763 matches
-
-l lăsăm aici, lucrurile s-ar putea să se complice. Există un protocol. Lucrurile trebuie făcute într-o anumită ordine. — Ce fel de ordine? — Nu e nevoie să înțelegi, ci doar să execuți. Învoiala era... Scout scoase o exclamație de exasperare. — Am înțeles, n-o spune. Căzu pe gânduri o clipă. — Știi ce e o cutie de puzzle chinezească? — Da. — Ei bine, așa ceva e. Trebuie să știi unde să apeși și-n ce ordine, dacă vrei s-o deschizi. — Bun, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
întrerupe conexiunea în orice clipă și-atunci totul s-a terminat. Fiecare minut pe care-l irosim făcând baie de soare ne scade din șansele de izbândă. — Doctore, am spus. — Facem și noi ce putem. Scout scoase un suspin de exasperare și se întoarse cu spatele, pornind înapoi spre puntea superioară. Cu mult în spate, de-a lungul dârei întinse de hârtie și cerneală, o pagină albă se strânge și plutește la câțiva metri sub suprafața oceanului. blocând amintiri prea dureroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dispreț, domnișoara Cristina nul slăbi. - Da’ la film te-ai dus? Băiatul încuviință. Asta da, o făcuse. - Și „Fata piratului” ai citit? se grăbi Cristina să revină pe terenul slab. Da’ „Omul prost”? - !!! - Voi nimica nu citiți! exclamă dînsa cu exasperare. Cu ochi albaștri și gene cîrligate, surioara celui interogat o privea pe mica inchizitoare de jos în sus. Pe neașteptate, izbucni: - Ba! Ba! Ba! - Taci din gură. Ce, ești la tine acasă? o apostrofă domnișoara Cristina. Apoi se întoarse către
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
-aș pe toți În iad! Cum dracu’ credeți că mai pot să fac ceva În ultima clipă! țipă el, cuprins de furia celui care nu-și găsește astîmpăr și nici scăpare, pășind de colo-colo ca o ființă Înnebunită de spaima exasperării și disperării. Se repede În mijlocul grupului de negri bolnavi și amărîți ca un tăuraș furios. Răcnește la ei, Îi Înjură și-i blestemă trivial, o clipă e gata parcă să se repeadă asupra lor. Iar ei se strîng În jurul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
azi? Sunt incapabil să dau un răspuns cinstit. 2. Probabil, las o impresie mizerabilă cu neho-tărîrile mele. Nu mă pot decide nici să înfrunt operația, nici s-o refuz. Mă învîrt în gol și o iau mereu de la capăt, spre exasperarea celor care n-au cum să bănuie cât mă costă aceste ezitări. Ascult tot felul de reproșuri politicoase și de sfaturi contradictorii, din ce în ce mai dornic să fiu lăsat în pace. Cum să explic că mă simt ca o frunză pe apă
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mănîncă cu măsură și al cărui stomac digeră bine. CAPITOLUL XXV [Cît de mult contează norocul în treburile din această lume și cum i se poate rezista] Chestiunea referitoare la libertatea omului este una dintre acele probleme care duc la exasperare gîndirea filosofilor și care a atras adesea anateme din partea teologilor. Partizanii libertății spun că, dacă oamenii nu sînt liberi, atunci înseamnă că Dumnezeu e cel care lucrează prin ei, că Dumnezeu e cel care comite, astfel, omorurile, hoțiile și toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
imaginez ce s-ar putea întîmpla... - Ar trebui să întrebați la direcție, vorbi fata. Vreau să spun să întrebați de artist... - Dar ce legătură ar fi putut avea el, artistul laureat, cu ascensorul? o întrerupse Adrian cu un început de exasperare în glas. - Doamna spunea că ascensorul rămâne același, și numai direcția variază... Adrian o privi lung, pe gânduri. - E adevărat, așa a spus, îmi aduc foarte bine aminte. În cazul acesta, adăugă melancolic, mă întreb de ce-mi făcusem iluzii
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
când prințul a devenit ascetul Gautama... - Văd că ți-a rămas și ție bine întipărită în minte viața lui Buddha, îl întrerupse Lorinț. - Dar cui nu i-a rămas, din toți prietenii și colegii lui? ne-a repetat-o până la exasperare. - Și fetele de pe covor? - Asta începusem și eu să-ți povestesc, reluă Eleazar. Foarte probabil că și-au amintit și ele "Marea Plecare" și scena din gineceu. Și atunci au început să râdă și mai isteric, tăvălindu-se pe covor
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
anumită semnificație. Ți-am spus: citise viața lui Buddha. - Bine, bine, îl întrerupse nerăbdător Lorinț. Dar nu văd legătura cu ce facem noi... Eleazar începu să se plimbe cu pași mari prin odaie, ca și cum ar fi încercat să-și potolească exasperarea. Se opri brusc în fața lui Lorinț. - Nu e vorba acolo de un Boddhisattva și de Buchenwald? Celălalt ridică din umeri. - Într-un anumit fel, e vorba și de asta. Dar Ieronim prezintă lucrurile cu totul altfel. În primul rând, nu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
datoria. - Că dumneavoastră pierduserăți prea mult sânge, și aveați febră, și poate de aceea ne-ați cerut să reîncărcăm carabina, că nu mai știați pe ce lume sunteți, slăbit și nemâncat, și ostenit. Darie îi privi o dată, cu o mută exasperare, apoi zvârli țigarea și se ridică brusc. Se îndreptă hotărât către locotenent - Ce ne facem cu ei, domnule locotenent, că acum nu mai ascultă ordinele?... Locotenentul îl privi lung, ca și cum ar fi încercat să-l recunoască, apoi înălță din umeri
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Vladimir, e încă un copil - , să fi cunoscut amândoi teroarea fără nume, clipa aceea fără început și fără sfârșit, când noi, oamenii, vom descoperi că n-am fost niciodată singuri? - Ce imaginație maladivă! izbucni deodată Maria, cu o greu stăpânită exasperare în glas. Un artist tânăr și cultivat ca dumneata, să-ți inventezi singur obsesiile teroarei!... Ieronim se ridicase în picioare și o privea turburat. - Din păcate, spuse, n-am inventat nimic. Eu însumi sunt produsul teroarei... Și atunci mă apăr
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai fi vrăjit, și nimeni nu îndrăznea să strige la tine, să te oprească. Nici măcar Generăleasa, precizase o dată, mult mai târziu, Antim. Împietrise și ea fermecată. - Dar ce-am spus, Oncle Vania? Ce v-am spus? întrebase atunci, cu aceeași exasperare în glas, pentru că începuse să creadă că se înțeleseseră cu toții să nu-i povestească niciodată nimic precis. - Cine le mai ține minte? răspunse Antim. Căci, îți repet, nu erau fraze și cuvinte de copil, cât ar fi fost el de
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
nimic de la societate, de la ceilalți. Și ce-aș aștepta? Viața după '89, cea publică, nu-i de acceptat, de înțeles măcar. N-am să pricep de ce premiul Fundației Babu Ursu, inginerul omorît în bătaie de Securitate pentru că și-a notat exasperările și "exasperanțele" anticeaușiste, adevărurile în Jurnal, să fie luat de Andrei Cornea, cel care improvizează adevăruri. Nepoții lui Leonte Răutu, un călău sinistru al culturii române, vorbesc de "ieșirea din grotele comunismului". Nerușinarea persecutorilor în a-și declara vinovate victimele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
unei asistente de la contagioase prin care pretexta, lapidar, că nu avusese timpul util de a-și lua rămas bun de la colegi și prieteni, dar că o va face cu proxima ocazie. Se înțelegea că plecarea ei nu este temporară. În exasperarea ei de a părăsi orașul cu toate ale lui, Olga nu luă în calcul surprizele sau capcanele care o puteau aștepta. Nu manifesta acea firească teamă de necunoscut, mai puternică fiind dorința ei de a se desprinde de locurile unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
mai repede incinta. Era cuprinsă de o firească stânjenire pe care încerca să o justifice celor prezente în salon, spunându-le că e o situație de excepție. - Ți-am spus... de bucu... Nu-și termină spusele. Intuind îndemnurile ajunse la exasperare ale Olgăi, continuă: mă duc, mă duc! Din ușă: ce mă fac, nu e nimic de mâncare în frigider. - Ai bani!? - Am! - Atunci care e problema? - Vreau să mănânc mâncare gătită de soția mea, asta vreau... - Ei, nu mai spune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
noapte În Întreaga lume; cred că, În unele cazuri, expediția costă mai mult decât sticla În sine, mai ales dacă e vorba de o sticlă pentru vreun individ obscur. Părea intrigată. Mă privea pentru prima oară altfel decât cu dezgust, exasperare sau indiferență. — Păi, să vedem. Dacă ne gândim că fiecare din pachetele trimise prin FedEx În țară costă În jur de vreo douăzeci de dolari, iar cele internaționale cam șaizeci, totalul pentru FedEx ar fi de vreo nouă mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
mângâiat de o mână de femeie! Și el mă iubea. Scotea În calea mâinilor mele prizele cele mai bune, Îmi aranja scărițele cu vântul, ca să pot pune piciorul bine În ele. Fisura Albastră este un perete bun. Chinuindu-te până la exasperare, el te ajută să privești adânc În jur, să privești adânc În tine și să nu mai Încapă În mintea ta gânduri omenești meschine. Sunt unii care au urcat-o din ură sau din datorie. Dar ea nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
depinde cum sunt. Ș-apoi cine cunoaște meseria nu poate oferi nici jumătatea arendei pe care el a plătit-o pentru că așa a apucat. Adevărat că prin unele părți s-au mai urcat arenzile. Dar acolo se speculează țăranii până la exasperare și nu se știe dacă nu vor avea urmări triste. Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pământ și nu mai rabdă fără a crâcni înșelăciunile și neomenia. Chiar și pe aici, unde sunt învoieli cinstite și nu-i păgubește
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sosit că vrea să vază și pe Predeleni. După vreo săptămână, se duseră împreună. Și bătrânului îi plăcea familia Predeleanu. Oameni de treabă, zicea despre ei totdeauna, gîndindu-se în primul rând la tatăl lui Victor, cu care se cunoscuse. Spre exasperarea domnișoarei Postelnicu, pentru care tot interesul lumii se concentra în jurul serbării "Obolul", peste câteva zile, s-a vorbit toată vremea numai despre agricultură, firește, ca să fie pe placul lui Miron. Impresionat totuși de "considerentele" lui Dumescu, oricât nu era convins
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
documentele Curții, uneori până în zori. An-te-hai așteaptă lângă mine, ținând pregătită o pătură în caz că i-o cer. Adoarme stând pe scaun. Din când în când, îl aud murmurând în somn: „Gata cu felicitările, Confucius!“. — Ce altceva mai pot face? Spre exasperarea lui Su Shun, îi răspund Majestății Sale: — Eu nu aș ceda în fața rușilor, rostesc încet, dar cu hotărâre. Rușii profită de problemele noastre cu francezii și britanicii. China nu ar trebui să dea impresia că este o pradă ușoară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Pit After Dark?“, Întreba Michael, aplecându-se În față ca și cum ar fi vorbit cât de poate de serios. „Ei, de parcă n-ar ști toată lumea! Rush Sanders, tatăl lui Steve. Ți-am răspuns!“, spunea Penelope, dându-și ochii peste cap a exasperare. O țineau așa ore Întregi („În ce hotel a locuit Dylan cu tatăl său, Jack?“ „Cum Îl chema pe personajul din seria inaugurală care se Împușcă accidental chiar la petrecerea de ziua lui?“ „Adevărat sau fals: Donna s-a culcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
din 1864 n-a pus capăt mizeriei țărănești care îi impresiona pe călătorii străini ai anilor 1840. La zece ani după aplicarea acestei legislații, tensiunile la sate persistă. Trimisul Franței la București înmulțește informațiile alarmiste asupra stării satelor: "Deznodămîntul și exasperarea poporului au ajuns la culme, scrie el în februarie 1876, în această țară unde o recoltă slabă sau o recoltă nevîndută sînt imputate totdeauna guvernului. Or, acesta este cazul de cinci ani. Mizeria a căpătat proporții înfricoșătoare. S-au ridicat
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
colț înfățisând o plajă și o femeie ce privește marea. "O singurătate înfrigurată și absolută" emană atât tabloul, cât și viața artistului, convins de neputința sa insurmontabilă de a comunica și de a exista în lume. În punctul maximal al exasperării, Juan Pablo Castel se simte prins ca-ntr-o capcană în tunelul "întunecat și singuratic" al vieții sale, pe lângă care trec, captivi fiecare în culoarul său de sticlă, străinii indiferenți din jur. Sabato disecă deznădejdea până la miez, iar lectura devine
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
tinerețe, dar povestea încâlcit, ca viața mea". Propria existență îi devine de neînțeles lui Petar Rajić, iar obsesia morții se conturează tot mai clar. Interogațiile lui rămân fără răspuns, neputința de a mai distinge între nuanțele răului transformându-se în exasperarea de a nu mai distinge între bine și rău: Nu mai știa ce e bine și ce e rău, și judeca totul după rumeneala cerului, găsind în ea mângâiere". Identificarea lui Rajić cu acest alter-ego este deplină, ultima lui dorință
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]