22,036 matches
-
Va cuprinde atât o teorie a valorilor, dar și o deontologie, la care se mai adaugă și teoria privind puterea voinței sau teoria virtuții. Mergând pe această linie, Friedrich Paulsen, În Systematische Philosophie, Încearcă o explicitare a conceptului eticii, considerând etica drept „știința valorilor care dau vieții valoare absolută, a normelor și puterilor voinței și acțiunii, pe care se sprijină realizarea acestora” (p. 283). Teoria valorilor și problema binelui suprem au constituit preocuparea centrală a gânditorilor greci, care a continuat, Însă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Fiecare ființă Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale; ea Își vrea viața proprie, dezvoltarea și activitatea forțelor caracteristice ale speciei sale În această viață desăvârșită. Aristotel a lansat conceptele generale pentru această concepție În etica sa. Având drept zestre caracteristică rațiunea, omul este Îndreptat, cu voința și știința sa, spre sine Însuși, spre natura-i proprie, spre manifestarea și dezvoltarea acesteia. Aptitudinile sale, dezvoltate În capacități, sunt de fapt, virtuțile umane, cele intelectuale, cele etice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
că o astfel de viață este resimțită cu o mulțumire sau o fericire totală, Însă, individul nu trăiește izolat; aceasta Înseamnă că binele cel mai mare al individului este pus În cuprinderea Întregului social căruia Îi aparține, În acest mod, etica Își găsește locul și În politică. Parcursul spre realizarea unei vieți „desăvârșite”, pentru individ, continuă și se completează În mod necesar În Îndrumarea spre realizarea statului perfect, al cărui bun Îl constituie cetățenii activi și capabili În mod desăvârșit, statul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
i se opune aceea dată de hedonism. Dacă În concepția platonico-aristotelică se pune supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților sau a virtuților, În concepția sau, mai bine, În etica hedonistă se observă o tentă mai sentimentală, subiectivă - de plăcere sau de satisfacție. Forma ființei și activitatea vieții apar, aici, ca scop: virtutea, activitatea Își găsesc importanță ca mijloace pentru realizarea scopului - a căuta obținerea plăcerii pentru ea Însăși. Față de
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
activitatea Își găsesc importanță ca mijloace pentru realizarea scopului - a căuta obținerea plăcerii pentru ea Însăși. Față de aceste concepții, opoziția a fost manifestă Încă de la greci; Epicur și Stoicii, pe de o parte, Platon și Aristip pe de alta. În etica modernă, filosofia engleză - unde hedonismul este adoptat, - și filosofia continentală unde este adoptată concepția energetică, platonico aristotelică. Ambele concepții, Însă, stau sub semnul generalului care nu le avantajează pe nici una dintre ele. 3. Perspectiva istoric-teleologică a datoriei În axiologia neokantiană
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se realizează un control al celei secunde și din partea celorlalți asupra voinței primare pentru ca individul uman să nu cedeze prea ușor dorinței și să intre În contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul căreia se conturează problemele fundamentale ale eticii: probleme referitoare la originea, temeiul valabilității sau obligativității normelor constrângătoare! Acestor chestiuni li se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică este În Întregime o teorie a valorilor, filosofia morală kantiană este deontologie. Voința are
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În contradicție cu normele morale. Aceasta oferă baza, În jurul căreia se conturează problemele fundamentale ale eticii: probleme referitoare la originea, temeiul valabilității sau obligativității normelor constrângătoare! Acestor chestiuni li se găsesc o serie de răspunsuri În filosofia morală kantiană. Dacă etica aristotelică este În Întregime o teorie a valorilor, filosofia morală kantiană este deontologie. Voința are valoare morală, spune Kant, numai dacă nu este determinată de scopul, de „materia vrerii”, ca una care pentru o ființă senzorială nu poate fi Întotdeauna
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legea lumii, ordinea morală este ordinea relației În sine, Însăși ordinea divină a lumii, În afara unor chestiuni de amănunt, filosofia morală kantiană rămâne și astăzi, pentru foarte mulți, construcția definitivă a lumii morale. Totuși, Paulsen nu este convins că În etica lui Kant se poate găsi desăvârșita cunoaștere a esenței și originii datoriei, sau o ultimă fundamentare a valabilității legii morale. Pentru el, apare, mai degrabă, ca formă a eticii insuficientă din punct de vedere științific și aparține (la fel ca
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
definitivă a lumii morale. Totuși, Paulsen nu este convins că În etica lui Kant se poate găsi desăvârșita cunoaștere a esenței și originii datoriei, sau o ultimă fundamentare a valabilității legii morale. Pentru el, apare, mai degrabă, ca formă a eticii insuficientă din punct de vedere științific și aparține (la fel ca și dreptul natural - cu care formează o pereche), modului de gândire individualist-raționalist, propriu secolului al XVIII-lea, de la care autorul Criticilor nu s-a abătut niciodată. O dată cu secolul al
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
individualist-raționalist, propriu secolului al XVIII-lea, de la care autorul Criticilor nu s-a abătut niciodată. O dată cu secolul al XIX-lea, toate aceste considerații au fost depășite de filosofie și de știință, În toate disciplinele spiritului și, implicit, și În morală. Etica actuală se deosebește net de concepțiile dogmatic-teologică și dogmatic-raționalistă ale secolelor al XVII-lea și al XVIII-lea cel puțin prin două trăsături definitorii: dacă atunci aveam de-a face cu una neistorică și individualistă, În vremea noastră ea a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu transformările vieții istorice, nu există un universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric genetică apare mai Întâi sub forma evoluționismului speculativ
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
universal valabil. În ceea ce privește filosofia moralei, vechea morală raționalistă a normelor a devenit etică istoric-genetică și socialteleologică, sub aceleași influențe ale secolului al XlX-lea sub care dreptul natural vechi, cu normele lui rigide, a devenit o filosofic social-teleologică a dreptului. Etica aceasta socialteleologică și istoric genetică apare mai Întâi sub forma evoluționismului speculativ al sistemului hegelian, mai apoi, către sfârșitul secolului, se ajunge la evoluționismul empiric. Herbert Spencer, Charles Darwin, Wilhelm Wundt sunt cei care trasează această traiectorie. Comportamentul moral și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
necondiționată, nu ca o cerință condiționată de un scop; și mai este așa pentru că valoarea morală a persoanei constă În modul de a gândi, adică În forma determinării voinței: respectarea unei norme recunoscute interior ca fiind necondiționat obligatoare, legea morală. Etica teleologică consideră Însăși aceste norme ca obiect al unei investigații mai ample. Aceste norme prin care individul Își determină voința nu Își au originea În rațiunea sa „practică”, adică În forma gândirii logice, În măsura În care este folosită pentru acțiune, ci În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
dreptul ducând la cele mai absurde consecințe: acest fapt fiind remarcat de romani prin cuvintele: Summum jus, summa injuria. Cu alte cuvinte, aplicarea mecanică a legilor s-ar traduce În cea mai mare injustiție; astfel, devine necesară folosirea echității. În Etica Nicomahică, Aristotel socotea echitatea (επιειχεια) ca un corectiv al generalității legii, adică o specie de justiție mai bună decât cea legală, prin faptul că aceasta, prin generalitatea sa, nu se poate adapta Întotdeauna În mod perfect fiecărui caz posibil. În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o convingere independentă, nu ar fi decât efectul conștient al presiunii pe care societatea o exercită, prin tendințele și interesele ei, asupra fenomenologiei sufletului nostru; ea nu s-ar putea, prin urmare, Întemeia logic din punctul de vedere specific al eticii - și orice afirmare etică n-ar reprezenta decât o simplă „prejudecată”. Conștiința etică, explicabilă prin cauze de natură socială, nu ar fi de sine stătătoare și nu s-ar impune prin ea Însăși activității noastre. Credința noastră obișnuită În justiție
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a edificiului juridic”. Toma d’Aquino vorbea despre alteritatea dreptului În sensul că Dreptul se referă la alții, după cum spusese Însuși Aristotel. Dante formulase prin cuvintele: „hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem afirma că Dreptul reprezintă Etica obiectivă iar Morala, În schimb, reprezintă Etica subiectivă. Spre deosebire de Morală, care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistență, pornind de la aspectul exterior (fizic). Obiectul aprecierii rămâne, Însă, Întotdeauna același: „acțiunea umană În Întregimea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
despre alteritatea dreptului În sensul că Dreptul se referă la alții, după cum spusese Însuși Aristotel. Dante formulase prin cuvintele: „hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem afirma că Dreptul reprezintă Etica obiectivă iar Morala, În schimb, reprezintă Etica subiectivă. Spre deosebire de Morală, care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistență, pornind de la aspectul exterior (fizic). Obiectul aprecierii rămâne, Însă, Întotdeauna același: „acțiunea umană În Întregimea ei”. Dreptul are deci atât aspecte obiective
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție sau de remușcare a conștiinței individuale. În Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție sau de remușcare a conștiinței individuale. În Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul În sens obiectiv se precizează, prin distincții neokantiene indubitabile, la juristul italian. El ne vorbește, la această treaptă a Realității juridice despre: 1. Bilateralitate, 2
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
În perioadele critice ale vieții de Stat, cînd s-a resimțit necesitatea logică și etică de „a urca la principiul rațional al oricărei puteri politice”. Giorgio del Vecchio urmase „Școala lui Montesquieu” care more geometrico, așa cum făcuse anterior Spinoza cu Etica și principiile acesteia. Marele iluminist francez de secol XVIII, a instituit fundamental Spiritul legilor care rezidă În ideea că: „instituțiile și legile nu sunt produse arbitrare, ele cer, pentru a putea să subziste, anumite condiții naturale (Ă). Școala istorică modernă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
primar este libertatea conștiinței”. Numai În astfel de condiții, Statul poate, și trebuie să-și Îndrepte acțiunea către Scopul suprem care este „binele comun sau universal, fără nici o restricție sau excepție”. Filosoful amintește de Învățătura platonico-aristotelică (Republica și Statul athenian, Etica Nicomachică) și, de asemenea, pe aceea a lui Thomas d’Aquino, În care drepturile individuale nu erau, Încă, relevate ca Într-o doctrină modernă asupra Statului. Giorgio del Vecchio, ca gânditor raționalist, adoptă cu suplețe, doctrina Dreptului pozitiv când susține
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
sau istoriciste (s.n. - V.V.), care confundă fenomenul cu ideea, forța cu dreptul, posibilul cu licitul, legitimând astfel orice formă de dominație, oricât de opresivă și tiranică ar fi ea. Contra unei asemenea opinii se ridică principiile nemuritoare și eterne ale Eticii creștine, pe deplin confirmate de rezultatele celor mai profunde cercetări și de analizele critice ale filosofiei moderne”. Orice Stat existent, orice ordine pozitivă nu este, așadar, și numai ca atare, unica rațional legitimă. „Mai presus de bunul plac al arbitrariului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care au stăpînit arta rîsului În stop cadru : Chaplin, Fernandel, Jack Lemmon, Birlic, Caragiu. John Barrymore ( În autobiografia sa, mai puțin citată În cărțile de specialitate) spune despre actor un lucru care pune pe gînduri : actoria este și o opțiune...etică, deoarece pe scenă vrei să fii mai bun decît ești În realitate; și estetică - deoarece În lumina reflectoarelor poți arăta mai bine decît pe stradă. Important este să păstrezi controlul asupra acestei „poliedrice identități ” ! Just! Trec În revistă o promoție
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului? Altfel spus, dacă ai avea tot ce-ți dorești, cum ai mai ști ce-ți dorești? Aici am avut noroc. Educația protestantă primită, cu accentul ei pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În picioare, fără să ajungă nicăieri, un deget venit din ceruri mi-a ciocănit În frunte
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe care interlocutorii nu și-l lămuresc pînă la sfîrșit ("Poate că-s atâta cu tot cu TVA!"); oricum, imprecizia logică nu contează, pentru că există întotdeauna un mod mai simplu de identificare ("Mă, alea două mai mari din alea cinci!"). Plasate în afara eticii generale, lumea interlopă și sistemul corupției au totuși regulile și onoarea lor, de pildă în respectarea plăților, enunțată cu justificată mîndrie ("Amu știe el, amu'! Că sîntem oameni!") sau în precizia îndeplinirii îndatoririlor asumate ("Exact, exact, să nu ne-ncurcăm
Dialogurile șpăgii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9166_a_10491]