751 matches
-
în pantheonul valorilor universale alături de Proust: "Opera întreagă (...Ă își așază autorul în rândul marilor romancieri ai lumii din secolul trecut, iar în secolul nostru (secolul XX, n.n.Ă prin cuprinderea unei umanități occidente, prin adâncimea psihologică și prin dublarea eseistică a narațiunii, este simetria germană a operei lui Marcel Proust." În studiul Baudelaire-comemorativ, Vladimir Streinu surprinde marele paradox al existenței baudelairiene: biografia scandaloasă a omului Baudelaire a întunecat mult timp receptarea adecvată a unei opere geniale. Cât privește criticul de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
recuperărilor totalitare. Ne aflăm încă să nu uităm în plin război rece și orice negociere, mișcare tactică duceau doar la concesii aparente. Joc de poker diplomatic. Editarea Aspectelor se înscria și ea în această logică. Prefața era diletantă, incompetentă, vag eseistică, dar autorul, Vasile Nicolescu, personajul-cheie al întregii afaceri pe atunci director al Publicațiilor din fostul Comitet de Cultură și Educație Socialistă putea susține că, în felul acesta, el a salvat totuși cartea, propulsându-se în același timp și ca prim
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
occidental, de marea, enorma diferență, dintre neocomunismul de tip Gorbaciov și revoluția anticomunistă de la noi. De faptul, mai ales, că fundamentele comunismului au rămas intacte. Ceea ce este însăși esența situației politice românești. Stilul este direct, cursiv, lizibil, fără mari pretenții eseistice sau, și mai nepotrivit, literare. Culegerea de articole a lui Ion Cristoiu este reprezentativă și sub alt aspect. Ea ilustrează trecerea de la articolul zilnic, inevitabil fragmentar și analitic, la generalizare și privire de sinteză. Ultimul text, în loc de epilog, trage concluziile
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cultura noastră. Ca și oriunde în lume... 11. Pentru o nouă cultură română Textul care urmează poate fi considerat, în același timp, ca un manifest și o temă de reflecție. Nu este nici mesianic, nici imperativ, dar nici un simplu exercițiu eseistic, fără direcție precisă și finalitate practică. Sunt concluziile sperăm, accesibil formulate ale unei activități și experiențe intelectuale de o oarecare durată, cu particularitățile, orientările și convingerile sale specifice, de o anumită fermitate. Ea nu se pretinde însă nici exemplară, nici
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
nici nu e de dorit. Ea nu poate constitui, în nici un caz, un ideal cultural. Fragmente? De acord. Dar ceva în genul lui Fr. Schlegel, nu al improvizațiilor fără cap și coadă, care ni se prezintă uneori cu mari aere eseistice, de fapt simplă jurnalistică pe orice teme culturale: Un fragment, asemenea unei opere de artă, trebuie să fie complet izolat de lumea înconjurătoare și perfect în sine, ca un arici (wie ein Igel) (Athenaeum Fragmente, 206 10). Fragmente reale de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
cert elan hagiografic 49". În ceea ce privește ultima etapă a creației, critica literară a constatat o sinteză tot mai pregnantă a ideilor scriitorului, prezența acestora în opera literară fiind tot mai confiscantă: "Arta spectacolului este teoretizată în narațiuni cu un profund caracter eseistic, în care epicizarea ideilor slujește demonstrația", iar textele se transformă într-un "fals tratat pentru uzul autorilor dramatici"50. Proza scurtă Adio!... a fost socotită o teoretizare a teatrului ritualic, pandantul la "introducerea la o dramaturgie posibilă" din Nouăsprezece trandafiri
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eseul meu în engleză, prefațându-l cu un text foarte generos, va fi avut îndoieli că nu-l citisem pe Miłosz în România. Așadar, șocul meu american începea chiar de la cartea lui Czesław Miłosz, căci înțelegeam definitiv modestia demersului meu eseistic. Peste o vreme, aveam nu doar să-l cunosc pe Miłosz, ci chiar să am onoarea de a-i fi coleg pentru câțiva ani într-un prestigios comitet. Ne întâlneam cam de două ori pe an. După apariția ediției engleze
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
dinamismului și a legalității, precum cea vest-europeană, este respins spiritul cantonat în involuție și în pseudocultură și, ca atare, în lumea civilizată, opera culturală veritabilă nu este confundată cu un exercițiu lipsit de rost și de idei, împănat cu improvizații eseistice în care uneori sînt antrenate și fapte de limbă. De obicei, atunci cînd fac aprecieri asupra limbii scriitorilor, criticii cred că le subliniază valoarea dacă afirmă că redau vorbirea "autentică" sau redau "întoc-mai" vorbirea grupului social reprezentat de personaj. În
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
cere a fi respectată ca pe o lege supremă. Notre mère nature ne ajută să înțelegem că oamenii nu sunt decât niște puncte imperceptibile, ocupând doar locul ce li se cuvine în ansamblul universului și nimic mai mult. Filipica lui eseistică nu a fost gândită la adresa rațiunii limitate, ci a trufiei ei, nu la temeiuri cât de cât convingătoare, cât la îndoiala că adevărul tău nu este absolut și nici morala ta absolută. Valorile morale nu sunt numai "dincoace de om
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
recurge la eseu ca la o formulă înlesnitoare de exprimări libere a esenței lucrurilor și a vieții, încât generații întregi de scriitori au apelat și apelează la această moștenire spirituală a umanismului, pentru ca la rândul lor să lase, prin scrisul eseistic, posibilitatea noilor căutări în a ajunge mai repede la morală și înțelepciune. Eseul aplicat fie și unui text memorialistic este, cum se știe, discursul care se încadrează în egală măsură unui conturat sistem lingvistic și estetic, dar, vorba lui Roland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și estetic, dar, vorba lui Roland Barthes, trebuie să aibă și "dimensiunea mitică a clarității depline", acea limpezime a cuvântului cu o complexă rezonanță, pentru a cuprinde esența dar și sensul, inspirația dar și fondul, realismul dar și fantezia. Textul eseistic se identifică cu rostirea care își asumă puterea de judecată, de prețuire, de observație, de definire concisă asupra altui text ce constituie cartea în sine, epică, lirică, dramatică etc. Și eseistul se mișcă în Bibliopolis pentru a surprinde mișcarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
fost/ i-a fost un adevărat leagăn și undă de... creștere, înțelegere, dumerire etc. Astfel că, peste vreun an, am început să public, în foileton, romanul memorialistic "Copil la ruși". Însă volumul mai cuprinde și trei subiecte de o structură eseistică, în care, însă, de asemenea e prezent filonul autobiografic: "Românii și enciclopedia sufletului rus", "Lista basarabeană", "Gombrowicz: idei și pentru realitatea românească", texte nedelimitate de literatură, stil, metaforă, mod de a crea/ regiza beletristic în comunicare feed back cu tine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
este nu numai străină, ci de-a dreptul îmi repugnă. Ea contravine imaginii despre răspunderea actului critic ce trebuie să ne ghideze în tot ce înfăptuim. E vorba, se înțelege, de activitatea cronicarului literar și nu de critica de tip eseistic sau hermeneutic pe marginea unor respectabile opere intrate în patrimoniul obștesc, care pot suporta la nevoie (cu necesară doză de stoicism) interpretări mai aparte, nu o dată tributare hedonismului. Cronicile adunate în Cică niște cronicari... au urmărit să fie: un tablou
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei moderne! Și eu cred că nu avem Încotro și primul reflex matur al istoriografiei și al psihologiei sau eseisticii noastre speculative este de integrare a acestei discutabile jumătăți de secol, ce Începe imediat după sfârșitul războiului - război care ne-a Împins Încă o dată În ceea ce numim schizofrenie colectivă: am luptat cu același „entuziasm” și la Răsărit, și la Apus
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alte câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți, În care s-a aventurat În eseistica patristică, christică, părăsind, se pare, preocupările mai vechi de exegeze ale artei plastice, nu știu, nu sunt „specialist” În materie și nu pot să le judec. Liiceanu, Însă, În care nu numai „maestrul său”, dar și multă lume Își punea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acestor rânduri, tocmai acest subtitlu Îmi permite, sub scuza unor „segmente de existență”, a unor notații biografice - pe care unii comentatori le deplâng deja ca fiind insuficiente față de „molozul teoretic”! -, de a face acest amalgam, de a discursa, la modul „eseistic” cu adevărat, cu atâta nonșalanță despre una sau alta, provocând probabil iritarea unor spirite riguroase, obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas Mann, că pot fi inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența sa! Prin aceasta, prin „acestea”, e semnificată, În mod esențial, noua „libertate” a prozei moderne
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
demnități publice, un roman dedicat armenilor excepțional). Normal ar fi să fie scriitorul român un ales al soții, "cu mintea larg deschisă". Singurul succes platonic înregistrat de scriitori (inclusiv la cei înregimentați în partide) a fost în plan publicistic sau eseistic ei sunt buni moraliști. Altfel, în perioada comunistă merita să te implici, să ai atitudine critică față de regim sau de dictatură. Acum, nimic parcă nu mai merită, cei din clasa politică înțeleg doar să se îmbogățească în funcția în care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cunoaștem (volumul Ilenei apăruse în 1978, iar al meu în 1982), atât doar că erau urmarea propriilor noastre lecturi, experiențe de viață și viziuni anticipatoare, care ne-au scos în același sens, înaintea lui Mușina, și nu doar prin teoretizări eseistice, ci prin realitatea de gradul întâi a propriei creații. Dar steaua Ilenei urca vizibil în acei ani, Păunescu i-a propus s-o aducă în București, i se pregătea un premiu al CC UTC, și ascensiune politică în context, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Cristea, în paginile revistelor, îndeosebi ale României literare. Acum cititorul are sub priviri aproape toată producția poetică a lui Marcel Mihalaș, pentru că volumului antum Nume i se adaugă volumul postum Între nume și lucruri, precum și o parte din producția lui eseistică, din care editorul a considerat demne să figureze în sumar unsprezece titluri. Dintre acestea, într-adevăr, se impune atenției, nu doar prin întindere, studiul consacrat jurnalului ca specie literară („cazul românesc“). Asupra lui voi reveni. Marcel Mihalaș ilustrează, și în
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în fine, formulele situate la un pas de versetul biblic ori tonalități de rugăciune" etc., totul în ceea ce eseistul numește "ludicul exacerbat al poetului", dublat însă de "destule contexte de severă observație socială, relatări artistice ș.a." În întreaga sa desfășurare eseistică, Dan C. Mihăilescu este preocupat de "citirea cuplului", interesat fiind nu de "eludarea cazului", cât de "deschiderea evantaiului" problematic al vieții celor doi, pe care scrisorile îl iluminează cu prisosință, întrucât "această carte debordând de viață, entuziasme și tristeți, de-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
criteriile estetice, fie criteriile stabilite de Centrul politic"), i se consacră un capitol și lui Mihai Eminescu: Centrul și calea spre el*), în cadrul unei secțiuni mai ample așezate sub genericul: Geopolitica, de la 1848 la 1918. Cornel Ungureanu pornește în discutarea eseistică și polemică, nu mai puțin, a paradigmei eminesciene (ca să zic așa), constatând un soi de paralelism în receptarea marelui scriitor în "primul deceniu al României comuniste" și "în primul deceniu care a urmat ieșirii din comunism", aici într-o autentică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
imaginarul poetic eminescian (Pelerinaj spre ființă, 1999), Dan Mănucă a continuat să rămână un atent observator al fenomenului eminescian, comentând ediții din opera acestuia, volume de exegeză datorate unor confrați din actualitatea imediată privind creația autorului Luceafărului, dar și abordând eseistic sau analitic punctual, diverse aspecte legate de tematica, de proble matica diversă a creației marelui poet, cum ar fi, de pildă, studiul comparativ Eminescu Lenau : Un bilanț negativ Eminescu și Lenau, din volumul Opinii literare (2001) etc. Reunite acum într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
ce vine din perspectiva judecării implicațiilor filosofice. Exegetul însuși și-a construit un sistem de gândire, personal, asupra sensurilor și semnificației umanității în marea dinamică existențială cosmică, având ca sprijin tocmai ideile poetului, pe care le dezvoltă într-un discurs eseistic de rafinament și subtilitate interpretativă. Domnia sa, odată cu atâția alți comentatori ai creației eminesciene, observă că există un fir ideatic foarte pregnant, bine strunit, ce traversează întreaga creație a lui Eminescu, dându-i unitate și consistență. Desigur, poemul Luceafărul este cel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]