2,623 matches
-
Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri populare (1979), Folclor poetic din Stroești-Argeș (1980), Basmul cu Ion Săracu și Sfântu Soare (1994), Basme și legende populare românești (1996) ș.a. Cea mai reprezentativă colecție a sa, Basme
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
locuite de români. Societatea ținea întruniri „sociale” și „literare”. Scopul celor dintâi era de a-i apropia sufletește pe membrii ei, de a determina un viu schimb de opinii și de a realiza astfel o mai bună cunoaștere a situației etnografice și sociale a tuturor românilor. Educația patriotică fiind unul dintre scopurile de căpetenie, R.j. a organizat diverse manifestări cu caracter național, precum o sărbătorire a lui Avram Iancu (1873) sau la patru sute de ani de la întemeierea mănăstirii Putna (1871
ROMANIA JUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289315_a_290644]
-
prima jumătate a secolului al XIX-lea); documente literare (Mihail Caratașu - cărțile și documentele Văcăreștilor); problemă editării critice a textelor vechi românești (Liviu Onu); cultură scrisă și folclor (Felix Karlinger cu privire la funcția „poveștilor” în balada populară românească; Adrian Fochi - motive etnografice sud-est europene în opera lui George Coșbuc). De-a lungul timpului, colaboratorii revistei manifestă un interes deosebit pentru viața și activitatea lui Dimitrie Cantemir: Paul Cernovodeanu (Démètre Cantemir vu par șes contemporains, Leș Oeuvres de Démètre Cantemir présentées par «Acta
REVUE DES ÉTUDES SUD-EST EUROPÉENNES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289280_a_290609]
-
Istoriei Literare, al Societății Române de Lingvistică și al Societății de Științe Istorice și Filologice. Unele contribuții le-a semnat Danu Tudor. Ș. unește în activitatea sa, în spiritul școlii lui Ovid Densusianu, preocupările de dialectologie cu cele folcloristice și etnografice. A adus contribuții fundamentale la cercetarea vieții și obiceiurilor pastorale în lucrarea Printre ciobanii din Jina (publicată în revista „Grai și suflet” în 1931-1934 și scrisă în colaborare cu Felician Brânzeu), în care examinează latura apuseană a „mărginimii” Sibiului, prezentând
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
fiind și redactor al „Buletinului de cercetări sociale”. A murit într-un lagăr din Tatarstan. În colaborare cu specialiști din diferite domenii, Ș. a efectuat cercetări monografice interdisciplinare în județele Lăpușna, Orhei, Tighina, Cetatea Albă, Ismail, de unde a cules materiale etnografice și folclorice. Între altele, a participat, în 1931, la studierea satului Cornova-Orhei, acțiune condusă de Dimitrie Gusti. A făcut numeroase imprimări pe discuri de fonograf, călăuzit de principii științifice în explorarea tezaurului etnofolcloric al satelor basarabene, păstrând autenticitatea creațiilor culese
STEFANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289912_a_291241]
-
față originalul însuși. De altfel, Petruța Spânu este deja un nume de referință, atât ca traducător, cât și ca interpret al literaturilor franceză și belgiană. Dumitru Scorțaru este atent la situarea geografică, la amănuntele de peisaj, la detaliile toponimice și etnografice. O recuzită bogată care, folosită în note, destăinuie interesul, deosebit al lui Nicolae Suțu pentru cadrul material al descrierilor sale. Deplinătatea informațiilor lui Gh. Macarie din tabloul cronologic și din postfață este bun îndrumător pentru reconstituirea vieții lui Nicolae Suțu
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
astfel nebănuite resurse de expresivitate. Autorului i se mai publică, tot postum, în 1996, un alt mare poem, La stani [La stână], închinat tot vieții pastorale din Macedonia. SCRIERI: Românii din Macedonia, Epir, Tesalia și Albania, Bulgaria și Serbia. Studiu etnografic și artistic, București, 1913; Nipoata avigl’itorului [Nepoata pândarului], în Tache Papahagi, Antologie aromânească, București, 1922, 333-340; La hane, București, f. a.; Bobotează domnească, București, f.a.; Cântițe, București, f.a.; Despre Iane, mare ban de Craiova. Și ceva despre Mihai Viteazul (în
BOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285783_a_287112]
-
sind (1828), ce reia, cu unele detalieri și modificări retorico-stilistice, o versiune latinească din 1827. Pentru a combate răstălmăcirile cu substrat politic ale adversarului Sava Tököly, care susținea originea slavă a românilor, pledează cu argumente logice și temeinice informații istorice, etnografice și filologice, în favoarea romanității (pure, consideră el) și a continuității poporului român. Lucrările lui istoriografice, ce se inspiră din programul iluminist de instruire și culturalizare a poporului, depășesc momentul Școlii Ardelene prin orientarea militantă în activarea conștiinței naționale. Biografiile dedicate
BOJINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285799_a_287128]
-
Institutului de Etnografie și Folclor, revista a fost, consecvent și la timpul potrivit, laboratorul proiectării și al mersului marilor lucrări: cercetările monografice zonale din anii 1960-1965, cercetarea pe domenii de specialitate și pe genuri din cadrul „Colecției naționale de folclor”, Atlasul etnografic al României ș.a. Prin marea varietate și prin nivelul contribuțiilor paginile publicației alcătuiesc, cum afirma Al. I. Amzulescu în 1996, o veritabilă enciclopedie dinamică, o lucrare complexă a domeniului culturii populare românești, mereu perfectibilă, înfăptuită de două generații de colaboratori
REVISTA DE ETNOGRAFIE SI FOLCLOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289202_a_290531]
-
datele unei perfecționări în abilitatea de a versifica, fiind o lirică în care, din când în când, se potrivesc versuri frumoase. Șerban Cioculescu, prefațatorul amabil al volumului de debut, Ferestre spre azur, vedea, „ca notă particulară a sensibilității poetului, coarda etnografică”. Observația era dedusă din mici clișee ilustrative pentru genul „România pitorescă”, presărate de-a lungul plachetei. Poemele sunt construite de regulă pe tensiuni simple și pe o dialectică prêt-à-porter; e caracteristică majuscularea unor cuvinte precum „Rațiune”, „Om”, „Inimă”, utilă în
STANESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289874_a_291203]
-
stil elegant și erudit. Autorul favorizează digresia cu trimiteri intertextuale, arătându-se mereu interesat de etnografie, istorie, religii, filosofie. O vânătoare în Basarabia, cu modele declarate în proza lui N. V. Gogol și I. S. Turgheniev, începe printr-o amănunțită descriere etnografică a regiunii. Astfel de intarsii informative sunt specifice lui S.-C., apropiindu-l de proza lui Ion Ghica ori de A. I. Odobescu, cel din Pseudo-cynegeticos. Scriitorul era, totodată, un descriptiv și un liric de suflu ossianic: lui îi reușește reconstituirea
STAMATI-CIUREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289846_a_291175]
-
piesele au o desfășurare greoaie și personaje nerealizate, dintre acestea detașându-se, totuși, Gașpar Grațiani, nehotărâtul domnitor ale cărui tribulații amintesc de Ghiță din Moara cu noroc. În numeroasele călătorii de-a lungul țării S. are prilejul să cunoască particularitățile etnografice ale provinciilor românești, pe care le observă aproape cu ochiul unui specialist. Se oprește cu precădere asupra românilor din Imperiul Austro-Ungar, prezentați în Die Rumänen in Ungarn, Siebenbürgen und der Bukowina (1881), Ardealul (1893) și Românii din Ardeal (1910). Cunoscând
SLAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289719_a_291048]
-
Kapuji-Bashi. 87. Decapitările În masă și așezarea oarecum cinegetică a „trofeelor” e cunoscută pe largi arii asiatice, fiind condiționată de credințele și practicile (Îndeobște violente) asociate craniolatriei. Foarte probabil, obiceiul militar În chiar această formă precedă cu mult primele descrieri etnografice ale europenilor. 88. Așa-numitul Vinum Opii, Între Vina Medicata pe care le detaliază United States Dispensatory (pp. 1505-1506). 89. Ofițerii și În general europenii de care Honigberger a auzit la Bagdad erau cu siguranță mai mulți, Însă el Îi
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Singh, din Lahore. De mai multe ori a adunat averi considerabile și le-a pierdut. Aventurier de mare clasă, Honigberger nu fusese niciodată, totuși, un șarlatan. Era un om cultivat În foarte multe științe, profane și oculte, și colecțiile sale etnografice, botanice, numismatice și artistice au Îmbogățit multe muzee ilustre”. Ultimul paragraf e un rezumat surprinzător de clar al „farmecului misterios” și totodată al vieții lui Honigberger. Însă continuarea trece deja, postulativ, către regimul fantastic: Înapoia, În afara, Înăuntrul acestor date, personajul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Liberalitatea sikhismului a contestat originea sa vedică și a sancționat negativ, de altfel În acord cu poziția recunoscută femeii, autonomia ei. Două importante sinteze despre acest ritual au fost consacrate În Europa și În America În ultimii zece ani4. Literatura etnografică și folclorică din periodicele românești și germane de-a lungul secolului al XIX-lea manifestă - pentru India și, Într-un mod sistematic, pentru Asia - o preocupare statornică pentru câteva teme pe care cititorul de azi le descoperă printre predilecțiile lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fost adunate de S. în volumul Realități, apărut în 1894. Încercarea de roman istoric Inimi de femeie. Strănepotul lui Țepeș, publicată în 1904-1905 în foiletonul ziarului „Adevărul”, e o construcție compozită, cuprinzând cam tot ce intră în rețeta genului: secvențe etnografice (nunta, botezul) și folclorice (legenda Meșterului Manole, miracolul icoanei făcătoare de minuni), aventură complicată, amintind romanul de mistere, scene erotice, momente de exaltare eroică etc. Narațiunea e plasată în vremea lui Neagoe Basarab, în anii în care acesta construiește mănăstirea
SCORŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289572_a_290901]
-
inițiative românești în această privință. Preocupările de lingvistică ale unor colaboratori se reflectă în articole de istorie a limbii române, glosare regionale din toate provinciile, folosite în bună măsură la elaborarea unor dicționare, în publicarea unui vast material lingvistic și etnografic referitor la îndeletniciri (păstorit, agricultură, pescuit, meșteșuguri), în note și materiale cu caracter onomastic (culese din sate ori extrase din documente) etc. Rețin atenția în chip deosebit lucrările lui G. T. Kirileanu, O nouă ediție a scrierilor lui Creangă, J.
SEZATOAREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
nu putea lipsi din istoria noastră literară” (Șerban Cioculescu). În manuscris au rămas alte culegeri - Joagărul Marghitei, Din vina motanului, Întâmplări din război -, proiectate să includă o nuvelistică de un larg evantai tematic: „nuvele comice, tragice, fantastice, unele cu caracter etnografic, altele mistice sau de moravuri”, cum le caracterizează S. într-o notă. SCRIERI: Sub semnul paloșului, pref. Șerban Cioculescu, București, 1989; Ma-ho, fiul bufniței, îngr. Constantin Măciucă și Getta Săvescu-Slătineanu, București, 1993. Repere bibliografice: Irina Petraș, „Sub semnul paloșului
SLATINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289717_a_291046]
-
Wayne C. Booth, Marthe Robert, Georg Lukács ș.a.), definiția dată de T. romanului nu e decât o colecție de platitudini. Menționabil este romanul Întoarcerea (1983), redactat într-o manieră nu de puține ori prolixă, dar cu bune pagini de evocare etnografică a satului ardelean. Ceea ce trebuie subliniat [...] cu deplină adeziune - față cu tentația unora de a dilata sensurile operei, ori de a-i atribui, pe baza unor postulate ale noii critici, intenționalități imaginare - este reîntoarcerea la text propusă ferm de Mircea
TOMUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
speranțelor, de unde și tonalitatea adesea apocaliptică. Prozodia, bogată și variată, adaptează tradiția cultă la specificul expresiei folclorice dialectale. Romanele Tragedia unei idile (1928) și Calvarul neamului (1931) încearcă să surprindă tot destinul aromânilor din Pind, grefând elemente mitologice, istorice și etnografice pe structuri de melodramă. SCRIERI: Poezii lirice-eroice, București, 1907; File rupte din viața aromânilor, I, Chișinău, 1919; Poezii, pref. Tache Papahagi, București, 1926; Tragedia unei idile, Chișinău, 1928; Calvarul neamului (Exodul aromânilor), București, 1931; [Versuri], UVPA, 85-137; Puizii, pref. Dina
TULLIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290298_a_291627]
-
editorial cu volumul „Șezătoarea” în contextul folcloristicii (1972). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al.I. Cuza» din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Studii de slavistică”, „Anuarul de etnografie al Moldovei”, „Studii și comunicări de etnologie”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Bucovinei”, „Poezia”, „Iașul literar”, „Limbă și literatură”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Luceafărul”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Poesis”, „Dacia literară”, „Neamul românesc literar”, „Semn” (Bălți), „Datina”, „Porto-Franco”, „Oglinda literară”, „Ateneu”, „Bucovina literară”, „Saeculum”. În 2001, la împlinirea vârstei de
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
Etnoestetica încearcă apropierea problematicii esteticii literaturii orale de „modelul unei discipline de-sine-stătătoare”. Secțiunile cărții tratează despre cadre axiologice, capodopera folclorică, categorii ale etnoesteticii, poetica folclorului, forme ale imaginarului și ale creației. Miorița, scrie U., trebuie examinată nu de pe pozițiile direcției etnografice, nu insistându-se asupra credințelor superstițioase (obiceiuri la înmormântare), ci ca text, analizat cu tehnici elaborate; de asemenea, nici ca baladă, ci ca poemă, pentru că în cazul ei a avut loc o „imposibilă îmbinare de genuri” (Mihail Sadoveanu). Miorița realizează
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
de o învederată imaginație”. Mult din farmecul stampelor dobrogene a trecut în Cara-Su (1935), singurul roman al lui V., povestea de dragoste a unui inginer, Tudor Mantu, cu tătăroaica Menaru, o altă Maitreyi, din Medgidia. Pe lângă valorile plastice și etnografice, prozatorul aduce o notă pe care Vladimir Streinu o aprecia ca principala calitate a scrierii, anume aceea de a sugera într-un moment când „literatura epică românească pare a-și fi găsit menirea cu prefacerea erotismului în rut”. Cartea a
VALERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
filosofică, sesizabilă în textele proprii și în tălmăciri; poezia și proza lui memorialistică sunt valorizate, de asemenea. În anii ’90 V. se orientează către cercetarea sociologică, precum în studiul intitulat Sistemul culturii țărănești (2000). În baza unui dosar de „fapte” etnografice și folclorice care conservă oralitatea (colinde, strigături, orații de nuntă, descântece, hore etc., dar și relatări ale informatorilor despre diverse obiceiuri și practici arhaice), dosar alcătuit cu ajutorul unui chestionar aplicat în județul Cluj, se argumentează coerența spirituală a universului arhaic
VEDINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290476_a_291805]
-
rodnică, deoarece din cauza stării de război nu și-a putut ține prelegerile, dar mai ales fiindcă fusese accidentat grav în 1917, în dezastrul de cale ferată de la Ciurea, lângă Iași, care l-a lăsat infirm. La Cluj a întemeiat Societatea Etnografică Română, al cărei președinte a fost (1923-1927), și revista „Lucrările Institutului de Geografie din Cluj”, iar împreună cu Romulus Vuia și Emmanuel de Martonne, Muzeul Etnografic al Transilvaniei. La doar treizeci și trei de ani, în 1918, este ales membru corespondent al Academiei Române
VALSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290418_a_291747]