878 matches
-
replierea pe sine devine un leit-motiv care transgresează exercitările individuale (de tipul "oglinzii" sau al daimon-ului socratic) și asumă un dublu destin colectiv (care reunește un versant al acumulărilor într-o știință a înțelepciunii și unul al reverberației esențelor ethos-ului constituit în sânul unei comunități). Astfel întipărită în tradiție sau în canonul cult, fapta exemplară a conștiinței devine vector imanent al pasului altruist către semen și principiu unificator al unei țesături sociale care universalizează spiritul virtuții individuale. Apoi, într-
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
extind câmpul de investigație în amestecul experiențial care este evenimentul cu semnificație colectivă și întâlnesc un principiu de creștere cognitivă în orice criteriologie morală izvorâtă din decantări comunitare. Avem cu alte cuvinte de învățat, pentru beneficiul propriei administrări interioare, de la ethosul colectiv și cu cât acumulăm mai mult din spiritul epocii noastre vom fi mai în acord cu cele mai intime înclinații spirituale. Acesta este un postulat al "animalului social" care definește condiția umană poate în cea mai înaltă expresie a
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
și esti dator la o igienă lăuntrică sporită atunci când ești pregătit să primești pe celălalt. Sarcina partajată obligă la efort reflexiv în măsura în care relația asistențială este o excepție, deci în măsura în care fiecare este angajat plenar în limitele posturii proprii. Astfel, în teritoriul ethosului colectiv, conștiința de sine poate funcționa pe rolul unei instanțe normative, circumscriind o poziție individuală care asumă postura liderului atitudinal. Acesta din urmă este investit de obicei cu explorarea prospectivă și cu scrutarea câmpului probabilistic al fenomenelor. El este chemat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
în România comunistă? Un proces la tribunal, ca la carte, la adresa ideologiei comuniste (cam romantic ori chiar patetic, au comentat studenții mei)? Este vorba despre un gest simbolic de condamnare a comunismului, întru purificarea morală a românilor și regăsirea unui ethos al acestora? Este doar o metaforă obsedantă sau pur și simplu o obsesie a foștilor deținuți politici? Răspunsul care i-a convins a fost acela că, datorită obținerii semnăturilor respective, actualul președinte al țării, Traian Băsescu, va fi obligat din
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
Împotriva folosirii diamantelor naturale, atâta vreme cât există tehnologia necesară pentru producerea celor sintetice, iar extragerea diamantelor provoacă suferințe oamenilor și naturii. O altă companie din domeniu, Cred, care promovează reciclarea materialor prețioase, are ca motto „nu ne interesează afacerea Credo, ci ethos-ul Credo“. Nu se știe exact dacă ethos-ul strălucește mai tare pe degetele doamnelor sau nu, dar cu siguranță vestea nu este atât de bună pentru domnii cumpărători: bijuteriile care ascultă de etica lui Aristotel costă cu 10-15% mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
pentru producerea celor sintetice, iar extragerea diamantelor provoacă suferințe oamenilor și naturii. O altă companie din domeniu, Cred, care promovează reciclarea materialor prețioase, are ca motto „nu ne interesează afacerea Credo, ci ethos-ul Credo“. Nu se știe exact dacă ethos-ul strălucește mai tare pe degetele doamnelor sau nu, dar cu siguranță vestea nu este atât de bună pentru domnii cumpărători: bijuteriile care ascultă de etica lui Aristotel costă cu 10-15% mai mult. Ce-a avut și ce-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
desemnărilor voalate. La un prim nivel, această eufemizare generală se poate justifica prin preocuparea pentru verosimilitate: când își povestește nenorocirile, inocenta victimă nu folosește un vocabular tendențios care ar presupune complicitatea ei cu lumea desfrânaților. Este aici o problemă de ethos: prin modul ei de a vorbi, Sophie trebuie să-și dovedească nevinovăția. Dar, la cel de-al doilea nivel, vălul acesta eufemizant este în slujba excitării cititorului, care descoperă aici plăcerea distanței dintre referent și desemnare; caracterul inocent, dovedit de
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
vederea lucrurile neserioase atunci când ele captivează vreo 600 de milioane de oameni, câți erau pe Facebook la începutul lui 2011? Mark Zuckerberg a lansat rețeaua ca să le-arate el fetelor din campus, care nu-l prea băgau în seamă, sună ethosul creat de filmul lui Fincher. Însă Rețeaua, pe care eu m-am încăpățânat să o reduc la click-uri și tap-uri, are, de fapt, cam tot atâtea utilizări câți utilizatori. Unii își pun CV-ul pe ea, alții fac campanii
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Europă culturală arhetipală. Euforionismul înseamnă o întoarcere la mari valori ce au primit o „clasicitate absolută“, deci la un spirit al europenismului care funcționează ca normă estetică, morală și ontologică. Euforionismul reprezintă deci o cale de acces, deocamdată potențială, către ethosul occidental, căci rămâne, încă, o întrebare foarte gravă fără un răspuns substanțial: „De ce noi nu avem mistici și sfinți? De ce nu avem tragedii și epopei? De ce sistemul filosofic al lui Blaga nu poate cuprinde o etică?“ Opera-model, de „clasicitate absolută
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
operațional, solicitând competențe managerial-strategice; d) proiectarea schimbării educaționale devine operabilă la nivel: * curricular (de exemplu, stabilirea disciplinelor opționale, organizarea activităților extracurriculare, descongestionarea programelor, selectarea manualelor și auxiliarelor școlare etc.); * instituțional (stabilirea obiectivelor școlii, atragerea și folosirea resurselor materiale, extrabugetare, dezvoltarea ethosului școlii, stabilirea celor mai eficiente strategii manageriale de dezvoltare, promovarea propriilor proiecte ale școlii și a parteneriatelor cu comunitatea locală etc.); e) proiectarea schimbării în educație trebuie să pornească de la o analiză diagnostică riguroasă a contextului, concretizându-se, ulterior, în
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
opinia noastră, următoarele: * schimbarea este considerată echivalentul dezvoltării unei organizații, ceea ce obligă la proiectarea sa în termeni de performanță, calitate și eficiență; * schimbarea trebuie să vizeze atât planul structural al organizației, cât și pe cel funcțional, cu accent deosebit pe ethosul organizațional; * pentru a deveni realitate, schimbarea trebuie să fie efectivă, să se deruleze în fapt, nu doar la nivel declarativ. Ea implică atât caracterul teoretic al acesteia, cât și pe cel practic-aplicativ; * interesele de dezvoltare ale unei organizații sunt poziționate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
nevoile de dezvoltare ale fiecărei școli, în particular. Dacă ar fi să enumerăm aspectele în care școala ar trebui să inițieze schimbări majore, în ceea ce ne privește ne-am putea referi la: * schimbarea politicii educaționale; * optimizarea procesului de predare-învățare-evaluare; * optimizarea ethosului educațional (cultură și climat organizațional); * promovarea imaginii școlii la nivelul comunității locale; * inițierea unor programe/proiecte de dezvoltare școlară; * revizuirea rețelelor de comunicare la nivelul intra și interorganizațional; * promovarea parteneriatelor interorganizaționale; * valorificarea optimă a resurselor umane etc. Acestea sunt doar
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
esențială / 85 2. Oral și scris: o opoziție prea simplă / 88 3. Specificul formei scrise și imprimate / 95 4. Noile dispozitive comunicaționale / 98 7. Scena enunțării / 101 1. Cele trei scene / 101 2. Scenografia / 103 3. Scene validate / 108 8. Ethosul / 113 1. Cîteva texte publicitare / 113 2. Garant și întruchipare / 116 3. Ethos și scenă generică / 120 9. Ambreierea enunțiativă / 125 1. Reflexivitatea enunțiativă / 125 2. Ambreiere și ambreiori / 129 3. Trei tipuri de reperaje / 133 10. Plan ambreiat și
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
formei scrise și imprimate / 95 4. Noile dispozitive comunicaționale / 98 7. Scena enunțării / 101 1. Cele trei scene / 101 2. Scenografia / 103 3. Scene validate / 108 8. Ethosul / 113 1. Cîteva texte publicitare / 113 2. Garant și întruchipare / 116 3. Ethos și scenă generică / 120 9. Ambreierea enunțiativă / 125 1. Reflexivitatea enunțiativă / 125 2. Ambreiere și ambreiori / 129 3. Trei tipuri de reperaje / 133 10. Plan ambreiat și plan non-ambreiat / 135 1. Două tipuri de enunțare / 135 2. Perfect simplu, perfect
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
10. Plan ambreiat și plan non-ambreiat / 135 1. Două tipuri de enunțare / 135 2. Perfect simplu, perfect compus, imperfect / 138 3. Două sisteme de enunțare / 143 11. Utilizarea persoanelor / 149 1. "Noi", "voi", "eu" / 149 2. Dispariția persoanelor / 154 3. Ethos și persoană / 157 4. "On", "ei" / 159 12. Polifonie, discurs direct / 165 1. Polifonia / 165 2. Modalizarea în discurs secund / 167 3. Discursul direct / 169 4. Modalități de introducere a discursului direct / 173 5. De la absența ghilimelelor la discursul direct
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
dezbatere, de exemplu, este dificil pentru participanți să enunțe cu ajutorul scenografiilor lor: ei nu stăpînesc enunțarea și trebuie să reacționeze pe moment la situațiile imprevizibile suscitate de interlocutori. În situație de interacțiune aprinsă, amenințarea asupra fațetelor (vezi cap. 2) și ethosul (vezi capitolul următor) trec pe primul plan. Scenografie și gen discursiv Luînd ca exemplu un text publicitar, am ales un gen discursiv care, din punctul de vedere al scenografiei, are un statut privilegiat. Discursul publicitar aparține tipurilor de discurs în
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
gîndire în comun"? Dificultatea nu este rezolvată practic decît de mișcarea textului, de dinamica lecturii. Observăm că a enunța nu înseamnă numai a avansa niște idei, ci și a încerca o punere în scenă, o legitimare a cadrului enunțării. 8 ETHOSUL Am prezentat enunțurile ca fiind produsul unei enunțări care implică o scenă. Dar aceasta nu este suficient: orice vorbire vine de la un enunțiator real; chiar și scris, un text este transportat de o voce, cea a unui subiect existent dincolo de
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
Noi nu facem nimic în grabă"), produce fraze cu o segmentare încetinită ("Lent; în ritmul său; întotdeauna același"), rostogolește frazele ca niște "butoaie grele". Prin vorbirea sa, enunțiatorul ne face să simțim comportamentul atribuit membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
în ritmul său; întotdeauna același"), rostogolește frazele ca niște "butoaie grele". Prin vorbirea sa, enunțiatorul ne face să simțim comportamentul atribuit membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
membrilor întreprinderii. 2. Garant și întruchipare Ethos și ton Tipul de fenomen care, conform retoricii tradiționale, poate fi numit ethos apare atunci cînd, prin enunțarea sa, enunțiatorul își revelează personalitatea. Roland Barthes a pus în evidență caracteristica esențială a acestui ethos: " Este vorba de trăsăturile de caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate [...]. Oratorul enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
caracter pe care oratorul trebuie să le arate auditoriului (sinceritatea contează prea puțin) pentru a face o bună impresie: sînt ariile sale preferate [...]. Oratorul enunță o informație și, în același timp, spune: eu sînt așa și nu altfel"23. Eficacitatea ethosului este determinată de faptul că el învăluie oarecum enunțarea fără să fie explicitat în enunț: Nu este vorba de afirmațiile măgulitoare pe care oratorul le poate face la adresa propriei persoane în cadrul discursului său, afirmații care, dimpotrivă, riscă să rănească auditoriul
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
severă, alegerea cuvintelor și a argumentelor... [...] În calitate de sursă a enunțării, el este împodobit cu anumite caracteristici care, în schimb, fac această enunțare acceptabilă sau nu. O. Ducrot, Le Dire et le Dit, Ed. de Minuit, 1984, p. 20 Dar acest ethos nu se referă, ca în retorica antică, numai la elocvența judiciară sau enunțurile orale: el este valabil pentru orice discurs, chiar și scris. Chiar dacă neagă acest lucru, un text scris posedă un ton care conferă autoritate celor spuse. El permite
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
celor spuse. El permite cititorului să-și construiască o reprezentare a corpului enunțiatorului (și nu al autorului efectiv). Lectura face astfel să apară o instanță subiectivă care joacă rolul de garant a ceea ce este spus. Caracter și corporalitate Noțiunea de ethos se referă nu numai la dimensiunea propriu-zis vocală, ci și la totalitatea determinărilor fizice și psihice atribuite personajului enunțiatorului cu ajutorul reprezentărilor colective. Garantul, a cărui figură cititorul trebuie s-o construiască pornind de la diferite indicii textuale, capătă astfel un caracter
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
a căror grad de precizie variază în funcție de texte. "Caracterul" corespunde unui mănunchi de trăsături psihologice. Cît despre "corporalitate", ea este asociată unei constituții fizice, dar și unui mod de a se îmbrăca și de a se mișca în spațiul social. Ethosul implică într-adevăr o disciplină a corpului, perceput prin prisma unui comportament global. Caracterul și corporalitatea garantului provin dintr-un ansamblu difuz de reprezentări sociale valorizate sau devalorizate pe care se sprijină enunțarea și pe care le confirmă sau le
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
sau devalorizate pe care se sprijină enunțarea și pe care le confirmă sau le transformă. Aceste stereotipuri culturale circulă în domeniile cele mai diverse: literatură, fotografii, cinematograf, publicitate etc. Universul de sens pe care îl furnizează discursul se impune prin ethos, la fel ca și prin "ideile" pe care le transmite; de fapt, aceste idei se prezintă cu ajutorul unui mod de a spune care trimite la un mod de a fi, la participarea imaginară la o experiență trăită. Textul nu este
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]