1,416 matches
-
conducător al URSS I. V. Stalin și fondatorul poliției secrete CEKA, Felix Dzerjinski Armata poloneză era formată în principal din militari care luptaseră în armatele imperiilor care stăpâniseră teritoriile poloneze. Alături de ei luptau voluntari din diferite țări, precum cei din escadrila Kościuszko. Alături de polonezi lupta Boris Savinkov și armata sa de 20.000 - 30.000 de anticomuniști ruși (în cea mai mare parte foști prizonieri de război). Savinkov a fost însoțit în Polonia de Dmitri Merejkovski și Zinaida Gippius. Forțele poloneze
Războiul polono-sovietic () [Corola-website/Science/299352_a_300681]
-
medie. După absolvirea școlii militare, el a fost încadrat în Regimentul al 16-lea de aviație de vânătoare din cadrul Brigăzii a 57-a de aviație. A urmat cursurile Academiei Forțelor Aeriene „profesor Jukovski” și cursuri de perfecționare pentru comandanți de escadrilă. Cea mai mare parte a timpului nu și-a petrecut-o în cazarmă, ci în preajma sălilor și terenurilor de sport. La un meci de hochei a cunoscut-o pe Galina Burdonskaia, care avea să-i devină soție în scurtă vreme
Vasili Stalin () [Corola-website/Science/298892_a_300221]
-
parte, germanii s-au mulțumit să lanseze contraatacuri pentru stăvilirea atacurilor sovietice pe ambele flancuri, cu scopul evident de a epuiza energia inamicilor. În același timp, germanii au continuat să aducă întăriri în zonă, venite din sudul frontului, inclusiv câteva escadrile de avioane de luptă sosite din Crimeea. Deciziile tactice greșit luate după forțarea cu succes de către Divizia 150 pușcași sovietici a râului Barevenkoro, a dus la eșecul final al ofensivei șî pe flancul sudic. Pe 17 mai, inițiativa tactică a
A doua bătălie de la Harkov () [Corola-website/Science/307036_a_308365]
-
ce mențin la minimum nivelul de detectare radar. Totuși, unele dintre cele mai importante îmbunătățiri aduse vechiului Horneț sunt ținute în cel mai mare secret.Din prima jumătate a anului 2008, acest avion se află în dotarea a 20 de escadrile operaționale ale Forțelor Navale SUA; este considerat un adevărat cal de bătaie în Războiul împotriva Terorii.
F/A-18E/F Super Hornet () [Corola-website/Science/308067_a_309396]
-
numit în funcția de șef de stat major la Marinei la Marele Cartier General. La 20 august 1941, comandorul Macellariu a fost numit șef de stat major român în cadrul Misiunii Navale Germane din România, iar după patru luni, comandant al Escadrilei de distrugătoare compusă din patru nave puternice, calitate în care era comandant operativ al forțelor navale române și germane din Marea Neagră. În această calitate, a executat numeroase misiuni de luptă pentru asigurarea minărilor, apărarea litoralului și a convoaielor care executau
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
război Germaniei și Japoniei în ultimele luni ale conflagrației, (27 martie 1945). Mai trebuie notat faptul că în ciuda poziției neutre a guvernului țării, cam 800 de volutari argentinieni au luptat în cadrul forțelor aeriene britanice, sud-africane sau canadiene, în special în Escadrila nr. 164 RAF, care a luptat în Franța și Belgia. În timpul celui de-al doilea război mondial, Armenia era parte a URSS ca republică sovietică (RSS Armenească). Peste jumătate de milion de armeni au luptat în rândurile Armatei Roșii, mulți
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
Germaniei pe 3 septembrie 1939. Peste un milion de australieni - bărbați și femei - au luptat în război, dintr-o populație aproximativ șapte milioane de locuitori. Deși armata australiană nu era pregătită corespunzător pentru război, guvernul a reușit să mobilizeze rapid escadrilele Royal Australian Air Force și să le trimită în sprijinul Royal Air Force. Royal Australian Navy (RAN) a întreprins operațiuni de luptă împotriva Italiei imediat după intrarea ultimei în război în iunie 1940. Mai târziu, trupele de infanteriști australieni au luptat în
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
periculos moment" al războiului, japonezii încercând reeditarea succesului de la Pearl Harbor. Vasele britanice fuseseră mutate însă în Atolul Addu, la 600 mile sud-vest de Ceylon. Cu toate acestea, flota britanică a pierdut un portavion, după crucișătoare și două distrugătoare, iar escadrilele de avioane britanice au suferit pierderi foarte grele. Flota britanică a fost retrasă mai departe, în Africa de Est până în 1944. Ceylonul era apărat de artilerian de coastă staționată pe Insula Horsburgh din Insulele Cocos. În urma activităților subversive ale Partidului
Participanții la al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/307533_a_308862]
-
unor orașe spaniole: Barcelona, Valencia și Sevila. Fiecare regiment avea câte trei batalioane, (de câte patru companii fiecare), și câte două companii de rezervă. A mai fost format un regiment de artilerie cu două batalioane (cu trei baterii) și un escadrilă de aviație ("Escuadrilla Azul"), care folosea avioane Bf 109 și FW 190. Aviatorii spanioli au doborât cel puțin 156 de avioane inamice. După depunerea jurământului militar pe 20 august, prin care se obligau să lupte cu comunismul, Diviziei Albastre i-
Divizia Albastră Spaniolă () [Corola-website/Science/307656_a_308985]
-
sunt complici fasciști). A absolvit Școala Militară Superioară de Aviație din orașul Harkov (1967), Academia Forțelor Aeriene "Iuri Gagarin" de la Moscova (1976) În perioada 1967-1984 e ofițer de aviație în Armata Sovietică, mai întâi ca pilot (din 1967), comandant de escadrilă (1976-1978) apoi locțiitor,si comandant regiment de aviatie (1978-1980). Devine comandant de Divizie de aviatie in(1980-1982), având 102 avioane de luptă . Urmează studiile la Academia Marelui Stat-Major al armatei URSS, la Moscova pe care o absolvă cu onoruri... apoi
Ion Costaș () [Corola-website/Science/307686_a_309015]
-
în total 64 de victorii aeriene confirmate și alte 24 neconfirmate, însă pierderile au fost mari din cauza superiorității forțelor aeriene italiene (și ulterior, Luftwaffe). Forțele Aeriene Regale Române au organizat avioanele PZL P.24E în Grupul 6 vânătoare (format din escadrilele 61 și 62), ca parte a Flotilei 2 vânătoare. Avioanele erau repartizate aeroportului militar Otopeni și aveau misiunea de a apăra capitala. În primele zile ale războiului cu URSS, grupul de vânătoare și-a îndeplinit cu succes rolul, având 37
PZL P.24 () [Corola-website/Science/306506_a_307835]
-
Aeriene Poloneze mai aveau în unitățile de prima linie aproximativ 30 de aparate PZL P.7, 40 de aparate în școlile de pilotaj și 35 de aparate în rezervă sau în reparații. Aparatele PZL P.7 erau organizate în 3 escadrile de câte 10 aparate fiecare: escadrila 123 era în brigada de vânătoare din jurul Varșoviei, iar escadrila 151 și 162 erau atașate armatelor de uscat. Cu toate că erau tehnologic depășite, acestea au luat parte în luptele pentru apărarea Poloniei din septembrie 1939
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
de prima linie aproximativ 30 de aparate PZL P.7, 40 de aparate în școlile de pilotaj și 35 de aparate în rezervă sau în reparații. Aparatele PZL P.7 erau organizate în 3 escadrile de câte 10 aparate fiecare: escadrila 123 era în brigada de vânătoare din jurul Varșoviei, iar escadrila 151 și 162 erau atașate armatelor de uscat. Cu toate că erau tehnologic depășite, acestea au luat parte în luptele pentru apărarea Poloniei din septembrie 1939. Pe lângă aparatele din cadrul celor trei escadrile
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
40 de aparate în școlile de pilotaj și 35 de aparate în rezervă sau în reparații. Aparatele PZL P.7 erau organizate în 3 escadrile de câte 10 aparate fiecare: escadrila 123 era în brigada de vânătoare din jurul Varșoviei, iar escadrila 151 și 162 erau atașate armatelor de uscat. Cu toate că erau tehnologic depășite, acestea au luat parte în luptele pentru apărarea Poloniei din septembrie 1939. Pe lângă aparatele din cadrul celor trei escadrile, cel puțin 18 aparate de la bazele Dęblin si Ułęż au
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
escadrila 123 era în brigada de vânătoare din jurul Varșoviei, iar escadrila 151 și 162 erau atașate armatelor de uscat. Cu toate că erau tehnologic depășite, acestea au luat parte în luptele pentru apărarea Poloniei din septembrie 1939. Pe lângă aparatele din cadrul celor trei escadrile, cel puțin 18 aparate de la bazele Dęblin si Ułęż au fost folosite pentru apărare. Cu toate că erau mai manevrabile decât avioanele germane, PZL P.7 erau mai lente decât majoritatea aparatelor cu care se confruntau. În plus, aparatele poloneze erau echipate
PZL P.7 () [Corola-website/Science/306522_a_307851]
-
de vânătoare. La 9.În 1958, unitatea cu întreaga infrastructură a fost predată autorităților române. Pe aerodrom au fost mutate comanda Diviziei 66 Aviație (din 1959, Divizia 21 Aviație Vânătoare-Tactică) cu Regimentul 277 Aviație Vânătoare de pe Craiova, format din trei escadrile înzestrate cu MiG 15 (S 102), MiG 15 bis, UTI MiG 15 precum și două avioane Iak 11. Regimentul avea propria bază de deservire aerodrom. În 1959, la parada de la 23 august, au participat doua avioane Il 28. A fost un
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
hotărârea să asigure apărarea Capitalei, menținând pe aerodromul Alexeni totalitatea mijloacelor și forțelor aflate în pregătire pentru a participa la parada militară. După data de 23 august, aceste forțe au fost retrase la aerodromurile de bază, din rațiuni politice. Prima escadrilă de elicoptere înființată pe aerodromul Otopeni s-a transformat la 28 septembrie 1965 în "Regimentul 94 Elicoptere" (Ordinul Marelui Stat Major CL 00832 din 29 iulie 1965). În octombrie, același an, unitatea s-a dislocat pe aerodromul Alexeni. La comanda
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
regiment un rol strategic: asigurarea respingerii agresiunii inamicului încă de la Dunăre, prin manevra rapidă a aviației și susținerea grupării noastre de forțe. În 1968 unitatea a primit în înzestrare patru elicoptere de tipul Mi 8. Ca urmare, s-a constituit Escadrila 2 Elicoptere cu reacție pentru a se asigura trecerea pe acest tip de elicopter. În perioada octombrie-decembrie piloții Vasile Iurașcu, Mihai Fitcal, Tudor Condruz, Carol Covaci, inginerul Petru Porumb, mecanicii de bord Ion Florescu, Aurel Dumbrava, Gheorghe Iorga, Constantin Caravan
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
pe elicopterul cu reacție Mi 8 în Uniunea Sovietică, pe aerodromul Kremenciug, din regiunea Poltava. Alături de ei s-au aflat pentru același curs aviatorii din Ungaria, Etiopia, Pakistan și Indonezia. La revenirea în țară, Vasile Iurașcu a fost numit comandantul escadrilei înzestrata cu elicoptere Mi 8. Misiunile destinate acestei subunități au fost dintre cele mai diverse, de la zboruri de pregătire de luptă la zboruri VIP*, transport de materiale în zona construcției Transfăgărășanului, hidrocentralelor de pe Argeș și de la Voineasa, ridicarea stațiunilor de pe
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
ridicarea stațiunilor de pe litoralul Mării Negre, a liniilor de transport energie electrică, misiuni de salvare în munți și pe mare, aplicații cu trupe de uscat precum și misiuni în folosul agriculturii. Începând din 1970, zborurile VIP cu elicopterul au fost asigurate de escadrila înființată în cadrul Flotilei 50 Aviație Transport de la Otopeni. Catastrofalele inundații din 1970 și 1975 au solicitat din plin elicopterele Mi 8, aparținând regimentului de la Alexeni, cărora li s-au adăugat IAR 316 și IAR 330 din dotarea altor unități. Au
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
la manșa elicopterului deasupra puhoaielor aruncate de Prut, Siret, Jijia. În anii 1973-1974 s-a renunțat la serviciile elicopterelor Mi 4 și SM 2. Au fost înlocuite cu elicoptere IAR 316B și IAR 330H. Regimentul s-a organizat pe patru escadrile: două escadrile înzestrate cu elicoptere de tipul Mi 8, o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 316B și o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 330H. În anul 1974 locotenentul Sorin Fodoreanu, specializat în Franța la firma Aerospatiale
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
elicopterului deasupra puhoaielor aruncate de Prut, Siret, Jijia. În anii 1973-1974 s-a renunțat la serviciile elicopterelor Mi 4 și SM 2. Au fost înlocuite cu elicoptere IAR 316B și IAR 330H. Regimentul s-a organizat pe patru escadrile: două escadrile înzestrate cu elicoptere de tipul Mi 8, o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 316B și o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 330H. În anul 1974 locotenentul Sorin Fodoreanu, specializat în Franța la firma Aerospatiale, a fost
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
anii 1973-1974 s-a renunțat la serviciile elicopterelor Mi 4 și SM 2. Au fost înlocuite cu elicoptere IAR 316B și IAR 330H. Regimentul s-a organizat pe patru escadrile: două escadrile înzestrate cu elicoptere de tipul Mi 8, o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 316B și o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 330H. În anul 1974 locotenentul Sorin Fodoreanu, specializat în Franța la firma Aerospatiale, a fost numit inginer pentru elicopterul Puma (IAR 330H), devenind inginer
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
și SM 2. Au fost înlocuite cu elicoptere IAR 316B și IAR 330H. Regimentul s-a organizat pe patru escadrile: două escadrile înzestrate cu elicoptere de tipul Mi 8, o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 316B și o escadrilă înzestrată cu elicoptere de tipul IAR 330H. În anul 1974 locotenentul Sorin Fodoreanu, specializat în Franța la firma Aerospatiale, a fost numit inginer pentru elicopterul Puma (IAR 330H), devenind inginer șef de regiment pentru perioada 1978-1984. În anul 1975, pe
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]
-
care eșalonul superior a folosit-o la constituirea celorlalte unități de elicoptere; i s-a spus regimentul-mamă. Astfel, în perioada 8 octombrie - 30 noiembrie 1976, în această unitate au făcut trecerea pe elicopterele de luptă piloții și personalul tehnic din Escadrila 115 Elicoptere înființată la Turnișor - Sibiu. Era unitatea destinată a asigura nevoile operative ale Armatei 4 române. În octombrie 1978, această escadrilă s-a transformat în "Regimentul 58 Elicoptere" (Ordinul Marelui Stat Major PR 00455 din 21 iunie 1978). Din
Aerodromul Alexeni () [Corola-website/Science/306600_a_307929]