822 matches
-
și relaționale. IDILA COPILĂRIEI CU LUMEA Din primele pagini care ne vorbesc despre copilăria sa, suntem introduși într-un mediu care respiră religiozitate și dreaptă-credință. Orașul natal este Poltava și este numit a fi „prea slăvitul oraș malorusian”, părinții sunt „evlavioși și ortodocși”, despre tată, Ioan, aflăm că era protopop al Poltavei, iar despre mamă, Irina, că avea să devină ulterior, monahie. Scriitorul Paisie îl plasează pe copilul Petru, al familiei Velicikovski, întrun mediu în care lucrurile sunt atât de limpezi
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
de aceea, trebuie să fie atinsă și păstrată cu orice preț, chiar cu efortul unei vieți lipsite de gust, neconcludente, periculoase și poate chiar cu împietrirea inimii, nu numai cu falimentul activităților noastre. Este o adevărată nenorocire - scria un autor evlavios -, când printre atâtea persoane angajate în opere importante găsești prea puține ori niciuna cu o adevărată viață interioară: atunci puterea lui Dumnezeu este ca și legată, supranaturalul nu se mai arată, e ca și eclipsat: atunci toată țara suferă aceasta
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a ști să depășești indulgența față de propriile comodități este tărie; a fi amabili, politicoși, gentili este temperanță. Să dea Domnul ca cei din lume să nu mai observe anumite lipsuri din cadrul vocației noastre; ca același acoperiș să adăpostească atât formarea evlavioasă, cât și disciplina unor virtuți naturale trainice și puternice; ca vocația religioasă, seriozitatea vieții și virtuțile captivante să fie trăite de aceiași persoană. 50. Prestigiul major al îngrijirii sufletelor și lipsa metodelor de învățare « Iar noi vom stărui în rugăciune
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
bunuri, de pământuri, de culturi, de vânzări, de cumpărări, de negustorie, și de tot ceea ce ține de comerț și de mânuiri de bani. În cazuri de necesitate, o foarte bună regulă ar fi să cerem ajutorul unor persoane de încredere, evlavioase, blânde și conștiincioase. 81. Cum să ne comportăm față de cei „incerți“ În ceea ce-i privește pe cei nesiguri, Domnul nostru, dând Apostolilor instrucțiunile Sale, le-a spus: «Gratis ați primit, gratis să dați» (Mt 10, 8). În Ritualul roman se
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
trece» (Mt 24,35). Capitolul X «Mulțimea celor care au crezut era o inimă și un suflet» — 86. La baza credinței creștine se află unitatea — 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim — 88. Fraternitatea lor euharistică — 89. În acea Pâine unică, noi, cei mulți, formăm un singur trup — 90. Ce diferită este evlavia noastră euharistică față de a lor! — 91. Și ce dezastroase sunt consecințele rupturilor dintre laici și preoți! — 92
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
încât să cunoască lumea că Tu M-ai trimis și i-ai iubit pe ei, așa cum M-ai iubit pe Mine» (In 17,20-23). Minunat! 87. Cimentul unității este iubirea. Din iubire a răsărit comuniunea bunurilor, printre cei dintâi creștini evlavioși din Ierusalim Dar care este cimentul unității? Iubirea! Se poate spune că esența creștinismului constă în această iubire care, atât în cer cât și pe pământ, creează unitatea și o repară când este sfâșiată. Iubirea intelectivă a Tatălui ceresc este
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
preoții... Lumea de rând este adesea mai generoasă decât noi. Cine trăiește pentru artă nu are altă preocupare, și aleargă fără încetare în căutarea ei; cine își pierde capul pentru o persoană, săvârșește pentru ea lucruri nepotrivite; doar noi, cei evlavioși, suntem oameni calmi, iubitori cu măsură, cei care ne măsurăm cuvintele și voința, pentru a nu exagera niciodată în fața lumii. Și, cu toate acestea, Dumnezeu nu ne iubește cu calm. Iată-L pe Cristos Domnul, Care vine înaintea noastră și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la cer. Bătrânul Trifon a venit din patria lui, România, În 1910, la vârsta de douăzeci și cinci de ani și s-a răsădit În Grădina Maicii Domnului, sus În vârful Kapsalei, la bătrânul Mihail. Starețul lui, bătrânul Mihail, a fost foarte evlavios și tradiționalist. Semăna putem spune cu stareții cei de demult. Trăia foarte aspru și prea puținele lucruri necesare Întreținerii sale și le economisea din simplul lui lucru de mână, căci făcea linguri. Când cineva Îi dădea vreo binecuvântare o primea
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
O întreb de ce nu sunt evacuate în alt loc tablourile și documentele leniniste și sunt păstrate aici, la Primăria orașului, unde ar trebui să domine spiritul lumii noi, posttotalitare. Mă ambalez: „Capitalismul și societatea democratică vor salva Rusia, nu privirile evlavioase ațintite asupra crimelor lui Lenin”. Femeia îmi răspunde calm, pregătită pesemne să facă față unor asemenea reproșuri, că aceasta este istoria lor, bună-rea, trebuie s-o respecte. Atunci, și nemții ar trebui să-i facă un muzeu lui Hitler, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lornioane, și-au suflecat mânecile și au pus mâna pe târnăcop și pe lopată, încă de pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Când Sfânta Scriptură a început să-și arate slăbiciunile sub scalpelul filologilor și al istoricilor (contradicții, interpolări, neverosimilități), spiritele evlavioase s-au apucat, în plină criză a modernității, să caute sub pământ veracitatea povestirilor biblice, fără vreun rezultat prea convingător. De unde și fantasmele cavernoase despre șarlatani, despre existența unor căi de acces clandestine, despre săpături menite să inducă în eroare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nu rezistă totdeauna calmului fidelității. Cuvântul e gândirea exterioară și gândirea cuvântul lăuntric. Frica e cea mai grozavă dintre suferinți, pentrucă atacă în primul rând rațiunea și paralizează inima și spiritul. Cea mai mare parte dintre impii nu sunt decât evlavioși revoltați. Iluzia cea mai ciudată a omului este credința că "timpul trece". Timpul e țărmul; trecem noi și ni se pare că se mișcă el. Roata cea mai rea face zgomotul cel mai mare. Rațiunea se compune din adevăruri pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Arta trebuie să-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
trebuie să-și dea un scop care se îndepărtează fără încetare (rămâne fără încetare neatins). Avarul săracul prin excelență: e omul cel mai sigur că nu e iubit pentru el-însuși. Avarul râde de risipitor, risipitorul de avar, incredulul de evlavios, evlaviosul de incredul, și cred că se pâcâlesc unul pe altul. Religiile vechi au încăpăținați; cele nouă martiri. Disprețul de oameni trebuie să fie cel mai ascuns dintre sentimentele noastre. Invidia care strigă și țipă dovedește totdeauna neîndemânare. Primejdioasă e numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lui casa în cheutori 3, în care trăiesc eu azi. Cine erau Iftimeștii? Iftimeștii erau veniți din Bucovina, harnici, tăcuți. Așa era bunicu meu, tatu mamei, V. S. Iftimie. Foarte cinstiți, buni gospodari. Nu erau hoți și foarte bisericoși și evlavioși. Oameni de cuvânt. Dar după ce s-au amesticat cu sămânță de șatrari, apoi amu îs cei mai scârboși oameni din sat. Am eu veri care nu samână cu mine Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Grecii ce se aflau în Praga, și unii din Boemia au fost în Grecia, și au văzut cum viețuiesc acolo. Noi am fost încă în Serbia și Rusia, în Armenia și în Moldova, și într-adevăr acolo sunt oameni evsevioși (evlavioși, n.a.) și buni cetățeni, și ei de asemenea au preoți, deși sunt despărțiți de Biserica romană. De bunăseamă între dânșii s-au păstrat creștini cu adevărat credincioși, fiindcă și în veacurile primitive mulți dintre dânșii au suferit moarte martirică; dar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a născut în anul 1884 în comuna Pârscov, veche vatră folclorică din zona Buzăului, într-o familie de țărani păstrători de datini și foarte evlavioși - factori care au avut o mare influență asupra propriului său moral, a creației lui literare. Anii de studiu la Buzău și București, cu șederea la gazde și internate lipsite de confort, l-au călit pentru viață și i-au sădit
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
la mână, i-ai ghicit cartea tehnică și o poți dezintegra la orice oră. Dumnezeu. Că tot l-am bârfit. Să vă spun un secret. Când eram în liceu, eram satanist. Ziceam că. Îmi băteam joc de colegii mei mai evlavioși sau de cei care dădeau la Teologie, pentru că la mine în clasă erau destui dintr-ăștia. Luam numele Domnului în deșert, cum mă acuzau ei. Și cum ar fi putut fi altfel, când mă născusem infirm, un neisprăvit cu auzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
părere, dumneata ți-ai apărat atât de bine și documentat poziția, încât nu pot să-ți dau decât nota maximă (10)”. A fost profesor în Seminarul Franciscan din Hălăucești și vicar parohial în mai multe localități. Minte ageră și suflet evlavios, a fost apreciat oriunde și în orice serviciu a fost plasat. A fost luat la ochi de comuniști și arestat de două ori în primăvara lui 1949. Judecat la Galați sub acuzația de „crimă contra ordinei sociale”, a fost condamnat
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de deținuții din celulă ca să asculte unele discuții științifice fiind el cu pregătire universitară... dar mai ales subiecte religioase... Se discuta mult și cu sectarii. Iehoviștii erau cei mai încăpățânați în ideile lor. A fost un preot învățat și foarte evlavios în chip deosebit către Prea Sfânta Fecioară Maria. Pr. A. Dămoc martor ocular Stea de dimineață Te văd vestind aurora ce-ar să vie A zilei mari ce nu va mai apuneCa stea din zori, copilă-n rugăciune, Când singur
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Dumnezeu nesfârșit de bun, de sfânt, atotputernic, este și Mama noastră, ființe mărginite, păcătoase, neputincioase! Cum nu vom alerga la această Mamă, când o știm cine este? Când o știm că e așa de bogată, atât de bună? Un tânăr evlavios, care, în puțini ani, ajunsese la o mare desăvârșire creștinească, lăuda într-o zi, ca niciodată, pe Preasfânta Fecioară Maria. Fiind întrebat, că de ce laudă și-o iubește așa de mult pe Maria ridicându-și ochii spre cer, într-un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
seamă copiii și tinerii, dându-le o educație mistico-religioasă!”. Procesul a fost public și a avut loc în luna martie 1959 la tribunalul militar, de pe strada Negru-Vodă din București. Persoanele aduse la proces ca martori ai acuzării, erau niște persoane evlavioase care frecventau des catedrala; sub amenințarea securității ele dăduseră declarații în scris împotriva mea, declarații pe care le-am văzut și citit și eu la încheierea și semnarea dosarului meu, în ziua de 11 februarie 1959. În ziua procesului, în timpul
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
soră. Mireasă pentru că și l-a însușit prin sângele său, vărsat pe cruce ; soră, pentru că prin același sânge, înzestrându-l cu harul sfințitor, îl făcu fiu adoptiv al lui Dumnezeu, precum el e fiul său natural. O, suflete, o, suflete evlavios, mireasa și sora lui Isus, caută a trăi totdeauna rănit de iubire către mirele și fratele tău Isus. Pildă Preasfânta Fecioară Maria a fost cea dintâi rănită în inimă de iubire, contemplând pieptul și inima scumpului ei Isus, străpunsă de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
să fie dus la Siena, pentru un nou control medical. Medicii constată că nu se mai poate face nimic și fratele Elia hotărăște ca Francisc să fie readus la Assisi, în mănăstirea de la Porțiuncula. A fost un drum triumfal: mulțimile evlavioase ieșeau în întâmpinarea convoiului care-l însoțeau pe Fratele acum mistuit de durere. Ajunși la biserica atât de scumpă inimii sale, Sfânta Maria a Îngerilor, cere să i se cânte „Imnul fratelui Soare”; vrea parcă să-și ia rămas bun
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Șorea Niculai s-a născut în Iaslovăț, comuna din fostul județ Rădăuți la 7 februarie 1933, părinții săi, Ion și Magdalina, buni gospodari ai satului, oameni hărnici și evlavioși. Începând din clasa ÎI urmează liceul la „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți, trece examenul de capacitate între primii și intră în clasa VIII, iar la sfârșitul acestei clase primește aprobare și pește vară termină bine, în particular și clasa IX trecând
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93326]
-
a o duce la Biserica in tote dîlele șî cu deosebire Sâmbăta sera șî în presera Serbatoriloru la rugaciunile de sera, șî Dumineca la slujba dumnidieiască, precum șî în dilele de Serbatori; a stărui, ca copiii în Biserica sa stea evlavioși; - a propune invetiaturile scolare amesuratu Instructiunei din 17 Septembre 1862. Nr. sc. 45.; i se opresce lui a ceti cârți șî scrieri periodice seu Jurnale, care ca primejdiose seu însemnatu prin porunca bisericesca, seu episcopesca seu șî politica; a nu
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]