32,222 matches
-
la "Capșa" și am săvârșit ritualul ceaiului. Dom' Argint încă mai servea. Abia se mai mișca încins cu fața aceea de masă scrobită, aducând încet, ca pe trofee bine păzite, ceainicul, zaharnița, ceștile, cleștile pentru zahăr, oul acela argintat pentru esență și toate celelalte ale unui ceai cu dichis. Se chinuia bietul om să mai păstreze ceva din vechile ritualuri ale anilor de demult, bucurându-se când niște tinerei ca noi chiar îl luau în serios, rugându-l să-și desfășoare
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
Dispare și el câțiva ani buni din publicistică, fiind concentrat acum asupra lucrărilor de istorie literară. "Reeducarea" își făcuse oarecare efect, întrucât "incriminatul" încerca să fie mereu "pe linie", ca în "cronicile optimistului" de mai târziu, fără să renunțe, în esență, la apărarea esteticului, în ciuda tuturor concesiilor, de obicei, impuse. Opera lui fundamentală, Istoria literaturii române, revizuită, precum și monografiile Nicolae Filimon și Grigore Alexandrescu, scrise în anii '50, sunt aproape neatinse de morbul sociologismului vulgar. Cartea masivă a Anei Selejan, cuprinzând
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
sfârlează. Ionathan X. Uranus era un ins a cărui mecanică interioară, în ciuda măștii de glumă sub care se cristalizează, izvora dintr-o experiență, în fond, tragică: din conștiința uscăciunii logicului." E. Ionesco va extinde în teatru acest tragicomic, a cărui esență mult mai puțin norocosul scriitor M. Avramescu o cunoștea pe deplin. Fie și pentru atât, el trebuie explorat. Gestul său autonegator, împlinit prin renunțarea la ficțiune, are și ceva borgesian (ne amintim că Borges nota cu voluptate morbidă că ar
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
de tot săraci, Să luați cu voi în ochi, dacă se poate, De-a-ntregul înflorit, un câmp de maci Cu mult mai greu Prima grijă a universului Au fost semințele, Cum să facă semințe, Gânduri de chipuri și de măsură, Esențe de sens, Munți de așteptare și de voință, Un fel de viitor îmbătat de trecut, Un fel de freamăt robit de viitor, Semințele ca niște începuturi, Dincolo de care nu există moarte, Semințele ca niște sfârșituri, Dincolo de care e numai început
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
fi. Mă atinse, palidă atunci, revelația acelei rezerve vitale care, ajutîndu-le pe femei să dăruiască viață și să-i sufere tragediile, le lipsește bărbaților. La masculin, misterul mi-era total și înspăimîntător: lipsa de rezervă a fantasmelor bărbaților le dă esență eroismelor, imprudențelor lor ascetice sau delectabile. Precum magia, enigma feminină îmi părea parțială, pentru că păstra sublimul en deça; pentru a-i rezista, bărbații trebuiseră să închipuie vinovățiile religiei și ale economiei. Detectivismul sîngelui fundat de Úrsula mi-a dat primele
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
toate cuvintele, rostea alarmată: "Ce-a zis? Ce-a zis?" Vivacitatea lui de-atunci și licărul neostoit al luminilor din ochii-i de o extraordinară mobilitate, excepționala lui inteligență, prin medierea căreia pătrundeai, și fermecat de frumusețea ideilor critice, până la esențele poeziei - "E genial! E genial!", îmi spusese admirativ uimit Tudor Vianu, după ce-i ascultasem, în aula Academiei, comunicarea despre Cervantes -, toate acestea și altele, de taină, se isprăviseră odată cu chinurile lui, începute fără diagnosticul medical precis, încă din 1949, odată cu
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
artă avangardiste o va lipsi de o experiență utilă, din care poezia a ieșit, cum se știe, întinerită. Ion Pillat este și el un tradiționalist convins, dar care cochetase cu simbolismul și parnasianismul, ca să ajungă, prin cultul seninătății clasice, la esențele poeziei pure. Ideile sale se opun mișcării moderniste, și aici scriitorul împărtășește conduita ,Gândirii", mai degrabă a gândirismului, dar el nu simplifică raportul dintre tradiție și inovație și nu absolutizează rolul specificului național. Un vast orizont de cultură, poetică în
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe rotunde O sferă cât o clipă Și alta cât o lume, Nu pot să se despartă, Nu pot să se însume, Plămadă singulară, Premize și efecte, Sub coajă ard în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba stai în noapte, Pândar pe metereze, Esențele rotunde Nu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
în sine Esențele perfecte, Tangente de nevoie, Străine totdeauna, Tăcute ca o umbră, Frumoase cum e luna, în calea fără capăt Nici timpul nu se-așterne, Sub semnul întâmplării Doar ele sunt eterne; Degeaba stai în noapte, Pândar pe metereze, Esențele rotunde Nu știu să se-ntrupeze Cărarea lină Dacă ascult de chipul din fântâni, Ar trebui să cad, urcând spre soare, Dar caii-nchipuirii sunt bătrâni, Nici cu jăratec nu mai știu să zboare; Dacă ascult de firul ierbii viu
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
și a înrădăcinării. Subliniez deci că întîlnim acolo o primă soluționare a tensiunilor istorico-politice care au dominat societatea română în prima jumătate a secolului XX. Paleologu trece cu dezinvoltă ușurință de la Sadoveanu la Valery și îndărăt. Șora înscrie în chiar esența sistemului său filozofic raportul între singular și general. Doinaș prelucrează lingvistic și imagistic într-o operă de o jumătate de secol încleștarea între concretul rural și amplitudinea filozofică. Negoițescu și Balotă scriu despre istoria literaturii române în orizontul celei europene
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
estetică, fundamentul întregii construcții ridicate de Ion D. Sîrbu este cel al vieții sale, trăite periculos și liber. E mirabil cum, după șapte ani de închisoare și un sfert de veac de domiciliu obligatoriu în Isarlîk-ul craiovean, acest scriitor de esență tare reușește să-și păstreze spiritul atât de viu. Biografia este asumată cu toate răscrucile și fracturile sale, scriitorul făcând din ea un fir rezistent al paginilor literare, diaristice și epistolare. Jurnalul și corespondența sunt, așa-zicând, pline de Sîrbu
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
Titlul volumului, preluat de la unul dintre poemele din cuprins, se constituie într-o reflecție la începutul mileniului al III-lea. Volumul recent apărut, „Ochiul curat”, pare a fi emblematic pentru opera poetică de până acum a autoarei, prin tematică și esența stilistică. Poemele cuprinse în acest volum stau sub semnul meditației, al nostalgiei și al introspecției. În peisajul literar și-a făcut apariția al optulea volum de poezie, de data aceasta laică, al doamnei Dorina Stoica. Ea poate fi socotită unul
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
de după copacii/peste care căzuse cerul/te desenam cu raze de soare/atâtea singurătăți am desenat până ieri/de mă întreb cum de n-am murit încă”//. De la început, poeta se plasează într-un univers poetic ale cărui coordonate stabilesc esența reflexivă, dramatică, a cunoașterii, a căutării de sine. Nota dominantă a lirismului din acest volum nu poate fi decât gravă, susținută într-o măsură definitorie de un limbaj poetic adecvat. Mesajul poetic este completat cu inspirate elemente de grafică, aparținând
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
comemorarea a 80 de ani a celui care a fost regretatul Ion Vataman. Astfel acest Pavlik Morozov cu adepții săi au mărșăluit prin PMAN sub frumosul imn românesc „Deșteaptă-te române!”. Bravo tinerilor! Să mai încercăm o dată să dezvăluim adevărata esență a acestul kremlinez Dodon. Mare belea ne-am adus pe capul nostru și nu știm cum vom scăpa de ea (poate doar prin susținerea masivă a tinerilor de la ODIP în colectarea semnăturilor pentru demiterea lui Dodon). Vor fi folosite informații
SOCIALISTUL CAPITALIST DODON LA “SĂRBĂTOAREA OAMENILOR MUNCII”! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380644_a_381973]
-
impresionant altruism, nefiind departe semnele purității. Viața pare a fi o cursă în vederea atingerii mult invocatei fericiri. Câteodată, spectrul ultragiant al singurătății determina halouri neliniștitoare. Căutarea posedă nivel apodictic, existând intuitivă certitudine a reușitei. Primordialitatea sentimentului face parte integrantă din esență versurilor propuse de Lăcrimioara Iva. Poeta își făurește un spațiu vital propriu, rodul neîntreruptelor sublimări estetice ce au în centru fioruri pasionale: Viața m-a băgat în nori/ până la genunchi./ Am refuzat/ să accept realitatea. Apoi, m-a băgat în
OCTAVIAN MIHALCEA DESPRE LĂCRIMIOARA IVA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380663_a_381992]
-
mereu/ derutant zborul la joasă înălțile/ al păsărilor din areal/ între două gânduri adăp/ rădăcinile alunilor tineri/ plivesc apoi în text/ buruienile dulci/ și laptele câinelui”. (Poem destins) Din punct de vedere gnoseologic, poetul se situează în cotidian dar privește esențele, interiorul existenței: „Alerg printre cuvinte deloc lejer / împrejurul unei realități / înfiorător de tenace / dacă mă atenționează fervent / că mă aflu la o distanță / de tușă” (Comunicare). Relația poetului cu exteriorul este una de revoltă în fața mizeriei sociale și morale contemporane
LUCIAN GRUIA DESPRE ION SCOROBETE ÎN LIMBA GREACĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/380662_a_381991]
-
dacă am reușit să învățăm atât cât am fost în stare în această viață, este dincolo de străduința noastră, o absolut formidabilă complexă cauză genetică. Spre cinstea domniei sale, Drd. Dr. Ionuț Horia T. Leoveanu a înțeles pe deplin această lecție de esență, făcând un demers perfect onorabil și care cu certitudine va rămâne știut spre recunoaștere peste vreme, realizând această carte. „Cu credința că voi învinge” reprezintă confirmarea scrisă a unei vieți dăruite pe altarul excelenței meseriei de dascăl, dimpreună cu acea
DANIEL MARIAN DESPRE CU CREDINŢA CĂ VOI ÎNVINGE , AUTOR PROF.DIR. DR. COL.(R) TOMA A. LEOVEANU de BAKI YMERI în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380669_a_381998]
-
-mpotrivire, Păstrează prea-himerica-i cetate, În care el, viteazul, trubadurul, În care el și eu vom fi de-a pururi, Cu bărbăteasca-ne singurătate. Deși preluat din semiotica bestiarului, lupul, ca simbol, în prelucrarea lui Eugen Dorcescu, nu se distinge, în esență, de viteazul cavaler, de nobilul trubadur, cu care coabitează artistic Poetul, în distinctiva poetică a avatarurilor. Dimpotrivă, el se află într-o vădită coerență cu avatarurile celelalte, atât în plan metafizic și simbolic, cât și literar. De aceea, prin aportul
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
deschide până în cele din urmă porți pe care le credeam ferecate pentru că astfel trebuie. Fără a se recurge neapărat la vreun gest definitoriu, totuși are loc reîntregirea celui care oricât de încețoșat între impropriu și complex fărâmițat ar fi în esența sa, neîndoielnic este „Omul”: „Covârșitoarea durere/ alunecă pe întunecatul cer/ și firul alb voalat/ străpunge marea resemnării./ Suferință adâncă/ cu degete crispate/ spre înfiorătorul cui/ ce carnea o străpunge./ Pe cruce,/ părăsit durerii sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
sale, Omul./ Și geamătul cu plânsul simplu/ al clipei fapt, cu viața în valoarea sa/ circulatorie./ În golul rece al durerii,/ în chinuri zvârcolite./ respectul temător/ acolo/ unde atârnă El/ ca Tu/ să știi să ceri și de la tine.” Momentul esenței se ridică iar și iar pe umerii goi ai sufletului flămând de el și de tot ce mai încearcă să fie în preajma-i. Este renașterea însăși prin tot ce poate fi mai greu, cu atât mai mult cu cât real
DANIEL MARIAN DESPRE POEZIA LUI DOREL COSMA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380658_a_381987]
-
sus Emigrantul nu va aranja integrarea sa (CH - Rorchbach, 14.12. 2000) EU ȘI FLUVIUL El curge... Eu sunt aici Aceasta este contradicția care mă naște Eu nu știu dacă sunt de mâncat El este bun de băut... Asta este esența deosebirilor dintre noi Eu îi văd fluviului toate tainele El nu-mi cunoaște geloziile El curge... în continuu (Unë dhe lumi) Eu nu mă mișc... nici un pic Acesta este inversul contrazicerii El se mișcă și este mort Eu static deși
POEZIE ALBANEZĂ DIN ELVEȚIA SHEFQET DIBRANI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380677_a_382006]
-
aceste poeme, magistral surprinsă de starea eului poetic: melancolia, spaima, ardoarea, solitudinea, patosul, bucuria, durerea, căutarea, tristețea, nemulțumirea... Tema preferată este iubirea, dăruirea totală, căci numai ea, iubirea, “E prilej de preaplină/ Lumină...” (Numai credința) Creația poetică este cea a esențelor izvorâte din întreaga ființă a poetei: “Un nu știu ce s-a furișat în leagăn/ Purtându-mă-ntre ceruri și pământ/ Și mi-a pecetluit vremelnicia/ Cu arderea-ntruparii în cuvânt” (Ca o povară) Poeziile sale sunt ca o înălțare a ființei, sunt
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
trăirile pe care le poate atinge un cuplu: dragoste, afectivitate, inocență, ardoare, indiferență, singurătate, înstrăinare, dor, patimă, căutare, chemări, tăceri, minciuni... “Eram înflorire, eram răsărit,/ Și taină, și muguri, și vechi nestemate,/ Sculptură în sare, nadir și zenit, /Fântâni de esențe, cu sete vânate” (O floare de măr) Întreaga sfera afectivă a poetei se concentrează liric în versuri dominate de sensibilitate și candoare în care poți desluși o fire retrasă, învăluită în pudoare, cu o timiditate parcă ascunsă sub valuri. “Am
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]
-
adresează cu voce tremurând suav: “Ești ploaia caldă peste flori suave,/ O adiere-n iarba din câmpii,/ Lumina verii năvălind în luncă/ Prin cântecul de ciocârlii.// Ești anotimpul ce-a crescut în mine/ Frumos și drept și tandu și timid,/ Esență tare din păduri de dafini/ Și măreția mândrului molid.// Îți sărut tâmpla, zână mea cea bună,/ Din cartea fermecată cu povești.../ Potir de crin e sufletul tău, mamă,/ Ivit în dimineți dumnezeiești.” (Ploaie caldă) In poezia sa, natura îmbracă haina
MUNTELE DIN VIS AL DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380693_a_382022]