăși prezente, după cum se poate constata diluarea treptată a substanței epice. Dacă Z. și-a câștigat ca romancier un loc distinct în opinia vremii și a posterității, el s-a impus, totuși, în primul rând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
poate să dureze. Două schițe psihologice se observă aici: una este aceea a gelosului metodic, alta este aceea a femeii inconștiente, grațios amorale. A iubi înseamnă pentru Grazia-Maria a exista. Plăcerea prozatorului de a specula în jurul unei teme dificile (manifestările erosului) se vede numaidecât. După generația lui G. Călinescu, Perpessicius, Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu, P. rămâne istoricul literar cel mai temeinic pe care îl are, în formulă tradițională, literatura română postbelică. Pasionant, plin de vervă și nelipsit de umor, căci Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288825_a_290154]
-
spațiu, mereu, modestul nostru gând ne-nalță, prin lectura scrierilor sale, bineștiut, cât de fascinat a fost profesorul Ioan Petru Culianu de gândirea magică a Renașterii, de tehnicile divinației, de experiențele extazului, de coborârea în fantastic, de natura spirituală a erosului, supus unui riguros ceremonial. Tema sa preferată rămâne ascensiunea celestă, subtilă învăluire în „fantasticul pur și glacial” (Noaptea sufletul meu), pentru ca, „înfipt în tăcerea acestei lumi ca o piatră” smaraldică, să încerce (și să reușească) a construi o „artă a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Sofocle și Euripide), Pascal, Renan ș.a. Capitolul Dialoguri este pur platonician, sofismele și speculațiile lui Socrate fiind încredințate unor gânditori de la noi, învestiți cu titlul de personaje: Alexandru, George, Mihai. Capitolul Viață și prețuire poate fi considerat o continuare a Erosului. Revin temele morții, ale iubirii, ale „prețuirii” acestora. SCRIERI: Eseuri, îngr. și pref. Marian Papahagi, Cluj-Napoca, 1985. Repere bibliografice: Z. Ornea, Eseistică filosofică, RL, 1986, 31; Dicț. scriit. rom., III, 601-605. V.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288674_a_290003]
-
de a controla și asimila anumite experiențe intensificate până la sublim ale spiritului uman? Străfulgerarea inspirației și truda demiurgică ce definesc creația artistică generează o breșă metafizică în continuumul banalității cotidiene? Se deschide această breșă înalt-perturbatoare spre și întru transcendență? Experiența Erosului ca survenire ce se relevă incompatibilă numirilor și definirilor raționalului proiectează oniric spre primordialitatea întemeietoare ce pulsează dincolo de timp și spațiu? Este îndrăgostitul un cronicar abisal și aparent naiv al tensiunilor transcendente? Frivolitatea sa nu este semnul unui alt tip
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
poate urma pasul vertical decât întru sacrificiul sinelui ca jertfă titanică și alogică aprinsă pe ancestralul rug al iubirii de celălalt. În acest context, nu se relevă experiența ascensiunii mistice, poate mai presus de cea a creației artistice și a Erosului, drept proiecție ce învecinează cu transcendența integrând, ulterior, conștiința activității primordiale a acesteia? Sacrificiul sinelui în ascensiunea mistică Să apropiem privirii atente unul dintre oamenii cotidianului și să-i recunoaștem acestui personaj deplina ancorare în dinamica mundaneității efemere. Așadar, el
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
să zăbovească. La fel sunt abordate și accidentele sublime, sincopele majestoase în indefinibilul străfulgerării prin care pot lumina viața unei ființe umane integrate cotidianului. Una dintre aceste paranteze insulare ce, uneori, punctează edenic parcursul individualității umane este experiența perturbantă a erosului. Întâlnirea cu cel care ne devine drag deșteaptă și activează în noi amintirea unui ev atemporal unde ne redescoperim superiori față de persoana ce credeam că suntem. Alături de chipul pictural adorat în incandescența iubitoare, îndrăgostitul se înalță spre această dimensiune pentru
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu sinele său ideatic. Credința în metamorfoza sa ontică el o întoarce împotriva sa dorind mistuirea propriei identități temporale și saltul triumfător spre invincibilitatea propriei firi. De aici convingerea că cel îndrăgostit își poate sfida și depăși limitele dragostea întru eros fiind oarbă. Totuși, ce semnifică, în profunzime, o astfel de orbire caractreristică proiecției lipsite de măsură a dorinței pentru celălalt? În sens larg, spunem despre orbire că survine atunci când vederea absentează ori îi este neutralizată funcționalitatea prin excesul de lumină
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
astru orbește privirea imprudentă a celui îndrăgostit. Aici survine întâlnirea inedită dintre excesul de lumină și cel al întunericului. Cele două se împletesc și își potențează reciproc efectele. Plutind în lipsa de contur și certitudine a beznei învăluitoare, cel captiv rezonanțelor erosului se apropie magnetic de nucleul luminii mult dorite sub magia hipnotică a unei senzuale rătăciri de sine. Deși nu se poate înlocui cu eul său ideatic, el trăiește ca și cum acest schimb existențial s-ar fi petrecut, ca și cum amintirea superiorității propriei
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]