12,743 matches
-
spre zenit, admirat peste tot în lumea românească. Va mai publică, pînă în 1916, alte trei volume de poezie (Ne cheamă pămîntul, 1909, Din umbră zidurilor, 1913 și Cîntece fără țară, 1916), după care, pînă în mai 1938, cînd moare, eul sau liric tace. S-a spus că de îndată ce a devenit om politic a încetat să mai scrie poezie (unii au apreciat chiar că a încetat de a mai fi poet, ceea ce e o aberație). Chiar dacă poetul a început militantismul politic
Publicistica lui Goga by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18181_a_19506]
-
natura noastră este contractual bună, dacă avem nevoie de ceilalți pentru simplă supraviețuire, oare mai putem accepta această schisma cu ușurătate? Două cărți, excepționale în toate privințele, vorbesc indirect și fără evidență legătură între ele, despre această chestiune a raportării eului interior la lumea din afară, pledînd implicit fiecare pentru existența unei naturi bune a omului ca semn al unei anumite legături inevitabile cu Celălalt. Cărțile sînt Mărturisirea și iertarea. Dificultățile confesiunii. Secolele XIII-XVIII, un studiu pe cît de doct pe
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
fost ea propovăduita și trăită în catolicism". Rostul confesorului era acela de a smulge, că dintr-o vizuina întunecată amenințată de păcate, sinele păcătosului, pentru a-l putea mîntui. Dar cartea istoricului francez nu vorbește într-atît despre această ieșire a eului din sine spre lumină și purificare, cît mai degrabă despre "sfaturile către confesori", felul în care aceștia erau antrenați să pătrundă în intimitatea păcătosului, pentru a-l putea absolvi de păcate. Strategia bisericii (și cuvîntul e foarte potrivit, oricît de
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
fond "ortodox".) Astăzi, întreaga gîndire intelectuală occidentală este de acord că individualismul "tradițional" nu a rezolvat ceea ce, de la bun început, a fost "călcîiul lui Ahile": relația artificială, eminamente juridică, sau bazată pe raporturi de putere, dintre subiect și obiect, dintre "eu" și "celălalt", individ și societate, individ și natura înconjurătoare, spațiu privat și spațiu public, aspirație individuală și responsabilitate comunitară. Deși individul "liber și suficient sieși", de sorginte iluminista încetase cam de multișor să mai încălzească inimile intelectualilor occidentali, nu același
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
mă face să cred, că în această viață, așa cum este ea, cu bune și rele, putem avea parte de evenimente pe care nu ni le putem explica și poate că este mai bine așa. Te implici, trăiești povestea cu tot eul tău, ceea ce, hai, să fim sinceri, prea puțini prozatori reușesc. Și, încă de la primele lecturi, mi-am adus aminte de vorbele unui prieten, mult mai înțelept decât mine, pe care acum, iată, le-am folosit ca moto. Recent am primit
Cu Madeleine prin multiversul din vecinătate. In: Editura Destine Literare by Mihai Batog Bujeniță () [Corola-journal/Journalistic/85_a_448]
-
ce exprimă o intimitate spirituală cu poetul, prin care cititorul este sensibilizat, apropiindu-l de ceea ce rămâne inefabil, adică esență. Poetului poezia îi devine o interiorizare și o interioritate necesare. Dacă pentru Mazilescu, poezia este un fel de expulzare a eului, pentru Stănescu ea este o adâncire a sinelui. Dar, pentru amândoi sistemul gândirii poetice disimulează realitatea, câtă vreme gândirea poetizantă a poeților din secolul XIX numește o realitate. Dar nu se poate disimula o realitate mai înainte de a-i fi
Metafora ca ritm al gândirii poetice. In: Editura Destine Literare by Al. Florin Țene () [Corola-journal/Journalistic/85_a_471]
-
-ncântări și trăi ; Tu lasă vechile dorinți , Și lumea , sorții ei meschine ; În schimb am să-ți deschid depline Și neștiute cunoștinți; Iar duhurile mele ,toate , Smertite te-or slavi atunci , Si slujitoare fermecate Vor aștepta să dai porunci ; Luceafărului eu cunună Smulgând-o ți-o voi da în dar , Si roua ce-oglindește luna Pe-a ta cunună-am să presar ; Ți-oi fauri o cingătoare , Din asfințit fâșii rupând , Și tot văzduhul străbătând Le-oi adapă cu-arome rare
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
nu era decât substitutul fantomei mele gălbui, care mă privea de la fereastră când era lumina aprinsă". Bucureștiul este deci un organism gigantic, în care clădirile, străzile, rețelele electrice și conductele de canalizare reproduc anatomia și fiziologia umană. El prelucrează impulsurile eului, modelându-i la rândul său personalitatea încă din faza vieții embrionare. Dar orașul antropomorf digeră nu numai experiențele trăite ci și pe cele culturale. Pe fotografia detaliată a cartierelor și străzilor naratorul suprapune mostre stilistice de proveniență diversă: cărți, filme
Bucureștiul lui Cărtărescu by Andreia Roman () [Corola-journal/Journalistic/16667_a_17992]
-
soi de mister, se sporește magia, taina din spațiul "verde" al scenei și, de ce nu, că intimitatea fraților și a lumii lor este cumva protejată, filtrată, că spectatorul este mai tare provocat să descopere ce este înțelegerea, cum se raportează "eu" la "celălalt", cum ne curățăm de asperități pentru a rezista o viață împreună, pentru a ne regla ritmurile. Sînt convinsă că regizorul Alexandru Dabija, el în sine un creator-personaj purtător al unei lumi ce stă pe valoare în primul rînd
Legăturile văzute și nevăzute ale unui altfel de cuplu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16687_a_18012]
-
a subiectului. Astfel e dezvăluită o psihologie sui generis, capasbilă a se răsfrînge asupra lumii obiectuale și a recepta răsfrîngerile acesteia, într-un joc cu realul în beneficiul evocării ambelor entități. Aidoma unor baterii, obiectele se încarcă de viață, iar eul poetului reflectă viața obiectelor, într-un circuit baroc al existenței diversificate: "Cea mai nervoasă era mașina de lux/ țipa cînd se-apropia vreun nuntaș/ îi venea stăpînul/ o făcea să tacă/ Tenebroasă, nunta nuntea înainte// Instrumentiștii instrumentau o horă de
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
dimensiunea clinică a psihanalizei, esențială după cum se știe în fundamentarea ei conceptuală. În fine, cel de-al treilea volum, Psihologia inconștientului, reunește douăzeci de texte din perioada 1911-1938, printre care celebrele Pentru a introduce narcisismul (1914), Dincolo de principiul plăcerii (1920), Eul și sinele (1923; pentru ultimul termen editura adoptă soluția inedită a lui Se) ș.a. Inutil să mai subliniez importanța acestei foarte susținute și ample munci de traducere pentru cititorul profan și specialist din România - dat fiind că ea este întru
Eveniment editorial by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16750_a_18075]
-
din sterilitatea poeziilor lui Iacob Roman: cui prodest? Asemenea păcate nu-l pîndesc pe cel de-al treilea, și poate cel dintîi, dintre magii bănățeni ai versurilor- Doru Ilana. Cartea ecourilor e pătrunsă de o ironie ce devine însăși substanța eului poetic; orice aplecare spre registrul înalt e imediat amendată de un demon persiflant al autoironiei. Spirit ludic prin excelență, Ilana calcă mereu cu mai multă siguranță pe drumul îngust ce desparte rîsul de plîns, fără a se hotărî să părăsească
Trei poeți bănățeni by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16766_a_18091]
-
doctrinei freudiste (de unde și un sens peiorativ pentru denumirea echivalentă de "revizionism neofreudian"), încurajarea "dezvoltării individualității" printr-o adaptare frustrantă și mutilatoare, conformistă, la cadrul social și politic existent (contrar teoriei critice a societății), în locul clasicei exigențe de întărire a eului în raporturile sale cu sinele și cu supraeul. Din păcate, cartea lui Miller, deși confirmă prin informație și prin nuanțe oportune pregătirea și experiența clinică a autorului, cedează încă din proiect tentației de a împărți în stânga și-n dreapta sfaturi
Cum să, cum să nu... by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16765_a_18090]
-
cunoscută și aparent previzibilă. Ai senzația că de fapt ai dori ca totul să rămînă pe loc, nemișcat, invariabil, - dar lucrul acesta nu este posibil. Absurdul invariabilului Deci asta-i opțiunea - o lume limitată la un program ideal al unui eu care trăiește prin repetare numai ființa sa, într-o eternitate fictivă. Gândirea se auto-limitează la acest program unic al supraviețuirii eului. Ea folosește un mod abstract, eliberat de lume care se substituie zonelor inaccesibile ale sensibilității. Astfel parcă înfățișarea lumii
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
acesta nu este posibil. Absurdul invariabilului Deci asta-i opțiunea - o lume limitată la un program ideal al unui eu care trăiește prin repetare numai ființa sa, într-o eternitate fictivă. Gândirea se auto-limitează la acest program unic al supraviețuirii eului. Ea folosește un mod abstract, eliberat de lume care se substituie zonelor inaccesibile ale sensibilității. Astfel parcă înfățișarea lumii se schimbă și devine conformă dorinței, mai apărată de spaimele firești, rătăcire, incertitudine, dispariție. În fiecare clipă ne agățăm de o
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
se impune fără nici o altă explicație. Hotărîrea este implacabilă, ea nu poate fi schimbată. Probabil că nu ne aparține nouă ci lumii în întregimea ei indivizibilă, - lumea a hotărît să supraviețuiască. Deci o urmăm și în ființa noastră limitată la eu, chiar cu prețul dispariției lui. Pînă atunci programul de viață iluzoriu se repetă un timp limitat. Repetiția înlocuiește veșnicia. Prin repetare însă totul devine neîncăpător - și spațiul și timpul. Orice program, pe cît de generos ar fi se descarcă într-
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
șansa de a fi altfel a unei lumi, care există cu îndărătnicie în modul cel mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica care acceptă și respinge se referă doar la partea din lume stăpînită de eu, o parte mică, limitată de propria ei spaimă de a cunoaște o realitate neprimitoare. Eul preferă "fictivul", o înfățișare a gîndirii care pare a ordona totul, chiar imposibilul. Fictivizarea este o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
mai absurd cu putință. Deci meditația rațională despre posibil și imposibil, logica care acceptă și respinge se referă doar la partea din lume stăpînită de eu, o parte mică, limitată de propria ei spaimă de a cunoaște o realitate neprimitoare. Eul preferă "fictivul", o înfățișare a gîndirii care pare a ordona totul, chiar imposibilul. Fictivizarea este o formă de gîndire care evită înfruntarea cu lumea. Ea concepe totul ca "posibil", în afara timpului. Ea oferă o misterioasă posibilitate de a coexista cu
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
nesfîrșită de iluzie și dezamăgire. Prezență și absență Gîndirea fictivă este desigur mereu prezentă, după cum spuneam - prin repetiție - adică neținînd seamă de prezentul unui fapt care "se petrece în mod inevitabil" - "realul", care prinde și ocupă tot spațiul existent al eului și lasă desigur prea puțin loc pentru altceva. Faptul real pe care apoi timpul îl alungă înapoi, în trecut este înlocuit cu altul asemănător, la fel de uzurpator și așa mai departe... Ficțiunea este însă rezonabilă, își acordă o legitimitate de gradul
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
varia. Și cei absenți pot deveni prezenți, în alt fel sau chiar în felul lor propriu, nu se știe. Totul este posibil. Am învățat să cred în forța lumii, o forță de necuprins. Ea singură este? - golul nu există. Ipotezele Eul bănuitor privește lumea exterioară - diferită, misterioasă pe care ar dori s-o cunoască pentru a o putea anexa... Dar ea, lumea se mișcă prea repede, mărimea ei indefinită respinge orice mișcare de cuprindere. Ipotezele încearcă să înfățișeze o altă mișcare
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
ritm accesibil gîndirii personale. Ele încearcă să înlocuiască ceea ce nu poate fi cuprins cu o construcție clădită după regulile acceptate și cunoscute de experiența cu care te-ai familiarizat în timpul vieții. Toate aceste construcții sunt de fapt fortificații împotriva lumii. Eul se apără împotriva unui destin fictiv, aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul diferit...și atacul ei ocolește liniile Maginot. Gîndirea pe planul fictiv al eului se dovedește a fi fost inutilă și inconsistentă. Scoica
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
Toate aceste construcții sunt de fapt fortificații împotriva lumii. Eul se apără împotriva unui destin fictiv, aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul diferit...și atacul ei ocolește liniile Maginot. Gîndirea pe planul fictiv al eului se dovedește a fi fost inutilă și inconsistentă. Scoica iluzorie Eul și-a construit o carapace, o scoică de apărare din materialul cel mai fragil, cel mai perisabil posibil, din substanța din care se elaborează ipotezele. Oare ce-ar putea
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
apără împotriva unui destin fictiv, aparent previzibil prin eșafodajul ipotezelor. Dar realitatea se desfășoară altfel, cu totul diferit...și atacul ei ocolește liniile Maginot. Gîndirea pe planul fictiv al eului se dovedește a fi fost inutilă și inconsistentă. Scoica iluzorie Eul și-a construit o carapace, o scoică de apărare din materialul cel mai fragil, cel mai perisabil posibil, din substanța din care se elaborează ipotezele. Oare ce-ar putea fi mai șubred, decît o înfățișare care dispare imediat și este
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
îmbogăți și a o perfecționa. Eu, care îmi apar mie ca cel mai consistent lucru din lume, fapt de netăgăduit al existenței, mă înconjor deci cu acele fragile și pernicioase făpturi-năluci. Îmi desfășor viața pe o întindere fictivă și poate "eu" cel mai consistent dintre toate făpturile cunoscute mie, tocmai eu îmi răpesc din consistența mea. În felul acesta, trăind, gîndind astfel, disting în însăși ființa mea două straturi de ființare, - unul consistent, decis și altul fragil, imediat supus negației și
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
acesta, trăind, gîndind astfel, disting în însăși ființa mea două straturi de ființare, - unul consistent, decis și altul fragil, imediat supus negației și dispariției. Apoi cînd zona ipotetică, domeniul aparițiilor posibile și incerte dispare, se produce o puternică contracție și eul meu relativ liniștit, visător la diverse posibilități de desfășurare ale vieții, favorabile și dimpotrivă, se trezește singur, neajutorat față în față cu o imensă și indescifrabilă realitate. Consistența "eului" parcă s-a redus pentru că scoica iluzorie nu mai este, dar
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]