2,823 matches
-
Tudora Șandru-Mehedinți Scriior, ziarist, eseist, profesor și teoretician al literaturii, Alonso Cueto este, neîndoios, unul dintre cei mai valoroși și mai prolifici scriitori actuali de expresie spaniolă, reprezentând cu strălucire literatura peruană, alături de marele său compatriot Mario Vargas Llosa și de Alfredo Bryce Echenique. Născut
Alonso Cueto - Ora albastră by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/5993_a_7318]
-
Cronicar O ilustrare a ideii de zonalitate culturală ARCA,, revista din Arad condusă de poetul și eseistul Vasile Dan, valorifică foarte bine ideea de zonalitate culturală. Dacă urmărim explicațiile privindu-i pe autorii care sunt prezenți în sumarul numărului triplu 7-8-9, constatăm cu surprindere că majoritatea covârșitoare a colaboratorilor este din Arad, câțiva doar sunt din orașe
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6009_a_7334]
-
exemplul lui Ion Vianu a cărui nouă carte, Amor intellectualis, a fost printre acelea care au dominat anul literar în curs. A interesat lumea cititoare, a stârnit valuri de comentarii. Nu spun că până acum Ion Vianu nu era un eseist și un memorialist prețuit, dar parcă nu-i convinsese pe toți criticii. Vreau să spun pe toți formatorii importanți de opinie critică. În Istoria lui Alex Ștefănescu, numele lui Ion Vianu abia dacă este pomenit, ce e drept cu deferență
Canapeaua verde by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5935_a_7260]
-
lor nu sunt altceva decât metafore a ceea ce ar trebui să însemne cu adevărat o demonstrație. Diferența e, în fond, analoagă cu aceea despre care în Cerul văzut prin lentilă (dar nu numai acolo, și aici, în volumul tocmai apărut) eseistul scria că există între lumea lui Dante, capabilă să articuleze viziuni, și lumea lui Shakespeare, prizonieră a unei nebuloase de cuvinte. Teoria „ultimului". Așa se intitulează primul capitol al cărții și prin aceasta se legitimează de fapt, ca demers de
Teoria ultimului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6257_a_7582]
-
orientare estetică sau despre vreo alta, similară, vorbește Livius Ciocârlie de fapt. Ce impută el (cu o eleganță care nu poate decât să flateze, e drept) ține de un subtil plan deontologic. Nu „poluarea" în sine e problema la acest eseist d'antan, ci frivolitatea (la urma urmei, nevinovată) de a se fi lăsat „poluat". Incapacitatea, mai exact, de a rezista până la capăt unei tentații a imediatului. Eseist el însuși, Livius Ciocârlie are, mai acut decât orice critic, intuiția erorii în
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
predilect, de altfel, al cărților sale din ultimii ani), discursul lui Livius Ciocârlie e neverosimil de tineresc. N-o spun din politețe sau din vreo plăcere perversă a paradoxului. Pur și simplu, atunci când spune că nimic nu mai are rost, eseistul e, dimpotrivă, plin de farmec. Ca un făcut, lamentația îl prinde zâmbind discret: „Eu, idei - nici despre bătrânețe, nici despre orice altceva - nu am. Nu mai am. Nu pot să abstractizez, nu pot să generalizez. Pot, dacă-mi lași timp
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
banal sau fals. Diletanții nu-i dau. Eu nu-i dau." (p. 67) Fragmentele lui Livius Ciocârlie au la rândul lor compoziție fragmentară. Aproape că pot fi desfăcute în bucăți, ghicindu-se, îndărătul fiecăruia dintre ele, butada. Uneori, ca aici, eseistul pregătește îndelung o autoflagelare. Alteori, taxează hâtru câte-o enormitate, afectând modestia. (Interesant e că, indiferent dacă o ia în serios sau se joacă doar cu ea, această modestie îi rămâne în permanență intactă): „Compagnon scrie că numele lui Thibaudet
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
de una în 49, terne de la început până la sfârșit. Nu este Iorga cine vrea." (p. 136) Sau, în sfârșit, inventează un cuvânt de toată frumusețea, un cuvânt greu, cu care nici un epitet, oricât de drastic, nu poate rivaliza: „Un tânăr eseist de frunte îl prezintă pe un vaișamar [subl. mea] de romancier francez dezvoltând o teorie din care Kirkegaard nu lipsește defel. Aflu și de la Țepe și din altă sursă că acel scriitor nu e vaișamar. Sunt convins că au dreptate
Naturalis historia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6195_a_7520]
-
cred să existe pedeapsă mai mare pentru Cioran decît aceea de a avea parte de comentatori lipsiți de înzestrare literară, care pe deasupra suferă de optica antipatiei apriorice. De aceea, două sunt prejudiciile pe care un interpret i le poate aduce eseistului: să-i comenteze opera fără talent și, în al doilea rînd, să-l ia integral în serios. Primul prejudiciu dă nașterii subproducției care a împînzit Europa, al doilea stimulează reacția mustrărilor ideologice, adică moda înfierării pe temei vindicativ și pe
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
și pînă la sclifoseala isterică a Martei Petreu, autoarea celei mai amuzante mostre de diletantism exegetic (a se vedea „Un trecut deocheat sau Schimbarea la față a României"), galeria comentatorilor care îl schimonosesc pe Cioran e redutabilă. În fond, valoarea eseistului se măsoară după cîte capete s-au coalizat pentru a-l urî împreună. Dar cum ura aduce cu sine o carență de adecvare la obiect, Cioran nu e de găsit în astfel de rebuturi. Pe acest fundal întunecos de receptare
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
nu îl interpretează pe Cioran, ci îi înfățișează marotele, maniile și ideile fixe. Autorul nu e interpret, ci călăuză, drept care volumul de față nu e unul de exegeză, ci un vademecum în corespondența cioraniană, cu surprinderea temelor dominante din gîndirea eseistului: obsesia propriului eu, obsesia României, obsesia feminității și tema eredității putrede. Principala idee a criticului este că pe adevăratul și nedisimulatul Cioran îl găsim în corespondență și în Caiete, și nu în cărțile propriu-zise. Căci, dacă în volumele de autor
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
pe Cioran la adoptarea unei prudențe care a mers pînă la autocenzură (să ne amintim că după '90 și-a curățat ediția princeps a Schimbării la față a României de fragmentele socotite ilicite sub unghiul ideologiei dominante), în paginile epistolare eseistul nu se ascunde în spatele eleganței retorice. Sau, folosind chiar vorba lui Cioran, care slujește drept motto volumului: „Adevărul despre un autor e de căutat mai degrabă în corespondența decît în opera sa". Potrivit lui Dan C. Mihăilescu, corespondența ne dezvăluie două
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
criticul român nu bănuia că legătura lor avea să se curme în urma prefeței la primul volum cioranian apărut în România după Revoluție - Revelațiile durerii (Ed. Echinox, Cluj, 1990). În prefața aceea, Dan C. Mihăilescu descria fără ocolișuri biografia interbelică a eseistului, iar Cioran, citind-o, a amuțit: trecutul acela pe care îl voia uitat pînă la ștergere și din cauza căruia fusese vînat la Paris de justițiari absoluți, trecutul acela era pus pe hîrtie tocmai de Dan C. Mihăilescu, care îi descria
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
dezgust. N-am nimic de spus nimănui, am intrat de multă vreme în Incomunicabil." (p. 43) Cine nu începe să hohotească în fața evidenței universale a acestei experiențe? Dar cine altcineva o poate spune atît de concis? Spre deosebire de scepticul și corozivul eseist, Dan C. Mihăilescu e o natură tonică și reconfortantă, a cărei umoare stenică molipsește numaidecît pe cititor. De aceea, cu Dan C. Mihăilescu nu poți dispera și nu te poți amărî, nici măcar atunci cînd se apleacă asupra veninului confesiv al
Veninul reconfortant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6197_a_7522]
-
vers. Reproșuri evidente nu i se pot găsi, iar felul în care au lucrat până acum Pavel Țugui și Oana Safta promite o ediție critică A. E. Baconsky absolut exemplară, în care vom avea surpriza să redescoperim, între altele, un eseist de finețe și un mare publicist. Fiecare capitol al ediției are utilitatea sa, elucidează tot ce se poate omenește ști în legătură cu contextele operei și răspunde pedagogic nelămuririlor cititorului lipsit de experiența epocii lui Baconsky. Firește, nu avem garanția că acest
A. E. Baconsky în ediție critică by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6199_a_7524]
-
în cicluri și teme poate fi cel mult aproximată, fără a avea certitudinea că rezultatul este cel intenționat de autor. Este și cazul scrierilor consacrate de Petre Pandrea operei lui Brâncuși. Volumul din 1967 nu era singurul ce marca apropierea eseistului de opera celui pe care îl cunoscuse bine în tinerețe, și nici măcar nu era cartea centrală a ciclului. Editarea volumului Brâncuși. Pravila de la Craiova*, precum și anunțata apariție a unui al treilea, Brâncuși. Amicii și Inamicii: Sociologia lui Brâncuși, arată că
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
propriu-zis este mai mult decât interesant. Nu știu dacă și în ce măsură va influența interpretarea operei lui Constantin Brâncuși, deoarece Brâncuși. Pravila de la Craiova este doar un eseu, în timp ce exegeza brâncușiană a intrat de mult sub zodia cercetării academice. Numai că, eseist de clasă, Petre Pandrea nu se limitează la a scrie despre Brâncuși. Marele sculptor nu este, până la urmă, decât exponentul artistic cel mai înalt al unui spirit, în jurul căruia autorul a mai teoretizat și în alte lucrări ale sale: spiritulpanduresc
Petre Pandrea, exeget al lui Brâncuși by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6140_a_7465]
-
croit a rien (Nici pentru și nici împotriva lui Dumnezeu: un mistic care nu crede în nimic), din care se desprinde portretul unui Cioran viu și contradictcriu, fermecător și în același timp vituperant. Revista redă în facsimil dedicația pe care eseistul i-a scris-o fratelui său, Relu Cioran, în 1986, pe ediția franceză a cărții Lacrimi și sfinți „Mon cher Relu, Ce petit livre a paru en France malgré moi. Je me rappelle qu 'en Roumanie, à sa sortie en
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6267_a_7592]
-
urmărind să-și împlinească “visul american”, coloniștii olandezi traversează Atlanticul și poposesc pe pamant american fondând colonia New Amsterdam, orașul New York de astăzi. Și desigur că în America au adus cu ei și obiceiul cu “Sinter Klaas”. În anul 1809, eseistul american Washington Irving publică o satiră populară despre coloniștii olandezi fondatori ai New York-ului, operă intitulată “O istorie a New York-ului”, în care se face referire la nașterea legendei lui Moș Crăciun pe pamant american: “În această perioadă timpurie, a
Teoria conspirației care îl distruge pe Moș Crăciun. Moș Nicolae și Satana, roluri importante în apariția bătrânelului iubit de toată lumea by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/62909_a_64234]
-
Ioana Ieronim Dramaturg, scenarist, eseist de vârf al fostei Iugoslavii și Macedoniei natale, autor de platformă internațională. Predominantă în dramaturgia sa e farsa tragică. Membru al PEN Club International, al Parlamentului Cultural European, al Academiei Republicii Macedonia, al Consiliului European pentru Relații Internaționale. Ambasador cultural
Goran Stefanovski - Cearta dintre mine și Kafka by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Journalistic/4866_a_6191]
-
fără rezervă unor oameni ale căror concepții și tradiții culturale diferă de cele care stau la baza culturii de peste ocean. O fi sau n-o fi așa? Henry Miller și Maurice Nadeau Treizeci de ani au corespondat scriitorul american și eseistul francez. Începutul relației lor este în 1930, când Tropicul Cancerului este tipărit, pentru prima oară, în Franța. În SUA romanul va fi publicat în 1961 și va fi imediat interzis. Mai puțin puritani, francezii aveau totuși cenzorii lor morali, care
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4906_a_6231]
-
Rodica Bin Aris Fioretos, fiul unui tată grec emigrat în Suedia din motive politice și al unei mame austriece, este profesor de estetică la Universitatea din Stockholm. A studiat la mari universități unde a și predat după aceea, este un eseist și romancier cu cărți traduse în numeroase limbi ale lumii. În plină criză „elenă” a publicat foarte recent în paginile de foileton ale cotidianului FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG un eseu sarcastic intitulat 37 de teze despre un tată grec. „Ce gîndește
Aris Fioretos: „Migrația este experiența majoră a secolului XX“ by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/4844_a_6169]
-
oprit Amza Pellea și mi-a spus o poezie. El a fost un om extraordinar, înainte de a fi un mare actor. Putem noi disocia imaginea lui Mihai Viteazul de imaginea sa? Este extraordinar", a spus Dan Puric. De asemenea, marele eseist și-a amintit și de faptul că - la un moment dat - au filmat împreună, undeva la munte. Când l-am văzut cum pășea țărănește prin pădure, am uitat că este Amza Pellea, iar eu Dan Puric. Îmi ziceam că am
Dan Puric, mărturisiri despre Amza Pellea by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/52899_a_54224]
-
Fără ei, cultura europeană nu doar că ar fi mai săracă, dar ar fi imposibil de gîndit. Lipsa acestor nume ar însemna niște pete negre cu neputință de acoperit prin alții. Cărțile lui Cioran, de exemplu, au impregnat generația mea, eseistul român fiind un autor foarte citit în ex-Iugoslavia. Cum se înțeleg azi sîrbii cu muntenegrenii? Ce impresie v-a făcut atacul NATO asupra Serbiei în anii ‘90? Am mulți prieteni sîrbi, căci vorbim aceeași limbă, avem aceeași religie și trăim
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Ognjen Spahić (laureatul Premiului pentru un Tînăr Scriitor): „Eu trăiesc literatura din interior“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5457_a_6782]
-
plăcere care, pentru a fi degustată, nu mai are nevoie de dureri și scrîșnete. De aceea Vălcan n-are gravitate, n-are virulență, adică acel aer tăios care face dintrun autor o voce de luat în seamă. E genul de eseist care, citindu-și propriile volute stilistice, se desfată de curgerea lor, cititorul bănuindul de jubilare proprie de tip narcisic. Paradoxul este că, neavînd morb histrionic, Vălcan emană totuși un aer de paradă artistică. Scrisul lui Vălcan aduce cu o perorație
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]