751 matches
-
aceeași încercare de recompunere, a unui sine mai demn de privit în oglindă decât a fost el în realitate. Nicicum pe scrutarea lui și a fundalului așa cum au fost. Din motive similare, cred, am primit eu însămi cu o ușoară exasperare tema numărului pe aprilie a revistei Tomis, care trimite în urmă, cu iată, aproape treizeci de ani. De altfel, nu e prima dată când mă surprinde propria mea aprehensiune pentru rememorarea acelei epoci. De mai multe ori am fost tentată
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
texte fundamentale, cele două volume de dialoguri cu unii dintre acești români, realizate de Zoltán Rostás și Sorin Stoica (Tur-Retur, Convorbiri despre munca în străinătate, editura Curtea Veche, 2006). Oamenii aceștia, căpșunari, zidari, mecanici, baby-sitters și infirmiere, trăiesc și ei exasperarea că România nu seamănă cu ce au văzut în alte părți. Dar spre deosebire de cei care s-au înverșunat împotriva icoanelor, crezând că trimițând jandarmii în școli să le smulgă de pe pereți, vor face România să arate a țară occidentală, vin
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
sunt încăierările periodice, după principiul "cuțit-os" dintre majoritari și romi în sate, unde populația exasperată le dă foc la case și-i alungă, fără ca poliția să aibă curajul să intervină, așa cum nu a avut curajul nici înainte să prevină ca exasperarea să dea pe de lături, devenind explozivă. Nimeni nu dezbate, fiindcă în România nimeni nu asumă nimic, nicio responsabilitate, nicio vină, nicio greșeală. Într-o tot mai dezolantă lipsă de onoare și bărbăție, România nu mai este în stare decât
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
repetat adeseori ideile: corectitudinea politică, cele două feluri de socialism care macină Europa, teoria convergenței și Casa Comună Europeană ca invenție sovietică. Noi în cartea aceasta sunt doar câteva documente și sugestia că ele ar putea fi mai multe. Nici măcar exasperarea lui Bukovski nu e nouă. Deși, încă o dată. Dacă așa cum a avut dreptate în atâtea rânduri, are și acum dacă așa cum dovedește, de altfel cu zgârcenie, știe mult mai multe decât noi? Și dacă are dreptate, ce-i de făcut
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
dar pentru o bună dialogare între noi, sincroniștii și paseiștii, e bine să nu ne mai scandalizăm atât de tare la orice. Slavă Domnului, politicienii, viața noastră de afaceri, oamenii din sistemul financiar etc. ne dau prea destule prilejuri de exasperare, ca să ne mai creăm și noi surplusuri. Ați susținut la Casa Pogor din Iași una dintre prelecțiunile Junimii pe stil nou. Cum sună aceste conferințe astăzi? În străinătate există adevărate instituții ale conferinței, în timp ce la noi par de multe ori
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2205_a_3530]
-
mângâie îmbietor propriul trup, prin surâsurile arcuite din senin de buzele lor pline de abnegație... îngăduind viitoare plăceri interzise...); nu am reușit să răspund nici măcar la cele pe care mi le pun eu singur, în ultimul timp, cu insistență, cu exasperare... că, uite!, se duce naibii viața... și ce mă-sa am făcut? Cred că atunci când scrii versuri, când zburzi printre cuvinte, când te joci periculos de ușor cu ele, le mângâi, le pipăi, le miroși, le auzi în tine, le
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
să se afișeze cu așa ceva, PRM părea destinat dispariției. În sondajele recente, apărea scăzut la șapte procente, cu perspectiva năruirii lente până sub pragul electoral. Vadim Tudor era de mult conștient de pericol. În primul rând, suporta tot mai greu exasperarea activiștilor săi. Cu excepția unei scurte perioade de participare la putere, și aceea la periferia guvernării Văcăroiu, peremiștii păreau condamnați la o veșnică opoziție, ceea ce este totuși frustrant, oricât ar fi cauza de mare. În al doilea rând, cu toate că a cheltuit
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
deconspira ca neștiutor, am mers totuși mai departe, am forțat limitele, am lansat alte întrebări perfide. Niciodată însă, în nici una dintre discuțiile purtate, n-am ajuns și la explicația tehnică a opțiunii. În câteva rânduri, mi-am adus interlocutorii la exasperare, conversația terminându-se brusc cu vorbele: „Hai, sictir! C-așa vreau eu, de-aia susțin varianta asta!“. În alte câteva rânduri, persoana din fața mea a recunoscut franc faptul că susține una dintre variante pentru că are încredere totală în promotorul ei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
că nu avem scenariști. Corneliu Porumboiu își scrie singur scenariile, și bine face. Eu, atunci când dădeam acea declarație, vorbeam însă despre dramaturgi. Între timp am făcut piese după Caraman, după Dumitru Crudu... Dumitru Crudu mărturisea recent că îl aduseserăți la exasperare la câte scenarii îi dădeați la coș... Nu i le-am aruncat la gunoi, dar am insistat foarte mult să scrie altceva. Și iată că Steaua fără Mihail Sebastian mi-a plăcut și am făcut-o la Ateneul Tătărași. Apropo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2165_a_3490]
-
fost recondus în camera prizonierilor, gândindu-mă la așa-zisul anchetator care tot timpul m-a privit cu aroganța specifică celor ce se simt în inferioritate, dar vor să lase impresia că sunt siguri pe situație. Dezolat și în pragul exasperării, nu puteam vedea nicio soluție. Eram singur contra unui serviciu odios, cu care nu avusesem încă ocazia să iau cunoștință. Ce puteam face? Cui puteam exprima indignarea mea ce nu avea margini? Numai profesorului de desen, cel mai în vârstă
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
surprinde cel mai mult: două mașini de scris, una din ele acoperită cu husa ei. Și asta era tot. După câteva momente, mi-am dat seama că tremuram de frig, frig îngrozitor. Totul în jurul meu mi se părea lugubru, ireal, exasperarea ajunsă la maximum. Am mai strigat o dată, și am ieșit din nou afară. Și mai frig. Curentul văii te îngheța, îți tăia complet respirația, chiar sufletul parcă. Am intrat înăuntru, era de fapt o baracă, precum toate barăcile mari întâlnite
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de a da contur luptei de clasă și de a evidenția "rolul statului republican ca instrument de opresiune socială aflat în mâna burgheziei"74. Fiecare răzvrătire servea ca repetiție pentru marea seară a revoluției. Desigur, în afară de astfel de strategii cinice, "exasperarea, furia, disperarea, sentimentul de neputință, mânia au jucat în cazul celor mai mulți manifestanți un rol la fel de mare în cazul celor mai mulți manifestanți, ca și atracția spre încăierare, dorința de a sfâșia cu unghiile, ura față de polițiști a celor mai exaltați"75. Dedramatizarea
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
un accident. Interesant este că teoria Virginiei Woolf (fără pretenții de teorie, la vremea ei, când teoria literară nu se ridicase încă la gloria de azi) nu se aplică la Modernism. Modernismul colcăie de istorii, iubiri și limbaj rafinat (la exasperare, e drept). Cei care chiar fac ceea ce predica în anii treizeci Virginia Woolf sunt trans-romancierii Desperado. Ei chiar trec de granițele basmului. Ei dau laoparte iubirea (cine mai iubește în romanul contemporan, dacă nu punem evident la socoteală romanele total
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cu masochism. Experiența definitorie a eroului Desperado, fie el grav ori glumeț, este suferința de a fi. Stilul Stilul lui Henry James, al lui James Joyce, al lui T.S. Eliot (stilul Fluxului conștiinței) era încărcat de lirism și eliptic până la exasperarea lectorului. Ocupația principală a lecturii era căutarea sensului literal și apoi a celui simbolic. Stilul Desperado afișează o claritate colocvială. Julian Barnes și Alasdair Gray, de pildă, declară că nu doresc decât să se facă înțeleși. Ceea ce înseamnă că autorul
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-ar ști că nu sunt decât închipuiri? Conchidem deci că e vorba de ficțiune. O ficțiune care nu vrea să facă cititorului pe plac, nu cum o făceau Jane Austen ori Galsworthy. Ficțiunea aceasta îl aduce pe lector la exasperare. Opera Desperado are doi poli opuși: pe de o parte e calmă, fiindcă ea conține / este realul; pe de altă parte, e bântuită de o agitație specifică, din moment ce adevărul e folosit pentru a crea ficțiune, iar ficțiunea Desperado e cea
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
disparate și notate concentrat, ca însemnările unui jurnal. Romanul Desperado are cel mai adesea un unic erou, eroul principal, așa încât cartea e inevitabil autodezvăluirea de sine a acestui unic erou. Ordinea incidentelor e aparent întâmplătoare. În realitate, eroul amână până la exasperare ceva stânjenitor, ceva ce e de fapt cheia dezaprobării lectorului, de care autorul e sigur de la bun început (nu și cititorul, încă înfometat de comuniune cu eroul). Dickens, surorile Brontë, Galsworthy aveau personaje pozitive și negative. Autorul Desperado nu cunoaște
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pentru ei nu contează cu cine, ci cu ce intensitate există. Aceasta este lecția Desperado: sensul este profund individual. Fiecare cu puterea lui de a prelucra datele romanului, fiecare, în final, cu romanul lui. Pentru că romanul Desperado este o continuă exasperare a memoriei. Alasdair Gray (Lanark) presară detalii în fiecare propoziție. Memorarea lor perfectă ar permite înțelegerea romanului de la prima lectură. Gonit de suspans, însă, lectorul ignoră cuvinte ce i se par banale, pentru a descoperi într-un târziu că a
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
divinitate. Copil iar, cerșind în pragul nesfârșirii, fără a explica mai mult, fără a dezvălui cine e Dyer, cine e Hawksmoor (neputincios în a găsi vinovați), fără a dezvălui cum e să te pierzi în necunoscut. Totul e sugerat până la exasperare, aluziile sunt în primul rând lirice. Nu se afirmă nimic clar. În acest roman, Peter Ackroyd este un Desperado al misterului nesfârșit, pe care îl împărtășim, al întunecimii pe veci. Lectura acestui roman ne face părtași la contopirea albului cu
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
mereu alte configurații, ca un caleidoscop, ne trezim că în roman sunt rare fărâme de viață și ne simțim păcăliți. Autorul știa de la prima pagină că vom ajunge la această frustrare, pe care a plănuit-o cu bună știință, spre exasperarea lectorului. Cauza frustrării lecturii e tocmai planul autorului, convenția lui romanescă, cea pe care o acceptam fără să crâcnim când era vorba de Galsworthy, Dickens, chiar și Virginia Woolf. Revolta lectorului față de convenția romanului e o banalitate în Epoca Desperado
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
tot el își descoperă ajutat și de critici o coerență politică a operei, care a dus la prezenta lui implicare în războaiele politice. Sunt critici care declară că scria mai bine când era oarecum apolitic și că acum politizează cu exasperare tocmai fiindcă nu mai scrie așa de intens. Se spune de asemenea că s-a scris despre Pinter mai multă literatură critică decât despre oricare alt autor contemporan (lucru discutabil, având în vedere că în prezent critica academică cea mai
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
acel "mai mult", la "punctul cheie" unde "sălășluia miezul viului". Tandrețea cu care cercetează trupul iubit (spate, craniu, picior, piele, inimă, vârstă, mijloc, mână) e și ea o formă de apărare, tristă și neputinicoasă. Trupul e pentru Szirtes încântare și exasperare deodată ("Ereditatea murmură în gene jalea bolilor"). Într-o vreme obsedată de demitizarea sentimentului, de golirea lui până ce nu rămâne decât sexul din el, o vreme ce se desfată cu vulgarități și reduce inexprimabilul la dimensiunea vorbei banale, tandrețea lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fapt, poetul se află altundeva)? În suflet? În trup? Cele două tânjesc neîncetat unul după limbajul celuilalt. La urma urmei, acasă nu există. Viața e un fir plăpând, o nevoie nesfârșită de altceva și în această nevoie veșnic flămândă stau exasperarea și bucuria ei. Capitolul 4 Interviuri 4.1. Peter Ackroyd: Mintea este suflet" Născut la Londra în 1949, Peter Ackroyd, cititor și autor precoce (respectiv la vârsta de cinci și nouă ani), este, după multe voci critice, cel mai însemnat
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
193). În fiecare campanie, protestanții, care rămîn mereu minoritari, sînt în general bătuți, mai ales la Dreux, în 1562, la Jarnac și la Moncontour în 1569, dar smulg curții, prin încăpățînarea lor, condiții de pace tot mai favorabile, ceea ce provoacă exasperarea grupării catolice care, după ce și-a refăcut forțele, reia lupta. Astfel, edictul de împăcare de la Amboise, din 1563, acordă hughenoților libertatea de cult în foburgurile unui oraș prin bailliage. El este confirmat în 1568 prin pacea dela Longjumeau. Războiul reîncepe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Evanghelia după Ioan începe prin proclamarea tensiunii unitive din inima divinului : în principiu, în unitatea treimică, Logosul e în distanță unitivă față de Dumnezeu, e către El în mod dinamic, pros ton theon. Gîndirea dualist paradoxală, care accentuează, cîteodată pînă la exasperare, separarea și opoziția contrariilor pentru a înainta spre Inaccesibil e la ea acasă în demersurile, mistice ori contemplative, ale unei metafizici vii. Simone Pétrement a arătat că acest tip de gîndire căruia gnosticii și maniheenii i-au dat o frumusețe
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Antonin Eymieu: La part des croyants dans Ies progres de la science au X/X-e siecle, 2 volume. ). E bine să accentuăm că lumina naturală a acestor mărturisiri savante în favoarea revelației supranaturale vine tocmai din tumultul veacului, care a adâncit la exasperare așa zisul conflict între religie și știință. Ce parte are ortodoxia noastră în dezlănțuirea acestui conflict? Absolut nici una. Istoria nu cunoaște prigoană ortodoxă împotriva științei. Convinsă de imuabilitatea adevărului revelat, ortodoxia știe că cercetarea științifică în continuă schimbare și rectificare
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]