699 matches
-
mult în sens național, legând datinile sale religioase de străvechea pietate dacică și de unele reminiscențe latine: Rosalia, Floralia, așa că nota locală e uneori cum nu se poate mai vădită". 4 Vasile Băncilă, Misiunea noii generații, în Opere vol. IV. Eseistica edită (1933-1936), ediție îngrijită de Dora Mezdrea, Brăila, Editura Istros, p. 232. 5 Ibidem, pp. 233-234: "Așa cum e astăzi, Ortodoxia pare inutilă ori rebarbativă multora, din cauza expresiei exterioare, în care o mențin țârcovnicii Ortodoxiei, ca pe o icoană luminoasă de
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
și unei prezentări detaliate a prozei Anei Blandiana, cercetând detaliat volumele de nuvele: Cele patru anotimpuri și Proiecte de trecut 139, precum și romanul Sertarul cu aplauze 140, autoarea rezervă, totuși, spațiu și unei prezentări a volumelor de publicistică și de eseistică ale autoarei, în care sunt adunate, de fapt, aceleași obsesii legate de condiția creatorului, de miracolul vieții, de raporturile omului cu propriul destin și cu istoria. O abordare interesantă a poeziei Anei Blandiana o oferă Luiza Bratu, în a sa
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
m-au obligat să stărui o vreme asupra cărților situate în punctele de răscruce ale culturii. Eticheta care mi-a fost pusă e că aș fi "poeta vinei tragice". Ea m-a bucurat, pentru că exprimă ideea că între poezia și eseistica mea există o legătură peste care nu se poate trece"193. De asemenea, aceasta își mărturisește și apropierea de poezia bacoviană, de care se simte legată prin anumite afinități: "Care dintre poeții români este poetul dumneavoastră de suflet și de ce
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Sunt atâtea lucruri de remediat. Trebuie, deci, imediat, să te apuci, Adame, de studiat. Mai lasă hoinăreala prin luncă. Nimic nu se face fără voință și muncă. 11. Bibliografia este, desigur, imensă. Dar poți apela la aceasta, mai densă, din eseistica și poezia sexofonă, de proveniență autohtonă. 12. Sunt sigură că o să-ți fie pe plac, din literatura de gen, " Sexapocalipsa după Barack " de Munteanu I. Eugen. Dar utile informații găsești cu caru și-n "Versetele caste" de Emi Brumaru; de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
știm să uităm siluetele crucificaților / acolo sub clopotnița gerului // vom arăta că suntem vameși la granița / dintre somn și nimic” (Vameși la granița dintre somn și nimic). Pictate în culori luminoase (rareori umbrite de câte o notă sarcastică), memorialistica și eseistica lui S. sunt, de fapt, un apendice al poeziei. Astfel, Amintirile unui fost corector (1982), care atestă o nedisimulată artă a admirației, reconstituie câteva figuri literare din deceniul al șaselea, emblematice atât pentru literatura vremii, cât și pentru destinul poetului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
omonimă a lui V. Alecsandri. Secretar de redacție este Arthur Smutny. Colaborează cu versuri I.M. Bejan, Mircea Demetriade, Florian I. Becescu, G. Bacovia (Panorama), I. C. Popescu-Polyclet. De rubrica „Viața teatrală” se ocupă Ion Carp, de „Ecouri” Ion Caracostea, iar de eseistică și istorie literară C. Al. Ionescu-Caion, autor al articolelor G. Bacovia, Poezia cea nouă românească, Georges Sorel și lașitatea burgheză, Antiromantismul și Pierre Lasserre. Se publică traduceri din Maurice Maeterlinck, Jean Moréas, José Maria de Hérédia și Paul Bourget. Majoritatea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289293_a_290622]
-
Pillat, George Silviu, Zaharia Stancu, Al. Baiculescu, Radu Gyr, Constantin Salcia. Proza este reprezentată de Camil Petrescu (un fragment din Rapid Constantinopol - Bioram), Aureliu Cornea, Apostol Fulga (Constantin Apostol), T.C. Stan, Neagu Rădulescu, Cezar Petrescu, George Acsinteanu, I. Peltz. Cu eseistică și comentarii critice mai figurează Constantin Noica (Inutilism), H. Blazian, Emil Gulian, Al. Al. Leontescu, Mircea Eliade (Romanul oceanografic), E. Lovinescu (Problema generației de azi), Paul Sterian ( Femeia în tragedia lui Eugen O’Neill), Lucian Blaga (Hugo Marti), Radu Dragnea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290591_a_291920]
-
și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat. Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“ (Ludwig Wittgenstein, Briefe, Suhrkamp Verlag, 1980, p. 252.) 43 P. Engelmann, op. cit., p. 104. Examinarea din această perspectivă a stilului eseisticii românești ar fi, și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., p. 154. 46 El își justifica astfel decizia într-o scrisoare către Ludwig von Ficker: „Scrierea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și antifraza, din figurile vechii retorici. Ea nu spune lucrurilor pe nume; nu întrebuințează însă forma eufemismului, ci, dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: inteligența. Aceasta este metoda frecventă, ca să nu spunem permanentă, a scriitorului. Iată un exemplu din eseistica lui Caragiale (Câteva păreri anonime, apărute în Epoca, la 19 iulie 1897, fără semnătură): „De când eu am părăsit profesiunea de scriitor, s-a făcut atâta progres în publicitatea românească, încât mă simt absolut zdrobit când mă aflu în fața unei file
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
Adrian Maniu și Ion Pillat, articole elogioase fiind consacrate lui Mihail Sadoveanu, G. Coșbuc, Al. Vlahuță, Anton Pann (sub semnătura lui Tudor Arghezi), Liviu Rebreanu, Al. A. Philippide, nu fără a fi exprimate pe alocuri rezerve față de sămănătorism și gândirism. Eseistica, de factură diversă, și publicistica literară și artistică, foarte bogată, chiar și după anul 1929, când revista își pierde coloratura pronunțat avangardistă și redevine eclectică, este susținută, ca și poezia, și de scriitori din afara grupării, precum Mihail Sebastian, Tudor Arghezi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286393_a_287722]
-
Ion Vinea (Lui Marcel Iancu, Tatăl nostru, Răsunet, Dor vechi, Epilog), Perpessicius, Mihail Steriade și Camil Baltazar. Proză se publică puțină, de fapt doar un fragment din romanul Conservator & C-ia de N. Davidescu, în schimb paginile de critică și de eseistică sunt mai consistente. Prin eseul Delimitări critice: „Limba literară” Camil Petrescu deschide o interesantă dezbatere, la care vor participa Tudor Vianu („Limba literară”) și Perpessicius (Pauperizarea limbii literare), prezenți și cu alte texte: Vianu cu articolul Estetica cinematografului și cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289254_a_290583]
-
copulative într-o conectivitate disjunctivă 8, ca în: (3) Orice lectură din Ileana Mălăucioiu sau Angela Marinescu, din Marta Petreu sau Ruxandra Cesereanu, din Gabriela Adameșteanu sau Ana Blandiana (prozatoarea), poemele Marianei Marin, ale Ioanei Crăciunescu sau ale Smarandei Cosmin, eseistica Ioanei Pârvulescu ori a Simonei Popescu, romanele Florinei Ilis, ale Dorei Pavel - toate au o reală forță de impact, îți lasă gustul puterii și al hotărârii, nu al visătoriei bovarice, liliale, matern ocrotitoare (Dan C. Mihăilescu, citat în EZ, 08
[Corola-publishinghouse/Science/85001_a_85787]
-
opreliștilor menite să blocheze revelarea adevărurilor neconvenabile. El evită să vadă viața în culori trandafirii, izbutește să restituie adevăruri și să suscite meditații valide pe teme sociale și umane de interes real, neconvenționale în contextul epocii. Publicistica de atitudine și eseistica din perioada postdecembristă - dar și texte din perioada disidenței deschise - sunt antologate în volumul, de răsunet, Kakistocrația (1998; Premiul Uniunii Scriitorilor). Cuvântul din titlu reprezintă adaptarea unui termen de politologie anglo-saxon format, în chip savant, din elemente de compunere din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
și ceea ce nu poate fi spus prin propoziții, ci doar arătat. Problemă care, cred eu, este problema cardinală a filozofiei.“ (Ludwig Wittgenstein, Briefe, Suhrkamp Verlag, 1980, p. 252.) 43 P. Engelmann, op. cit., p. 104. Examinarea din această perspectivă a stilului eseisticii românești ar fi, și astăzi, un proiect interesant. 44 Ibidem, p. 68. 45 Ibidem, p. 112. 45a L. Wittgenstein, Geheime Tagebücher 1914-1916, ed. cit., p. 154. 46 El își justifica astfel decizia într-o scrisoare către Ludwig von Ficker: „Scrierea
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
și argoului, tranzitivitate coruptă nestrident de irizări întunecat-melacolice. Volumul mai conține digitații relativ minore de ludică textuală (Bede, Personae), de satiră ucronică (Țară în carnaval) sau de transfer mimetic (Insula viermilor). Culegerea Despre science fiction (2001) selectează o parte din eseistica SF a lui R. Cartea conține cronici și recenzii la scrieri autohtone sau traduse (semnate de Sebastian A. Corn, Voicu Bugariu, Michael Haulică, Liviu Radu, Cristian Tudor Popescu, Ona Frantz ș.a.), studii de caz (Philip K. Dick; volumul colectiv - cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289095_a_290424]
-
democrației / 297 Nota autorului Vocația și proza democrației adună texte publicate, majoritatea, în "Convorbiri literare", între iunie 2012 și septembrie 2013. Nu mi-am propus nici în acest volum a face critică, în sensul curent al cuvîntului, și nici obișnuita eseistică. Aceste articole exprimă sau/și afirmă, cu prioritate, cîteva opinii, în genere o atitudine cît mai coerentă față de un eveniment, îndeobște literar, ori față de o carte, de o personalitate, de o temă în dezbatere curentă sau referitoare la viața revistei
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
care încearcă, în ciuda puterilor limitate, a îndârjirii civice și a încrederii naive în valori, să-și găsească îndreptățirea. Am lăsat acest text aproape neprelucrat, cu anumite accente umorale și cu câteva omenești subiectivități pe care, din principiu, le evit în eseistica mea, doar pentru a nu contraface efectul de real pe care acest jurnal ad-hoc încearcă să-l pună în scenă. Pentru că, totuși, personajele și situațiile descrise aici sunt cât se poate de reale. Vezicant de autentice și contemporane! Iar pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Ion Negoițescu, din care s-a născut volumul Un roman epistolar (1978). Prin opera lui, S. rămâne, cum afirma Ștefan Aug. Doinaș, „una din acele personalități fascinante care însumează în ele splendoarea și tragicul logosului creator; înzestrat deopotrivă pentru poezie, eseistică și teatru (dramaturg, actor și regizor), volubil și însetat de tot ceea ce poate să ofere clipa unui om care trăiește din plin și, totodată, o domină prin luciditatea sa, el s-a grăbit să ne dea, în toate aceste domenii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
poetice, București, 1968, 73-79; Valentin Tașcu, Personajul dublu. Note despre teatrul lui Radu Stanca, TR, 1969, 18; Mincu, Critice, I, 181-183; V. Fanache, Eseistul Radu Stanca, TR, 1970, 3; Balotă, Labirint, 297-303; Doinaș, Diogene, 79-85; Negoițescu, Însemnări, 187-195; Mircea Tomuș, Eseistica lui Radu Stanca, TR, 1970, 23; Teodor Tihan, Modalitatea tragică a teatrului, ST, 1970, 8; H. Zalis, Spectacol baladesc și autobiografie, ST, 1970, 8; Bugariu, Incursiuni, 47-54; Nicolae Balotă, Despre pasiuni, București, 1971, 63-72; Negoițescu, Lampa, 44-50; Doinaș, Poezie, 106-112
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289860_a_291189]
-
păcate, Geuss nu este un autor care să procedeze în acest mod. Atunci când vine vorba despre cele mai "curajoase" și neverosimile dintre opiniile sale, el nu ne oferă practic aproape niciun argument. Poate că lipsa argumentării serioase este acceptabilă în eseistică, domeniu literar în care Geuss pare să exceleze (cel puțin din perspectiva plasticității - și, uneori, a eleganței - în exprimare). Geuss ar fi trebuit însă să știe că ea este cu totul inacceptabilă în filosofie - și cu atât mai mult în
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
un discurs eliptic și cam uscat, psalmii lui Mihail exprimă sforțarea orgolioasă a unui bântuit și, nu mai puțin, a unui avid de a se proiecta pe sine în metafizic. În contrabalans, pastelurile sunt calme, contemplative, fără contorsiuni agonice. Dominanta eseisticii lui A. o reprezintă teatrul. Pariul teoreticianului, care se lasă uneori pradă unei beții a conceptelor, este acela de a desluși înțelesurile ținând de „gestul spiritual al artei”, care se dovedește în esență o „răstălmăcire a gândului naturei”. În interviuri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285156_a_286485]
-
cu ficțiuni fantastice, în volumul colectiv Proze. Colaborează cu traduceri, eseuri, cronici literare, note, proze la „Dialog”, „Opinia studențească”, „Echinox”, „Viața românească”, „Vatra”, „Astra”, „Orizont”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Neue Literatur”, „Dialogue” (Montpellier), „Libération”, „La Nouvelle alternative”, „Agora”, „Timpul”, „Național” ș.a. Eseistica lui P. este produsul unui spirit care a optat în deplină cunoștință de cauză pentru marginalitate. În primul rând, eseistul respinge principial orice sistem (cultural sau politic) care emite pretenții de centralitate; din această perspectivă, a fost corect caracterizat ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288782_a_290111]
-
dintre poeziile exclusiv „pentru preșcolari”, dar al cărei final înalt este numai „pentru oameni foarte mari”. De semnalat „capacitatea fidelității”, proprie lui M. și în planul valorilor literare (pasiunea sa pentru Cehov sau „obsesia Bălcescu”) și, de asemenea, „corespondențele” între eseistică și poezie; eseul de tinerețe consacrat lui Bălcescu, Tensiunea către prezent, anticipează poemul Bălcescu din Nume (II), așa cum articolul „Fragmentele...” lui Herder se continuă liric în poemul Herder. SCRIERI: Nume, București, 1967; Întoarcerea la cuvinte, îngr. și pref. Valeriu Cristea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
rațiunea condamnă războiul, instinctul național care îi e cauză, idealizarea "trecutului barbar". Sanielevici întrevede un clasicism țărănesc, întemeiat pe imaginea unui țăran preocupat numai de problema proprietății. De unde și simpatia pentru cosmopolitul Slavici. Critica lui Sanielevici e mai degrabă o eseistică în care se discută "probleme sociale și psihologice", făcîndu-se mari asociațiuni biologice în stilul unei erudiții vii, extravagante, tip Hasdeu. Prin compararea aparatului masticator și studierea chipului de alimentație, autorul explică varietățile rasiale. Criticul aplică teoria alimentației la găini, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
varietățile rasiale. Criticul aplică teoria alimentației la găini, se întreabă "de ce cântă păsările", observă păianjenii. Problema raselor îl interesează în cel mai înalt grad și, cu toate unele aparențe contrarii, este evident împotriva oricărei discriminări rasiale. Toată această parte a eseisticii sale, trecând peste latura doctrinară ce poate forma obiect de violente discuții, se remarcă printr-un spirit polemic viu, amestecat cu elemente de grandomanie mai curând inocente și simpatice, acordând paginilor sale mișcări de umoare care încîntă. S. MEHEDINȚI (SOVEJA
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]