1,030 matches
-
spre cea rămasă în urmă. Asemenea multor fii rătăcitori, fără a urma neapărat "blestemul" livresc al lui Sartre, care considera că orice relație paternă e ratată, Mathieu Lindon învață să-și iubească și să-și accepte tatăl abia în urma transferului exaltat asupra unei terțe figuri, apropiate ca vîrstă de acesta. Poate mai interesant încă (aici, probabil, psihanaliștii se vor delecta) e modul în care stilul romancierului, altfel matur și îndelung exersat, suferă o palpabilă transformare ce urmărește în profunzime procesul reconcilierii
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fel, doar lenea reușește să inducă acea stare de disponibilitate totală pe care o așteaptă Dumnezeu pentru a coborî în om; în momentele de abandon absolut, de inactivitate deplină, omul atinge perfecțiunea în Dumnezeu: Pentru a trezi lumea, trebuie să exalți lenea. Și asta pentru că leneșul are infinit mai mult simț metafizic decît agitatul." (CD) Elogiul leneviei trezește în Cioran numeroase aluzii biblice, pe care le întoarce, în bună măsură, împotriva lui Dumnezeu, vinovat de a nu fi știut să creeze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-ne de propriul nostru grup prin referirea la un grup cu statut superior" (Jean Baudrillard, Societatea de consum, p. 76). 355 "Trebuie să distingem între risipa individuală sau colectivă ca act simbolic de cheltuială, ca ritual de sărbătoare și formă exaltată de socializare, și caricatura sa funebră și birocratică din societățile noastre, unde consumul în exces a devenit o obligație cotidiană, o instituție inevitabilă și adesea inconștientă, ca impozitul indirect, o participare automată la constrângerile de ordin economic" (ibidem, p. 59
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Simbolul presupune unitatea metafizică dintre creat și necreat, formă și conținut, iar din punct de vedere teologic, dintre divin și sublunar. Pro blema este că opera de artă, obiect contingent, istoric, nu poate găzdui o astfel de relație. Romantismul, care exaltă natura sim bolică a artei, apelează pentru aceasta la ipoteza „sufletului frumos“, unitar, aflat în armonie cu sine și fiind, astfel, o oglindire a infinitului. Odată ce individul nu mai este privit speculativ, ci tocmai în caracterul lui tranzitoriu, contingent, simbolul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
masculine, cum este bărbatul din prim planul tabloului, care poartă flori galbene în păr și o brățară aurie pe un braț feminin. Devirilizarea se acordă cu ambiguitatea sexuală, redată de figurile androgine pe care simbolismul și mai ales decadentismul le exaltă. În dreapta, ne atrage atenția un personaj masculin cu părul și barba foarte lungi, purtând flori în păr și ținând emblematic o liră. Lângă un cuplu de îndrăgostiți situat într-un plan mai îndepărtat pare să se afle o harfă. Asemeni
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis imobilizat idilic într-o suspensie nietzscheană, "la mijloc de rău și bine", unde spectacolul lumii, golit de orice urmă de istoricitate sau moralism, dobândește relevanță exclusiv estetică. Există o întrega direcție anticizantă în cadrul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
termeni "tehnici" se vor transforma în titlurile a două tablouri care înregistrează hieratismul de asană încifrată, de hieroglifă posturală. De fapt, Cecilia Cuțescu-Storck folosește modelele de țigănci, exact ca Rodin. Descrierea Ceciliei Cuțescu-Storck evocă femeia-floare de la tropice, pe care o exaltă literatura decadentă, feminitate încărcată de mister și fascin, dar și cu virtualități punitive. Dar ceea ce o atrage cel mai mult în hieratismul mișcărilor este melanjul dintre sacru și profan, specific misticii orientale, întreținând aerul de senzualitate pe care-l posedă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la aceste baluri erau invitați și locuitori care aparțineau altor religii decât cea mozaică): „Grație unui pașaport clandestin eliberat de șubreda instituție a tradiției, (...) Purimul a fost sărbătorit la centru, la periferie și la balurile cu sclipiri argintii, unde tinerețea exaltă optimismul celor ce cred, încă, în viitor. (...) La centru, veselia s-a localizat în câteva familii. Lumini orbitoare, toalete și bijuterii scumpe, cancanuri, rhumi, pocker, bacara, invidie, bârfeală, șampanie, icre negre, aiere de nobleță și gulere tari. Apoi, măști simpatice
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
continuare, odată ce straturile externe de codificare textuala sunt îndepărtate, nivelurile interne de semnificație prezintă mesaje profund coerențe 4. Nu are nicio importanță dacă eu, în calitate de critic, ader la construcția lui Blake (într-adevăr, nu știu câți dintre noi ar fi suficient de exaltați pentru această); contează doar că frazele sale să aibă un sens unitar. Și nu mă voi mulțumi să arăt că acest sens există, ci voi căuta să realizez acest lucru cu o cât mai mare economie de mijloace (nu veti
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește asupra unui suflet gingaș și curat, el îl stârnește și-l exalta, și-l mâna către cântări și felurite poezii; datorită chipului acesta, nenumărate fapte ale străbunilor capătă vesmântul frumuseții și luminează mintea și sufletul urmașilor. Însă cel care, lipsit de nebunia ce vine de la Muze, ajunge la poarta poeziei încrezător că
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
neotestamentare) de a descrie realitatea în termenii unor stadii de evoluție, ale căror dimensiuni temporale sunt coextensive. Un exemplu liric de milenarism este detectabil în poezia The Little Girl Lost, inclusă în culegerea Songs of Experience, în care eul creator exalta virtuțile noului Eden, apt de a înlocui realitatea precară și dominată de rațiune a prezentului (somnul este metaforă blakeană predilecta, ce traduce intelectul paralizat): "În futurity / I prophetic see, / That the earth from sleep, / (Grave the sentence deep) // Shall arise
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
cele mai contradictorii. Din nou legenda napoleoniană este referința cea mai semnificativă 22. In funcție de timp și de spațiu, Napoleon Bonaparte a încarnat în același timp ordinea și aventura, mesianismul revoluționar în desfășurare și principiul autorității restaurate. El a fost exaltat de unii ca simbol al epopeii războinice și salutat de alții ca garant al asigurării unui viitor pașnic. Nietzsche 1-a admirat ca pe un erou tragic; Béranger a cîntat stăpînul apropiat, prieten al celor umili și nevoiași, bărbat între
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
sub cele mai diferite forme, tema esențială rămîne aceeași: istoria omului înțeleasă ca un proces de irevocabilă decadență. "Totul degenerează în mîinile omului". Printr-un același demers, omul se degradează, se pierde și se erijează în ființă istorică. Ceea ce atîția exaltă prin termenul de progres nu poate fi înțeles decît ca o dovadă în plus a corupției. "Fierul și grîul, scrie Rousseau, au civilizat omul și au pierdut speța umană". Îndepărtîndu-se din ce în ce mai mult de starea de natură, omul nu numai că
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
acele virtuți ale curajului și fidelității, ale goliciunii, ale loialității și pietății, inspirate de modelul antic și predicate de o etică iacobină, să fie aceleași pe care, după cîțiva ani, dar într-un alt context ideologic și afectiv, le vor exalta și susținătorii unei vechi Frânte regale, patriarhale și creștine 50. Elementele de decor oferite de istorie sînt, în mod evident, sensibil modificate. Togilor drapate, ordinii stricte a templelor, coloanelor și peristilurilor le-au succedat grația decupată din miraculosul medieval, dantela
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
decisivă de a fi în totală contradicție cu ceea ce se consideră că este ideologia ce domină indiscutabil acea epocă. Nu putem insista asupra acestui hiatus. Chiar în momentul în care un puternic curent de opinie enciclopediștii, economiștii, însăși administrația regală exaltă dezvoltarea forțelor de producție, făcînd eforturi să încurajeze capacitățile novatoare ale muncii, înmulțirea manufacturilor, progresul "artelor mecanice" chiar în acest moment este refuzată orice formă de economie modernă. Anatema este aruncată asupra activităților comerciale, asupra "cîștigurilor murdare" ale negoțului, peste
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
poate refugia: domeniul esteticului. Iată, în acest sens, un fapt care spune mult: în timp ce bisericile refuză cu încăpățînare să piardă ceea ce este miraculos, ceea ce ține de o străveche realitate legendară, ilustrațiile publicitare mobilizează tensiunile din visele unei întregi societăți, îi exaltă fantasmele, îi oferă forme, semne și simboluri noi. E adevărat totuși că, desprinsă din acel plan ascuns al adevăratei transcendențe, lipsindu-i dimensiunea sacrului, puterea socială are tendința de a se defini de-acum înainte numai pe baza criteriilor eficienței
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și scrisă dintr-o suflare sub obsedanta impresie a Marelui Război. Polemizând cu fratele său Heinrich, care se declara umanist și, prin urmare democrat, liberal, progresist, pacifist, Thomas Mann respingea umanismul în termenii unei aristocrații spirituale de ascendență nietzscheană, care exalta valorile înalte ale spiritului și ale culturii (Kultur), opunându-le celor materiale ale civilizației (Zivilisation). Cultura reprezenta noblețea spiritului, ordinea aspirațiilor celor mai elevate, proprii sufletului german, atras în chip esențial de dimensiunea interiorității (Innerlichkeit) și a profunzimii (Tiefsinn) sau
Nihilismul by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
era episcop și cardinal la Frascati, sau mai exact între 1228 și 1240, anul morții sale, erau adresate fraților minori - fratres minores. În ele se găsesc noi mărturii ce vin să completeze pe cele cu un caracter mai istoric. Sunt exaltate unele aspecte specifice franciscanilor, cum ar fi minoritas care îi apără de formele exterioare ale puterii spirituale și îi face săraci și liberi, dar bucuroși. Citind printre imaginile biblice și naturalistice, care în conformitate cu predica doctrinară a timpului, constituie țesutul omiliei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dispuneau de o inteligență mai redusă, au făcut mai multe progrese decât alții care, încrezători în propriile puteri și în inteligența lor, nu vroiau să depindă de alții în nimic... (121). (Discursul se termină cu o alegorie prin care este exaltată viața săracă a fraților; fapt constatat de el la frații pe care îi cunoscuse): 6. Se povestește că un rege i-a spus cavalerului său: «Haide să ieșim pe străzile orașului în această noapte și să vedem ce se întâmplă
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
către o speranță spirituală. Toți frații minori, oferindu-se pe ei înșiși ca exemplu de umilință, să nu subestimeze pe ceilalți religioși, regula sau statutele altor ordine. Bucurându-se în Cristos de umilință și de sărăcie radicală, să nu se exalte pentru a părea că sunt mai buni decât alții. Mai mult, să nu aspire la privilegii sau onoruri, în detrimentul cuiva, și să nu predice fără un consimțământ favorabil sau fără îngăduire, nici să nu se amestece în treburile altora. Atunci când
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
la Worms, a arătat scrisorile prin care fratele Simon fusese eliberat din oficiu și fusese desemnat el. În același capitul, frații au fost înștiințați de canonizarea fericitului Francisc. Fratele Ioan din Pian del Carpine, așadar, dorind să onoreze și să exalte Saxonia, a trimis în calitate de prim lector la Magdeburg pe fratele Simon împreună cu alte persoane virtuoase, oneste și culte: fratele Marquardus cel Înalt din Aschaffenburg, fratele Marquardus cel Mic din Mainz, fratele Conrad din Worms și mulți alții. 55. Fratele Ioan
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pretenții aristocratice. Cum se va vedea la timpul potrivit, Ovidiu însuși încerca să îndrepte originile casei lui Paulus Fabius Maximus de-a dreptul spre Hercules. Ținând cont de acest element, se poate înțelege încercarea lui Carus de a scrie Heracleida, exaltând figura eroului de care prietenul său, poetul Ovidiu, lega destinul familiei lui Paulus Fabius Maximus. Pontica, IV, X e adresată, fără îndoială, lui Albinovanus. Din câte se spune 231, este vorba de Caius Pedo Albinovanus, și nu de Celsus Albinovanus
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nostru de vedere, nu trebuie să excludem că maniera de tratare a subiectului nu era diferită de modul în care o trata Ovidiu însuși, în prezentarea episodului alungării regilor 298, poetul inspirându-se din anumite momente ale regalității, pentru a exalta libertatea republicană și a detesta tirania. Nu putea lipsi, așadar, aluzia la situația actuală: lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Superbus, devenea chiar lupta aristocrației împotriva tiraniei lui Augustus. La aceleași concluzii ne duce titlul celuilalt epos, Bellum Siculum, care se
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
seriozitate și implicare în privința comportării publice și private ale unuia și ale celuilalt. Se poate afirma cu certitudine că persoana lui Paulus Fabius Maximus a atras atenția poetului mai mult decât oricine altcineva: a sa domus, a sa gens sunt exaltate la superlativ. Un fapt deosebit îl surprinde pe cel care citește Fasti: acesta pare să înțeleagă intenția lui Ovidiu de a face din domus Fabia și din diferiții săi reprezentanți de-a lungul istoriei, eroul colectiv, ca să spunem așa, al
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia)351: Camerinus a cântat Troia cucerită de Hercule: cfr. Ovidiu, Epist. ex Ponto, IV, XVI, 19; Carus compusese Heracleida 352. Să denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca epitet stereotip 353, implica, pe lângă recunoașterea
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]