895 matches
-
sau amenoree secundară. Investigațiile de laborator relevă niveluri reduse de estrogeni, niveluri crescute de FSH și LH care, în prezența unei amenoree primare, obligă la determinarea cromatinei sexuale și a cariotipului. Cromatina sexuală este frecvent negativă. în prezența unui tablou evocator, cromatina sexuală pozitivă nu exclude numeroasele variante ale sindromului, ci implică determinarea cariotipului. Tratamentul sindromului urmărește ca obiective stimularea creșterii și ameliorarea taliei finale și dezvoltarea și întreținerea caracterelor sexuale secundare. Stimularea creșterii se poate obține cu hormon de creștere
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
clinic al bărbatului infertil trebuie să precizeze: antecedentele personale privind derularea pubertății, prezența orhitei urliene, calitatea dinamicii sexuale; date clinice generale: calitatea dezvoltării caracterelor sexuale secundare; aspectul organelor genitale externe, dimensiunile, consistența și sensibilitatea testiculelor (testiculele mici, dure, insensibile sunt evocatoare pentru disgenezii gonadice sau orhite, iar volumul testicular normal este de obicei asociat cu anomalii ale ductelor spermatice). Investigațiile de laborator debutează cu spermograma. în cazul unor anomalii severe, se impun investigații hormonale, explorări invazive (deferentografie) sau histologice (biopsia testiculară
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
fi interesate glandele salivare, lacrimale, amigdalele. Paraclinic 1. Sângele periferic prezintă limfocitoză constantă timp de câteva luni, peste 5000/mm3. Pot apărea anemie și trombocitopenie. Pe frotiu sunt prezente limfocite mature și resturi nucleare (nucleu gol) numite "umbre Gumprecht", extrem de evocatoare pentru boală. De obicei există 4 tipuri de limfocite, a căror proporție trebuie determinată. 2. Mielograma și biopsia osoasă nu trebuie efectuate de rutină, dar confirmă diagnosticul prin limfocitoză > 30%. Pot fi necesare în cazuri dificile pentru diagnostic diferențial cu
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
dominat de adenopatii la care se pot adăuga manifestări generale. Adenopatiile superficiale sunt unice sau multiple, de o singură parte a diafragmului (mai frecvent cervicale, supraclaviculare și axilare) sau de ambele părți, cu extindere previzibilă din aproape în aproape. Extrem de evocatoare este durerea ganglionară după ingestia de alcool. Adenopatiile profunde pot fi mediastinale și latero-aortice. Rar adenopatiile mediastinale îmbracă aspect tumoral (“bulky disease”) și determină fenomene de compresiune cu apariția sindromului de venă cavă superioară. Splina este aproape constant afectată. Tardiv
Noţiuni elementare de medicină internă by Viviana Aursulesei () [Corola-publishinghouse/Science/91886_a_92994]
-
Ce sînt în fiecare atom.../ Iertare! Sînt ca orice om”8). Pasionată de fizică și de chimie, generația care urmează lui Eminescu și Macedonski mînuiește diferit cuvîntul „atom”: ca pe un element de vocabular tehnic sau ca pe un termen evocator. Primul caz îl ilustrează cel mai bine Arghezi, care, mai aproape de noi, în „Cel ce gîndește singur”, trece atomul în rîndul celor mai mari cuceriri, capăt al revoluției tehnico-științifice: „Și, în sfîrșit, urmașul lui Prometeu, el, omul,/ A prins și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-ntorc,/ Și-amanții profund mă-ntristează -/ îmi vine să rîd fără sens,/ Și-i frig, și burează”2). Aparent, enigma „amanților” e incomprehensibilă. Ce altceva i-a provocat să iasă din case pe-o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Și: ,, Socoteala aiasta (autorul se referea la un caz de cenzură - n. m.) îi foarte bună pentru țara lui Cremene, au a lui Hübsch’’.8) Faptul de a o dubla arată, totuși, că la anii indicați, ea nu mai era evocatoare decît pentru un număr restrîns de cititori. Renunțînd la titlul ,,Hübsch’’, Bacovia dovedește că a ținut seama de acest lucru. De asemenea, el a mai sesizat că ultimul său „Vobiscum” se potrivește mai bine cu momentul și că, tradus, titlul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alte materii fine”, „ornamentate cu sau fără inscripțiuni, pictate”.6) Evident, Bacovia nu bea vinul din cupe-obiecte de ornament sau cupe obiecte de artă „vernisate, bronzate, nichelate” etc., dar - sigur - pentru el cuvîntul avea un înțeles deosebit și un spectru evocator mai larg decît pentru noi. Al treilea: „Lampă”. „Mai spune s-aducă și lampa-” e ultima din cele cinci cereri adresate de poet iubitei, în „Decembre”.7) în vremea lui Bacovia, îndeosebi în tinerețea sa, „lampa”, cu sită de mătase
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri albe/ în adîncul clar de lună” - Constantin Mironescu), elasticitatea („Se-ndoaie coapsa plopului pe culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt. Cazacu Delarast)10). Plopii (la Arghezi) sînt arbori evocatori de amintiri: „Pustiul mă învălui,/ Cînd subt un plop mi se trezi/ Tot dorul de altădată!” 11) Bacovia îi admiră și îi compătimește. în „Amurg antic” plopii apar magnifici, decorativi, într o alură solemnă și liniștită: „- Apostoli în odăjdii violete
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și se cerne”)8). Rescriind de mai multe ori „Lacustră” și înlocuind (după informația dată de Aurelia Batali lui Ion Caraion)9), într-una din variante, versul „Aud șuvoaiele plîngînd” cu „Aud materia plîngînd...”, Bacovia a avut intuiția enormei puteri evocatoare pe care o are acest cuvînt. „Cuvîntul «materie» - remarca Blaga, care îl folosește în «Lucrătorul» - este plin de rezonanțe mitologice: el vine dintr-o epocă cînd materia era privită ca principiu matern al lumii sau chiar ca o divinitate maternă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
-n basme c a trăit/ Demult, demult pe lume-odată”; „Leagănă pe oglinda apei/ Basmul vechi al unei fete/ De mpărat, mireasă tristă” (Șt. O. Iosif)5). Cum se vede, tocmai pentru că e general, cuvîntul „basm” are avantajul de a fi evocator. în numele lui se pot afirma o mulțime de lucruri, deschide porți sufletești tainice, da la iveală aspirații dintre cele mai îndrăznețe. La o nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Da.../ Sunt Domnul celor veșnic plutitoare-n infinit”3). Și: „Sunt vagabondul zilei de-a pururi solitar -/Portret unic și veșnic, expus în infinit”4) etc. Dar, cum ușor se poate remarca, în aceste exemple „infinit” nu mai are puterea evocatoare, „vastele atribute” pe care le avea la un Lamartine („Ode au Malheur”), la un Hasdeu 5) sau la autorul „Scrisorii I”, unde era atotputernic, profund și grav: „De-atunci și pînă astăzi colonii de lumi pierdute/ Vin din sure văi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
p. 458. 13. Ibidem, p. 465. 14. Ibidem, p. 569. 15. Bacovia (Poezie sau Destin), ediția cit., p. 303. </endnotelist> Jurnal „Mănînc Ca să trăiesc. Scriu Să mă deștept”. (G. Bacovia, „Pro Arte” II) I „Poetul era îmbrăcat în negru”, notează un evocator. în aceeași ținută de doliu îl întîlnesc și alții. El însuși se prezintă așa în „Ecou de serenadă” („în haine negre, întunecate”) și în „Poemă în oglindă” („în veșmintele-mi funebre,/ Mă întind ca și un mort”). Era vestimentația o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
ei [al Rodicăi] - scrie, la rîndul său, biograful pictorului, fără să bănuiască o clipă că fraza sa ar putea fi interpretată ca indecentă -, în fund, se văd brazde de iarbă cosită de curînd”. Tot Vlahuță îl folosește, pentru puterea lui evocatoare, și în cîteva poeme. în discuția de atunci, i-am mai citat pe Bacovia („Buciumă toamna/ Agonic - din fund”, sau: „Imensitate, veșnicie/.../ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”, sau: „E toamnă... metalic s-aud/ Gorniștii, în fund
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
devenit titluri de rubrici. El e în „aerul timpului”, inevitabil. Recurgem la vorbele lui pentru a caracteriza nebunia lumii contemporane, violența, sărăcia, lipsa de perspectivă, mizeria, disperarea. Iar acesta nu mai e un gest de afectație literară, ci unul firesc, evocator. Oftăm cu Bacovia („Ce lume goală de vise”), ne arătăm sceptici („O, țară tristă, plină de humor”) sau ironizăm împreună cu el („Vor fi acum de toate...”). Trăim deci și „ca-n Caragiale” și ca-n Bacovia. Lumea romînească oscilează permanent
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
niciodată, tremurînd într-un coșmar continuu de cunoștințe netrebnice...” Creierul e partea cea mai solicitată a omului modern. Totuși, dintre contemporanii poetului, doar F. Aderca - pare mi-se - folosește cuvîntul creier, într-un poem, dar versurile sale n-au puterea evocatoare a celor ale lui Bacovia. Să nu uit: și la Caragiale, în „O făclie de Paște”, există expresia „în creierul care ardea...” Cu toate astea, nimeni n-a scris, în legătură cu sine sau cu alții, „Iar creierul ardea ca flacăra de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
cele anunțate de acesta în Plumb, Scîntei galbene, Cu voi... „Adînc pe adînc cheamă...”, spune Psalmistul. Aceeași mișcare se întîmplă și la Bacovia: golul dinăuntru cheamă golul din afară. Cuvîntul, folosit și ca titlu de poem, e, deopotrivă, descriptiv și evocator, polisemic, fie că-i singur, fie că-i însoțit de vreun atribut. Golul e, aproape de fiecare dată, sumbru, profund, misterios, dramatic. E greu să găsești, în spațiul poeziei, ceva comparabil, ca expresie a durerii și neputinței, cu strigătul (apocaliptic, i-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
e sensibilă la ploaie. De ce? Mă îndoiesc că-i vorba numai de „meteo sensibilitate”. Chiar după a doua și a treia cernere, mai găsesc încă destule fișe pe care, recitindu-le, regret că nu le-am fructificat în compoziția paginilor evocatoare din primul volum al Dosarului. Știind că tatal lui Bacovia a fost băcan, m-am întrebat, de pildă, ce se putea găsi într-o băcănie la începutul secolului trecut. Iată o listă savuroasă și frumos mirositoare rătăcită printre hîrtii: „masline
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
el - scrie Galaction - erai în împărăția excepțiunii și a înaltelor exemple. Lucru nespus de rar, în moravurile noastre: Vlahuță era un om independent! Cine e la putere... cine era... cine va fi mîine... nu întreba nimeni, lîngă Vlahuță. Azi - continuă evocatorul - nu mai putem să ne dăm bine seama de prestigiul și puterea acestui om - cu puțină înfățișare, retras, dușman al gălăgiei din afară și fără nume în registrele cluburilor politice. în rezerva și în izolarea lui ibseniană, Vlahuță a fost
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
începe Festivalul ce-i poartă numele. în sala fixată pentru deschiderea oficială va fi, sper, tot atîta lume ca și la ediția de acum doi ani (cea din 1971 - n. 2011). încercînd să-mi schițez cîteva gînduri, nu găsesc tonul evocator, singurul - se crede - potrivit într-o asemenea ocazie. Nu pentru că aș fi iritat de faptul că azi, odată cu prima serie de oaspeți, ghid turistic improvizat, a trebuit să răspund dacă la Bacău amurgurile sînt în mod frecvent violete, dacă aci
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celorlalte" lumi, de altfel inaccesibile societății civilizate: Probabil că pentru el Cântecul Vaporului este cel mai iubit dintre toate sunetele muzicale, o importantă sursă care a captat amintirile lui de marinar - fiecare șuierat al unei bărci, jos, ascuțit sau discret, evocator al unei dureri sau plăceri din trecutul unei vieți petrecute pe întinderea de apă de un galben-închis care curge spre Crescent City, în sud. Fiecare sunet prelung trezește la viață mici capitole pe jumătate uitate din trecutul simplu al acestui
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
pe parcursul tuturor aparițiilor, de o culoare, ale cărei nuanț profilează ascensiunea/degradarea socială sau evoluția psihologică, fie că aceeași culoare se regăsește la diferite personaje în momentele principale ale existenței. Pentru a-și delimită nuanțele, culorile sunt botezate cu termeni evocatori: bleu de ciel, marron doré, roșe chair, roșe thé, réséda, cachou. Impresinoismul lansează modă nuanțelor: "la mode, cette fée absurde et charmante, avait donné la nuance, l'ornement et le modèle" [Daudet, Fromont jeune et Risler aîné, p.62]. Toaletele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
cuprinse în textele celor care l-au cunoscut mai bine, mai familiarizați cu analizele critice, comparate, reunite în această ediție augmentată a a volumului Alfabet liric, pot oferi chei de interpretare interesante, expresive și detaliate, dincolo de bunăvoința inerentă unui excurs evocator. Deși într-o astfel de ocazie despre cei dispăruți se vorbește, inevitabil, "numai de bine", cred că parcurgerea acestor fragmente de neuitare, făcute de nume prestigioase ale comentariului critic sau academic care l-au cunoscut sau doar au intrat în
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
izvodită din mirodenii și sânge la poalele Araratului și ale cărei ritmuri și tânguieli tragice sunt izbitor de asemănătoare cu ale noastre. Să intrăm deci, în lumea lui Harry Tavitian!" 12 octombrie 2014 A scrie despre Alexandru Zub în cheie evocatoare e, pentru mine, un exercițiu imposibil, nu numai pentru că vitalitatea și forța sa creatoare sunt, astăzi, la fel de proaspete și de mobilizatoare ca în urmă cu exact trei decenii și jumătate, când l-am întâlnit prima oară, ci și pentru că e
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
versului al doilea din primul catren și situația se repetă În celelalte catrene. Rima este Îmbrațișată, dar predomină rima substantiv - substantiv sau adjectiv, ori adverb. Nu găsim acea bogație a rimelor ca la Mihai Eminescu. În schimb e bogată și evocatoare (strălucitoare picioare, scânteios - maiestos, argintiifăclii, etc.). Poemul degajă un sentiment luminos, chiar dacă peisajul stă sub semnul Încremenirii hibernale și asta pentru că predomină vocalele deschise. Elementele de versificație respectate cu rigoarea clasică oferă poeziei șansa memorizării. Muzicalitatea versurilor nu poate fi
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]