824 matches
-
că nu poți drege pe deasupra ce ai stricat în adânc!... Du-te, fiule... du-te și te mărturisește la duhovnic, și ușurează-ți sufletul!... Roagă-te, fiule... roagă-te, că Dumnezeu în bunătatea Lui nemărginită te va ajuta. Să fii evlavios și smerit, fiule... Dumnezeu îți va ierta greșelile!... Îl sfătui schivnicul, binecuvântându-l pe creștet cu Crucifixul. ...Nădejdea, numai nădejdea în Dumnezeu, ne rămâne, fiule... o purtăm în suflet ca pe o cruce!... În drum spre casă Iorgu rememoră, de
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cunoscut la Gherla un comunist ilegalist care era condamnat la 10 (zece) ani de Închisoare pentru că, În octombrie 1956, adică În toiul Revoluției Maghiare, fredonase „Internaționala” pe bulevardul bucureștean Magheru, după un chef nocturn. Dintre cei trei fii ai țăranilor evlavioși Grigore și Maria Petrișor, cel mezin era Ică. Primise Ică de la părinți educație morală și patriotică deosebit de solidă, care va contribui la formarea unui caracter integru cum numai cei cu iubire de Țară și de Dumnezeu pot să-l aibă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
licoare rubinie de pe colțul mesei îmi făcea cu ochiul. Știam gustul licorii și știam cum se bea; doar picătură cu picătură, lăsând să-ți invadeze simțurile ca o adevărată hoardă binefăcătoare... La sfârșitul mesei, călugărul a rostit în felul lui evlavios rugăciunea de mulțumire către Cel de Sus, pentru bucate. După masă, am pornit într-o scurtă plimbare printe răzoarele grădinii, oprindu-mă mai mult la cele cu flori de tot felul. Bătrânul avea meșteșug la toate. Se îngrijea în mod
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
afla în țara domniei mele,... el să fie volnic cu cartea domniei mele a-i lua. Iar cine va vrea să-i oprească, acela om de mare certare va hi de la domniia mea”. Pentru că așa erau vremurile, fiule, chiar și evlaviosul Miron Barnovschi Moghila voievod era nevoit să rămână în spiritul lor. Deși mănăstirea lui Aron Vodă era în afara târgului, „în łarină”, au fost destui voievozii care au făcut danii către această mănăstire. Un ispisoc de la „Velet 7139 (1631) mai 26
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chem doctorul! - Fugi de-acolo, cu doctorul, țipă Aglae, ce-i mai trebuiedoctor, acum? - Să fii sănătoasă, completă Stănică, după al doilea atac e bun de îngropat. Nu vedeți c-a murit? Dumnezeu să-l ierte! Și se închină, foarte evlavios. - Aduceți o lumânare, frate, să fie creștinește. Moș Costache dezminți, prin gemete, decesul, spre vădita dezamăgire a celor de față. Stănică, mai în șoaptă, se simți îndatorat să dea speranțe: - Orice-ar fi, nu scapă, mi-a spus mie doctorul
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
lui Ioan Asan titlul de rege, ci numai de domn (domnius) al bulgarilor și românilor, îl sfătuiește să se-ntărească și să stăruie în supunerea sa pentru Scaunul roman, îi făgăduiește sprijin și ajutor din partea numeroșilor cruciați și altor creștini evlavioși, caută să-l intereseze mai cu samă pentru eliberarea împărăției latino-bizantine (Romaniae Imperium), de bântuirile de pe atuncea, îi făgăduiește pentr-un asemenea lucru răsplată în ceriuri și pe pământ și-i pune în perspectivă statornica favoare a Scaunului papal. Dând
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deci numărul celor făr-de-scăpare nenorociți, celor părăsiți făr-de ajutor, a acelor cu desăvârșire desperați, mărturisea cu tărie părerea că are datoria imperioasă de-a întemeia deplina lor încredere și cea mai intimă a lor speranță asupra unui om atât de evlavios și de însuflețit de Dumnezeu, căci numai de la el - cu mila și ajutorul ceresc - mai poate porni cu siguranță o faptă mântuitoare pentru popor. Mai cu samă locuitorii de pe teritoriul împărăției învecinat cu Persia, cari erau greu bântuiți de cătră
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
oști de feliul său chiar, ademenit apoi din partea papei, care-i asigura posesiunea tuturor țărilor și teritoriilor schismatice pe cari le-ar cuceri, fu gata de război contra turcilor și era îndemnat într-una la aceasta de cătră mumă-sa, evlavioasa regină Elisabeta pe care iarăși Scaunul roman o stimula și o lăuda pentru spornica ei solicitare. Rugat de împăratul Ioan Paleologul, care trimise tot într-o vreme o solie la Buda și alta la Avignon, regele Ludovic I încheie cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
căruia nu-i lipsea decât sancțiunea din partea voinței poporului și care tocmai de asta trebui să se sfarme curând prin infirmitatea sa intrinsecă, precum se și sfărâmă în realitate. Încercări reînnoite de uniune în Valachia și via opunere contra lor. Evlaviosul zel de convertire dezvoltat de Ludovic cel Mare în privirea țărilor vasale ale Ungariei; trecerea unionistă cu greu câștigată a împăratului Ioan Paleologul, care îndemna însă și la facerea altor încercări; îndemînateca accesibilitate unionistă a caselor domnitoare din țările laterale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de principe. Acesta invocă tenacitatea cu care ține soția lui la legea grecească și socoti că nu poate trăi mai mult c-o nevastă supusă schismei fără primejduirea sufletului său propriu. Grigorie al XI-lea în răspunsul său laudă zelul evlavios și statornica stăruire a voievodului la singura biserică adevărată și-i pare foarte mult rău de orbirea îndărătnică a soției sale; dar el îl provocă pe Lațco de-a încerca din nou și cu zel ca să-și convertească soția, înduplecînd-o
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
afară de aceasta s-ar fi înființat și o episcopie, făcută și calculată anume pentru ea, căci nu se arăta mulțămită cu aprovizionarea cu preoți din Ungaria. Papa Grigorie al XI se adresă acuma cătră Ludovic cel Mare, al cărui zel evlavios făcuse deja pe-o parte a poporului român să se convertească, și-l rugă să se sfătuiască împreună cu arhiepiscopii din Gran și din Calocsa despre cum ar fi mai cu cale să se convertească românii și să vadă cum ar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scopul principal, care este mulțămirea generală [... ]. {EminescuOpXIV 442-899} {EminescuOpXIV 900} Un principe nu trebuie așadar să aibă virtuțile pomenite mai sus, desigur insă aparența lor. Cutez a susținea că e foarte primejdios de-a fi pururea onest; însă a părea evlavios, de bună-credință, uman, cu frica lui Dumnezeu, onest, a părea toate acestea e foarte folositor. Un principe, și mai cu seamă un principe nou, nu trebuie să observe totdeuna ceea ce alți oameni cred că e bine; adese, pentru a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fost cu cei trei acuzați de atunci În momentul comiterii crimelor de la Nite Owl. Făcînd trimitere la testele cu detectorul de minciuni trecute de Shortell În Închisoare, avocatul acestuia, Morris Waxman, a declarat: „Poligraful nu minte. Otis este un om evlavios, care poartă greaua povară a vinei de a nu fi ieșit În față pentru a-i absolvi pe acei oameni nevinovați acum cinci ani, iar astăzi dorește să vadă că se face dreptate. El le-a oferit celor trei victime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
A băut un ceai cu Noica, au vorbit vreo oră și a plecat apoi la Oradea. Astăzi am în față scrisoarea lui cu gust de tămâie și de edificatio și mă izbește un citat care se află aci, din Simeon Evlaviosul. Mă recunosc în el cu acea deliberată și metodologică livrare de mine în mâna lui Noica, de cu ani în urmă, pe care am resimțit-o ca pe o nevoie adâncă cu mult înainte de a-l cunoaște și care, o dată
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
adesea cu mine, fiindcă sărmanei nu i-au crescut sînii niciodată și a Început să se bărbierească Înaintea mea. A murit de ftizie la douăzeci și doi de ani, fecioară pînă la capăt și Îndrăgostită În taină de un preot evlavios, care, cînd o Întîlnea pe stradă, Îi spunea mereu: „Bună, Fermín, de-acum te-ai făcut ditamai bărbățelul“. Ironii de-ale vieții. — Ți-e dor de ei? — De familia mea? Fermín ridică din umeri, ancorat Într-un surîs nostalgic. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
simțire, pe care ți-l amintești și îl analizezi după ce ai trecut de criză, se dovedește a fi armonie, frumusețe superlativă, dacă îți oferă un nemaiauzit și nebănuit până acum sentiment al plenitudinii, al măsurii și al unei entuziaste contopiri evlavioase cu însăși sinteza supremă a vieții?“ Aceste expresii vagi i se păreau foarte ușor de înțeles, deși încă prea nesatisfăcătoare. Cât despre faptul că aceasta este într-adevăr „frumusețe și rugăciune“ - nu se putea îndoi deloc și nici nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nume german: toată viața lui a umblat prin închisori, după criminali; fiecare convoi de deportați expediați în Siberia știa dinainte că la Vorobievskie Gorî îi va vizita «moșulică generalul». Își făcea datoria la modul cât se poate de serios și evlavios; apărea, trecea printre șirurile de deportați, care îl înconjurau, se oprea în dreptul fiecăruia, îl întreba de nevoile lui, nu le dădea povețe aproape deloc, tuturor le spunea «drăguță». Le dădea bani, le trimitea lucrurile de care aveau nevoie: obiele, petice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
orice caz, doamne-ajută, poate sunt eu cam complicat, dar prin părțile mele se spune « Întotdeauna-i bine să nu dai nume»... Era o piesă de Crăciun, În dialect, pe care mă duceam s-o văd când eram copil, o farsă evlavioasă, cu păstorii despre care nu se Înțelegea dacă locuiau la Bethleem sau pe malurile Padului... Sosesc regii magi și-l Întreabă pe argatul păstorului cum se numește stăpânul lui, iar el răspunde: «Gelindo». Când Gelindo află asta, Îl ia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
câte doi cocoși fugărind cap la cap câte un cuplu de găini dezorientate. Dar asupra acestor aspecte vom mai reveni. Episodul 89 DESPINA (IIÎ Altfel, în afara acelor pomenite mai sus, Despina era o fată cu totul și cu totul normală, evlavioasă, cu frică față de Dumnezeu și respect față de turci, crescută în spiritul solidei educații feudale de-atunci, știind oleacă de latină, oleacă de greacă, puțină franceză, având o dădacă poloneză de frontieră care rupea turca, cântând binișor la cobză, gătind onorabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
bălții. Frumoși și flegmatici, lini multicolori înotau într-un dolce far’niente spre ape mai limpezi. Pe margini, în propria lor mătasă, tânjind după amintirea zilelor când, cu oarecare efort, puteau deveni reptile și apoi - de ce nu? - chiar păsări, broaște evlavioase ridicau ochii spre cer, intonând inutil imnuri imploratoare. Le răspundeau, de peste șapte specii și trestii, pescărușii, îndepărtatelor lor rude care plecaseră în aer cu mult timp înainte și reveneau în apă numai după hrană. Pretutindeni se năștea, colcăia, îmbătrânea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
să ni-l prezinte în statura pe care o are în memoria cititorilor avizați. Scriitorul s-a născut în anul 1884 în comuna Pârscov, veche vatră folclorică din zona Buzăului, într-o familie de țărani păstrători de datini și foarte evlavioși - factori care au avut o mare influență asupra propriului său moral, a creației lui literare. Anii de studiu la Buzău și București, cu șederea la gazde și internate lipsite de confort, l-au călit pentru viață și i-au sădit
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
astea, fără să-i spună, nevastă-sa se servea din când În când cu câte-o bancnotă ca să plătească uniformele copiilor. Măcelarul, un adept convins al disciplinei, Își bătea cele cinci fiice cu cureaua, cât de des și cât de evlavios putea. Iar bătrânul Simon Klein din Lerchenfeldstraße, care repara orice, de la ceasuri deșteptătoare, contoare de gaz, aparate de fotografiat, până la pompe de apă și pianine mecanice, avea o fată care lucra la o pensiune condusă de aceeași persoană care Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
VIII (1956), nr. 2, p. 246. 27 F.A. Isambert, Dimension sociale du symbole, în Actes du 14éme Conférance Internationale de Sociologie des Religiones, Strasbourg, 1977, apud, Vasile Sebastian Dâncu, op. cit., p. 10. 28 Pe când Iisus urca spre Golgota, o femeie evlavioasă cu numele Veronica i-a șters fața cu mahrama ei, pe care s-a impregnat chipul Mântuitorului. 29 Jaroslav Pelikan, Iisus de-a lungul secolelor, Editura Humanitas, București 2000, p. 40. 30 Molitfelnic op. cit., p. 551. 31 Laurențiu Dumitru, "Tinerii
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
numai ca să provoace Îndoială În Învățătura altora. Aveau provocatorii lor și sfaturile lor tainice unde-i afuriseau pe necredincioși, unde dădeau foc scrierilor potrivnicilor și aruncau blesteme pe capul Îndărătnicilor. Lumea se arăta tot mai cucernică, iar ei blagosloveau pe evlavioși și-i afuriseau pe nesupuși. În acest moment Își va face apariția Simon zis Magul. El propovăduia că Dumnezeu era un apostol tiran, iar un tiran nu putea avea Înțelegere față de om. Dumnezeul ăsta al lor, Iehova, Elohim, Îl abrutizase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]