1,985 matches
-
greutățile (compasiune, caritate, compătimire, consolareă; opusul ei este indiferența, starea de insensibilitate morală, duritatea sau chiar cruzimea față de semeni, dezgustul și disprețul față de ceilalți. Simpatia este una dintre cele mai importante și prezente sentimente și atitudini morale umane. Termenii de etimologie lat. compassio sau gr. sympatheia desemnează suferința sau starea afectivă Împărtășită cu cineva de către o persoană. Ca semnificație, În sfera Psihologiei Morale, pentru simpatie distingem următoarele: - faptul de a participa la stările afective ale altuia sau ale altora, la suferința
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
capătă dimensiuni morale excepționale, Întrucât ea este vocea adevărului divin. Din timp În timp, la intervale aproximativ regulate, În viața lumii și a oamenilor se face auzită, prin profeți, vocea lui Dumnezeu. Profeții sunt persoane alese, cei care văd Înainte (etimologie gr. pro și phainomai = a vedea Înainteă sau cei care vorbesc Înainte, prezic sau prorocesc (etimologie lat. pro și oros = a vorbi Înainte, a prevestiă. De fiecare dată când se face auzită, vocea lor reprezintă un avertisment adresat oamenilor, pentru
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
aproximativ regulate, În viața lumii și a oamenilor se face auzită, prin profeți, vocea lui Dumnezeu. Profeții sunt persoane alese, cei care văd Înainte (etimologie gr. pro și phainomai = a vedea Înainteă sau cei care vorbesc Înainte, prezic sau prorocesc (etimologie lat. pro și oros = a vorbi Înainte, a prevestiă. De fiecare dată când se face auzită, vocea lor reprezintă un avertisment adresat oamenilor, pentru a le atrage atenția asupra acțiunilor lor nesăbuite, obligându-i la abținere, la Întoarcerea la normele
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de comuniune. Ea este motorul universal al lumii, este ceea ce Dante numea „amor che muove il sole et l'altre stelle”. În creștinismul oriental, practica ascetică include o tehnică specială de comuniune mistică, reprezentată prin rugăciunea inimii sau practica isihastă (etimologie gr. hesychia = liniște; lat. tranquillitate animi = liniște sufleteascăă. Prin aceasta se urmărește obținerea unei iluminări interioare, care conduce către comuniunea cu divinitatea. Fericirea este forma supremă și ultimă de eliberare a persoanei umane din situațiile Închise ale vieții. Ea este
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
problemele de mitologie botanică, fiindcă varietatea ei sălbatică păstrează un epitet arhaic al plantei soma (avestic haoma) utilizate În ritualul vedic din India antică 6. Identificarea cu planta Rheum officinale (În persană rșwand sau r³vand) se poate face cu sprijinul etimologiilor din dialectele populațiilor kafir din nord-estul Indiei și Afganistan1. Importanța plantelor În Asia fusese limpede receptată de Eliade Într-un articol românesc din 1932 sau, Înainte de Yoga, În 1936, când arăta (pe urmele lui Przyluski, viitorul colaborator al revistei Zalmoxis
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
S. este Gramatică românească sau Observații gramaticești asupra limbei românești pentru școalele normale și ghimnaziale (I-III,1833-1834), care, deși tipărită cu chirilice, lasă la vedere tendințele latiniste ale autorului, intenția de a schimba fizionomia limbii, ca în secțiunea consacrată etimologiei, unde dă liste întregi cu forme de neologisme pe care le vrea introduse după propriile idei lingvistice, fără să înțeleagă cât de rebarbative erau aceste „înnoiri”. O curiozitate e și sistemul ortografic propus, tot aici se susține purificarea limbii de
SAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289514_a_290843]
-
mai scris la „Steaua Dunării” și „Românul”. În articole el atacă o seamă de chestiuni politice, juridice, economice, religioase (în „Biserica Ortodoxă Română”), culturale. Cunoscător al mai multor limbi vechi și moderne, încearcă să detecteze „origenele unor cuvinte grele”, dar etimologiile lingvistului improvizat sunt în bună parte fanteziste. Împreună cu Demetriu N. Preda, întemeiază bisăptămânalul politic, comercial, literar și religios „Dacia română” (octombrie 1866 - februarie 1867). În 1868-1869 scoate la Galați revista „Dacia literară”. În introducerea la primul număr al publicației, redactorul
SCRIBAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289575_a_290904]
-
Lazăr Șain, Lazăr M. Șăineanu, la „Fraternitatea”, „Anuar pentru israeliți” ș.a. Se înscrie în 1881 la Facultatea de Litere din București, unde este remarcat de Hasdeu. În „Columna lui Traian” își publică cea dintâi lucrare de filologie, Câteva specimene de etimologie poporană română. Discipol al lui Hasdeu și admirator al lui Odobescu, prețuind culegerile de literatură populară ale lui Petre Ispirescu, Ș. își orientează preocupările spre cercetarea elementului istoric și popular al limbii române. La „Revista pentru istorie, arheologie și filologie
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
în special despre limba lui Rabelais, la a cărui editare critică a și participat (La Langue de Rabelais, I-II, 1922-1923, Les Problèmes littéraires du XVI-e siècle, 1927, L’Influence et la réputation de Rabelais, 1930), lucrări de semantică și etimologie comparată (La Création métaphorique en français et en roman (I-II, 1905-1907), Les Sources indigènes de l’étimologie française, I-III, 1925-1930, Autour des sources indigènes, 1935). Format în spiritul școlii neogramaticilor, dar mai cu seamă ca discipol al lui
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
în comunicare Obiective de referință Exemple de activități de învățare 3.1 să utilizeze corect simbolurile, prescurtările și terminologia specifică atât domeniului informatic cât și matematic -găsirea unor sinonime pentru termenii de specialitate asimilați care să probeze înțelegerea acestora; -analiza etimologiei cuvintelor noi crearea unui vocabular de termeni de specialitate explicați 3.2 să recunoască semnificația și sfera de utilizare a unor termeni specifici celor două domenii -realizarea unor discuții pe marginea unor probleme matematice pentru descrierea modalităților de rezolvare a
Proiectarea didactică by Ariadna Cristina Maximiuc () [Corola-publishinghouse/Science/371_a_1366]
-
una dintre cauzele esențiale ale problemelor de adaptare și relaționare ale anxiosului. Scalele clasice de anxietate (Hamilton, Tyrer) pot releva gradul de intensitate al anxietății, dar nicodată diferențierea celor 2 parametri: inhibiția și anxietatea. Studiile și cercetările efectuate demonstrează că etimologia anxietătii rămâne, Încă, un domeniu al controverselor și ipotezelor. Ca reactivitate psihologică de coloratură anxiogenă apar relevante evenimente traumatogene cum ar fi: moartea, divorțul, emigrarea, etc. Potrivit concepției psihianalitice, anxietatea este provocată de exigențele pulsionale care asediază Eul ce se
AGRESIVITATEA MASCATĂ ŞI ANXIETATEA. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Ileana Hâţu, Sorina Ropotă () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1475]
-
uman” în stare de normalitate sau de anormalitate psihică. Din acest motiv, „limbajul științific” în psihologie și psihopatologie suferă modificări în raport cu evoluția cunoașterii. Vocabularul științific se îmbogățește sau se schimbă. Acest aspect poate fi recunoscut în analiza termenilor și a etimologiei, mai ales în cazul psihopatologiei, unde termenii pentru tulburările psihice au variat extrem de mult în decursul istoriei și științei respective. Originea și semnificația limbajului în psihopatologie Originea vocabularului care constituie „limbajul științific” în psihopatologie are două surse: a) din punct
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
dar și cunoștințe multiple necesare retoricii: matematică, medicină, „științele pitagoreice” (aritmetică, geometrie, astronomie, acustică), literatură ș.a. Cunoaștem „elemente de conținut” cuprinse în acest curriculum ambițios. De exemplu, Prodikos folosea tratatul lui Protagoras Orthoepia (Orqoevpeia = „Despre corectitudinea exprimării”), adăugând elemente de etimologie, sinonimie și precizia limbajului. Hippias preda cu atenție teme privind sunetele, cantitatea silabelor, ritmuri și metrică. Știința gramaticii pare să fi fost core al curriculumului sofist. Dar nu cunoaștem în ce fel reușeau sofiștii să articuleze coerent un corpus de
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să o expunem aici. Menționăm doar coerența curriculară admirabilă a educației orfice. Personajul întemeietor servea, asemenea lui Iisus, ca ideal educațional suprem și ca model de viață paradigmatic. Doctrina orfică era chiar model canonic de viață exemplară. Numele patronului, după etimologia feniciană, însemna „cel care aduce lumină”. Orfeu era așadar, ca și Buddha, Iluminatorul. Mitul central al orfismului se baza pe „cercul anankeic” al vieții, ilustrat și de Homer în Odiseea. Cercul orfic descria însă „cursa infernală” a existenței între naștere
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
1950; R. Havighurst, Human Development and Education, Longmans, Green, New York, 1953. 27. J.T. Tykociner, Zetetics and Areas of Knowledge, capitolul IV, în S. Elam (ed.), Education and the Structure of Knowledge, Rand McNally & Co., Chicago, 1964, citat de Wheeler, op. cit. Etimologia inovațiilor terminologice introduse de Tykociner a fost menționată de autorul acestui volum. 28. Studiul de bază dedicat de Renzo Titone „modelului holodinamic” este „Il modello olodinamico come ipotesi integrata dell’apprendimento educativo”, în volumul Modelli psicopedagogici dell’apprendimento, Armando, Roma
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
textuale din labirintul literaturii. La fel de adevărată e și cealaltă analogie pe care o folosește O. în prefața la ediția a doua: „Coaja lucrurilor a fost un fel de gaură neagră. A absorbit cam tot ce a întâlnit în cale: ocultism, etimologie, hidrodinamică, speologie, arhitectură, oenologie, aerofotogrametrie, istoria elenismului, chimia pigmenților, mecanica motoarelor, botanică ruderală, jurisprudență, teoria conspirațiilor, arta vitrinierilor, tarotul divinatoriu, meșteșugul sculpturii în scârț”. Cadrul epic se schimbă în două volume de povestiri cu un subtitlu comun: Carte de calculatoare
OŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288598_a_289927]
-
ghicitorilor, cel despre forma acestora, unde se delimitează o serie de formule stilistice, cât și indicațiile metodologice referitoare la culegere, la întocmirea tipologiei bibliografice și alcătuirea colecțiilor. Ca lingvist, P. s-a preocupat mai ales de problemele vocabularului (formarea cuvintelor, etimologie, lexicografie) și a abordat, de asemenea, probleme de lingvistică balcanică. Dictionnaire étymologique macédo-roumain (I-II, 1925), o lucrare lexicografică în care materialul este grupat pe origini, a fost primit cu rezerve tocmai cu privire la etimologii. P. a tradus din latină Descriptio
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
ales de problemele vocabularului (formarea cuvintelor, etimologie, lexicografie) și a abordat, de asemenea, probleme de lingvistică balcanică. Dictionnaire étymologique macédo-roumain (I-II, 1925), o lucrare lexicografică în care materialul este grupat pe origini, a fost primit cu rezerve tocmai cu privire la etimologii. P. a tradus din latină Descriptio Moldaviae de Dimitrie Cantemir (1923) și a alcătuit două ediții din opera lui Ion Creangă, una din Povești și alta din Amintiri din copilărie, apărute în 1939. SCRIERI: Despre cimilituri. Studiu filologic și folcloric
PASCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288707_a_290036]
-
tot ce se considera a fi „poetic”, de la situațiile lirice excepționale (înlocuite cu mersul zilnic pe o stradă înzăpezită, cu un pahar băut la crâșma din colț, cu lectura ziarului) până la limbajul prețios al metaforelor întemeiate pe sinestezie sau pe etimologie, acestea fiind înlocuite cu vocabule cât mai exacte, alese din vocabularul unui intelectual fără prejudecata separării stilurilor. Tot subordonată relației esențiale a poetului cu lumea este relația de de-realizare a universului, de înlăturare a contururilor aparente, spre a sugera
IVANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287650_a_288979]
-
în limba română. Studiu lexico-semantic. Cuvintele sud-slave împrumutate, afirmă M., certifică importanța componentei slave în lexicul românesc, alcătuită din vocabule vechi sud-slave și răsăritene, termeni cărturărești din slava bisericească și împrumuturi din limbile slave actuale. Având în vedere nu numai etimologia și alcătuirea unui dictionnaire raisonné, ci și „funcționarea” cuvintelor, autorul cercetează repartiția lor teritorială pe baza unui material lexicografic publicat de alți cercetători. Aceluiași tip de cercetare îi aparține și volumul Studii de lexicologie și istorie a lingvisticii românești (1973
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
evidențierii unor aspecte inedite în context româno-polon, se situează și alte investigații de istorie literară, referitoare la Miron Costin, Dimitrie Cantemir, Gh. Asachi, Mihai Eminescu, Adam Mickiewicz ș.a. Rezultatele preocupărilor lingvistice ale lui M. vor fi reunite în Studii de etimologie româno-slavă (2001). A tradus mult din literatura polonă. SCRIERI: Cercetări lingvistice și literare româno-slave, București, 1996; Oameni și fapte din secolul al XVIII-lea românesc, București, 1999. Traduceri: Nuvela polonă contemporană, București, 1965 (în colaborare cu Alice Gabrielescu); Zofia Posmysz
MITU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288189_a_289518]
-
distanță birocratică, când nu o justificată indispoziție afectivă. De ce n-am putea spera ca viața în Biserică să redevină o experiență a firescului? S-ar cuveni să redescoperim simplitatea vieții parohiale, centrată pe slujirea lui Dumnezeu la marginea casei (după etimologia grecească a cuvântului parohie). S-ar cuveni să ne reamintim că Evanghelia, cu toate chemările sale sfinte, ne pune pe toți în minoritate. Mita și mitra valahătc "Mita și mitra valahă" Pentru aceasta, n-ar trebui ca un ins blindat
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
jucător învingător - deci cu atât mai puțin contul bancar al magnaților. Fotbalul este în altă parte, acolo unde jocul se departajează net de industria de entertainment. Care este darul acestui joc comunitar (pentru a nu spune liturgic, cu recurs la etimologie)? Ei bine, nimic din ce poate fi obiectivat sau de-numit printr-o referință individuală. Darul fotbalului nu ține, așa cum ar putea sugera etimologia cuvântului, de jocul cu balonul ori jocul de picioare. Darul nu este nici golul în sine
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de entertainment. Care este darul acestui joc comunitar (pentru a nu spune liturgic, cu recurs la etimologie)? Ei bine, nimic din ce poate fi obiectivat sau de-numit printr-o referință individuală. Darul fotbalului nu ține, așa cum ar putea sugera etimologia cuvântului, de jocul cu balonul ori jocul de picioare. Darul nu este nici golul în sine, nici doar arta sportivă, geniul unui antrenor, coeziunea unei echipe și nici măcar „al doisprezecelea jucător” (publicul), care creează un câmp magnetic de o forță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ortodoxă din România - sunt continuate în subsolul fiecărei pagini, unde ÎPS Bartolomeu oferă alte comentarii de natură filologică și teologică. În cazul Vechiului Testament, cititorul va ști, de pildă, ceea ce adaugă textul masoretic în raport cu Septuaginta, va afla detalii istorice sau etimologia unor cuvinte ebraice aparent fără înțeles. La fel, nu puține sunt referințele la interpretarea unor importanți Părinți ai Bisericii la pasajele mai dificile ale Scripturii. Între autorii patristici, cele mai frecvente ocurențe sunt Atanasie cel Mare, Ioan Gură de Aur
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]