1,082 matches
-
său, fără să ezite, ca și cum ar fi atoateștiutor. Pe de altă parte, afirmațiile sale, chiar și când sunt adevărate, demonstrabile, suferă de banalitate. Ca să simulăm surpriza la lectura cărții lui Benone Burtescu, ar trebui să avem ipocrizia japonezelor, care scot exclamații de încântare și clipesc des, copleșite de admirație, după fiecare afirmație a bărbatului iubit. Soacra ca personaj de roman Mulți oameni cred că viața lor e un roman. Unii dintre ei, puțini la număr, trec la fapte, povestindu-și viața
Tichia de mărgăritar by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/7265_a_8590]
-
nu e cea mai mică. Voi face tot ce e posibil ca să-l păstrez totuși". Și, iată, notația profund îndurerată din 2 martie 1937: "Lungă discuție cu Mircea, la el acasă. Imposibil de rezumat. A fost liric, nebulos, plin de exclamații, interjecții, apostrofe. Din toate astea nu aleg decît declarația lui - în sfîrșit leală - că iubește Garda, speră în ea și așteaptă victoria ei. Ioan Vodă cel Cumplit, Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Bălcescu, Eminescu, Hasdeu - cu toții au fost la timpul
O ediție neconcludentă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17125_a_18450]
-
subconștient. De ce sunt însă atât de impresionați, cei care ajung să-i vadă lucrările? Așa cum spuneam, pe la începutul acestui text, culoarea, dar și postura figurativă, de care s-au debarasat o parte din moderniști, devin calități virale, care pot produce exclamații. Lumea are nevoie de povești explicite, exercițiul intelectual de plasare în modernitate (ori de recunoaștere a acesteia) nu e la îndemâna oricui, dar nici o respingere brutală a unei astfel de atitudini nu poate fi acceptată. O parte dintre acești admiratori îi
Un caz de pictură virală by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5137_a_6462]
-
la moderni). Produsul dintre e și mai enervant...." Și dacă tot am început cu o posibilă tipologie a criticului, să încheiem pe un ton mai vesel cu tipurile de feedback listate de Matei Florian, criticul muzical al Dilemei vechi: ,De la exclamațiile banale și seci gen Ťam citit rubricať, trecînd prin cele constatative: Ťhabar n-are, e un agariciť, sensibiloase: Ťce frumos... ť, împăciuitoare: Ťare dreptate, dar eu zic că e altfelť, amenințătoare: Ťnu mai citesc revista dacă nu-și schimbă părereať
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
1939. Povestea pe care am auzit-o de la el face parte din biografia familiei sale și, pentru că nu prea multi îi pun întrebarea de mai înainte, nu are ocazia să o repete. Mirarea mea s-a concretizat imediat printr-o exclamație: Smetana a fost evreu? Nu, a zâmbit Itzhac Smetana, el nu, dar băieții lui, da! Pe vremea când nu era decât un pianist sărac, cehul Bedrich Smetana trăia modest din lecțiile de pian pe care le dădea copiilor de burghezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
să aștept cu nerăbdare momentul cînd voi redeveni un om liber. Dar numai bunul Dumnezeu și cu mine știm asta. Amicul meu are în fața lui o figură deschisă, niște ochi blînzi și compătimitori, un surîs complice și înțelegător, asezonat cu exclamații admirative și sfaturi inimoase pline de înțelepciune, din care nimeni n-ar putea ghici că în tot acest timp nu fac decît să blestem clipa care a provocat întîlnirea fatală. D-na N., amfitrioană beneficiind de un început de celebritate
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
căror mulțime și specializare sociolingvistică e o trăsătură specifică românei. Mă opresc acum asupra cătorva exemple jurnalistice din ultimii ani, care ilustrează uzul frecvent și inovativ al interjecției ăn româna actuală. Într-un articol, de exemplu, repetiția subliniată a unei exclamații amestecănd nemulțumire și resemnare e ănsoțită de variația interjecțiilor - deh " eh " hăm " hei -, sugerănd de fiecare dată o ușoară modificare a tonului: "Deh, România, mi-am zis. (...) Asta-i România, mi-am zis. (...) Eh, România, mi-am zis. (...) Hăm, România
Interjecții by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12876_a_14201]
-
1939. Povestea pe care am auzit-o de la el face parte din biografia familiei sale și, pentru că nu prea multi îi pun întrebarea de mai înainte, nu are ocazia să o repete. Mirarea mea s-a concretizat imediat printr-o exclamație: Smetana a fost evreu? Nu, a zâmbit Itzhac Smetana, el nu, dar băieții lui, da! Pe vremea când nu era decât un pianist sărac, cehul Bedrich Smetana trăia modest din lecțiile de pian pe care le dădea copiilor de burghezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
zicători populare ce deveneau un fel de concluzie aforistică, având un înțeles pe deplin luminat în context. Cipariu apelează la sentințe biblice sau citate din clasicii greci și latini. Scrise în al cincizecilea an al vieții, memoriile cuprind și asemenea exclamații amare, dar de înțeleaptă resemnare, cu vibrația tânguitoare a unui stih din psaltire: "Așa trece frumusețea lumii și toate sunt deșertăciune". Poetul Cipariu este o surpriză chiar pentru cunoscătorii operei marelui învățat ardelean, pentru că despre activitatea sa poetică s-au
Timotei Cipariu - 200 by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/12002_a_13327]
-
1939. Povestea pe care am auzit-o de la el face parte din biografia familiei sale și, pentru că nu prea multi îi pun întrebarea de mai înainte, nu are ocazia să o repete. Mirarea mea s-a concretizat imediat printr-o exclamație: Smetana a fost evreu? Nu, a zâmbit Itzhac Smetana, el nu, dar băieții lui, da! Pe vremea când nu era decât un pianist sărac, cehul Bedrich Smetana trăia modest din lecțiile de pian pe care le dădea copiilor de burghezi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în jurul acestei idei: se voiau europeni, iar a fi european însemna, în secolul progresului, a fi național, a dobîndi conștiința numelui. Cînd i se naște primul băiat, în exil, la Paris, C. A. Rosetti, un reprezentant tipic al pașoptismului, aude exclamația moașei care nu spune un garçon, cum se face îndeobște, ci un Roumain, iar tatăl îi face pe loc, micului român urarea să devină un mare român. Ceea ce nu împiedică întreaga generație să se exprime mai bine în franceză decît
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
cuvintele prost găsite, prost plasate, desființează orișice tragedie oricît ar fi ea de reală, de unde și eșecurile rizibile ale scriitorilor lipsiți de un har adevărat. Vorbele generalului le reproduc exact. Așa se exprimase, iar mintea mea veșnic prezenta înregistrase totul, exclamația emfatica, ochii lăcrămoși, de vîrstă, dar și de emoția cabotina tipică palavragiilor, grafomanilor exaltați care nu fac decît să mimeze existența și să refuze realul... Atunci, nu stiu ce mi-a venit și m-am băgat în mica să biografie... Am zis
Per modo di dire by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18202_a_19527]
-
Care este titlul studiului? IK: “Eschil, marele învins”. RB: Se manifestă în spațiul balcanic o anumită pasiune de a povesti, remarcată și de occidentali atunci cînd stau de vorbă cu cei veniți din această margine a Europei. Adesea am auzit exclamații amuzate și pline de simpatie: „Voi totdeauna aveți ceva de povestit!” Ați remarcat și dumneavoastră aceste reacții dincolo de activitatea literară? IK: Bineînțeles. Literatura este doar arta de a povesti. Dacă literatura nu va avea această componentă, va avea mult de
Cu Ismail Kadaré - Balcanii și literatura by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13466_a_14791]
-
fi supusă, cu sau fără voia ei, tuturor experiențelor pe care le oferea această "casă". Rochia albă era minunat de moale când o atingea și, îmbrăcând-o, senzația pe care i-o produse pe piele îi smulse de pe buze o exclamație de încântare. Era făcută dintr-o țesătură specială, foarte scumpă, menită să afecteze doar corpusculii de voluptate din trup. Costa cel puțin o sută de unități monetare metrul. Rămase o vreme locului, lăsând senzația de plăcere să-i învăluie tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
adică să simtă că posedă obiectul. Tot ce-i dincolo de ei trebuie să existe cu adevărat... - O, nestăpânită sete de real! O, lume care te crezi mai reală decât ești, fiind astfel atât de puțin realistă! Socot că aceste două exclamații cu un evident efect retoric sunt suficiente pentru ca toți cititorii săși dea seama că am talent, ba chiar nu-s lipsit deloc de așa ceva, încât vor continua lectura până la identificarea teribilului meu personaj. Să o luăm deci metodic, ca într-
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
academicieni care își însușesc lucrările subalternilor, ingineri care nu predau construcțiile la termen. Aici „tăia în carne vie”, era necruțător, încât Primul (Secretar P.C.R.) a prins drag de el, acordându-i „onoarea” să-i compună discursurile, de fiecare dată cu exclamații măgulitoare: „De ce nu am eu condeiul tău?! Scriitor m-aș face, Bacalbașa al zilelor noastre!” ( Primul citea și recitea o singură carte: Moș Teacă...) Radu Mercea roșea de plăcere, la gândul că va fi „promovat” curând. Și nu a așteptat
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
seama că se înșelase crezând că acesta poartă ciorapi negri... Aș! Era culoarea lui „naturală”, dobândită în timp (cu câtă demnitate a rasei!), prin ignorarea totală a apei și a săpunului... La care constatare, tovarășu' Perju „participă” printrun sincer „- Săracu'!...”. Exclamație care, bineînțeles, trebuia să ajungă și la urechile lui Lulu Chiracu. „Popular?”, ne întreabă el. Chiar mai mult decât atât. Și ne povestește cum într-o zi, mergând cu tramvaiul, îl vede pe tovarășu' Perju urcând grăbit, în stația din fața
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
mult (nu cumva mai puțin?), viața mea, visul, dorința, idealul, mobilul moral-social individual... O mișcare mai iute sau mai leneșă, care a strâns între zbateri imperceptibile (sonor) de fluturi, să zicem Albilița, invadând livezi nevăzute, atâtea vorbe, frânturi de idei, exclamații repetate de generații, golite (și iar umplute!) de conținut ani și veacuri la rând (blestemul danaidelor?), dar cu atât mai prezente, presante, prizante, precante, pre..ante! - coji de timp mestecate și scuipate în rigola goliciunii universale: vreau, nu vreau, te
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
apărut de după colț, nelăsându-i nici cel mai mic răgaz să riposteze. Într-un fel sau altul, nimerise bine, fiindcă Alatriste reuși să vadă un tânăr blond, Îmbrăcat În haine castanii, ținând În mână dârlogii unui cal șarg, scoțând o exclamație de alarmă pe când sărea Într-o parte ca să se ferească, miraculos, de Împunsătura teribilă pe care italianul o repezise Înainte nedându-i timp să ducă mâna la spadă. — Steenie!... Steenie! Părea mai curând un strigăt de prevenire a Însoțitorului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-și rana care sângera prin haină, englezul mai tânăr se bătea fără convingere, parând cu mare greutate asalturile adversarului. Nu cerea Îndurare, iar pe chipul său aproape livid, cu maxilarele Încleștate, se citea demna hotărâre de a muri fără o exclamație, fără un vaiet. — Lasă-lm domnia ta! Îi strigă Alatriste italianului. Între două Împunsături de spadă destinate englezului, acesta Îl privi pe căpitan, surprins să-l vadă lângă el pe celălalt englez, dezarmat, dar În picioare. Șovăi preț de o clipă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
fost descoperită America de către Columb, ar fi fost descoperită Europa de un navigator aztec, guarani sau quichua? Ce va fi Apolodor al meu?" Gîndește să urce scările casei și îi iese copilul în față exclamând: Tată, vreau să fiu general! Exclamație care cade ca un bolid în meditațiile sale. Nu, omule, nu; nu-ți poți dori asta... ești confuz, fiul meu... Cine te-a învățat asta? Cine ți-a spus că vrei să fii general? A, da! Pentru că ai văzut trecând
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
vorbea o franceză cu un puternic accent românesc, care trebuie să-l fi făcut să sufere; căci contrastul era enorm între identitatea lui stilistică din scris și identitatea imediată a vocii: poate că în stupefacția de a fi român - în exclamația lui "Comment peut-on être roumain?" - intra și un element de disperare.) Eliade a abandonat româna doar pe jumătate: pentru ideile sale de rezonanță universală, pentru studiile erudite a adoptat franceza și, mai tîrziu, incidental, engleza, dar a păstrat româna ca
Matei Călinescu "În exil m-am simțit liber - într-o societate ale cărei reguli nu le cunoșteam" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15272_a_16597]
-
Dar el e amuzat la culme și mă pune să repet, - ce fac, - chestia aia că de ce sînteți brutal. Mă răstesc și eu la el aprinzîndu-mi pipa stinsa. Am zis, repet, ca brutal sînt, dom'le, din cauza fricii... Conducătorul scoate exclamații de entuziasm și iar începe să rîdă foarte înveselit. Băiatul, abia acum îmi dau seama, are în el stofă de cugetător, de filozof, de psiholog, mă rog, oricît neinstruit ar fi. Lui îi place atît de mult observația, sau scuză
Frică si brutalitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17685_a_19010]
-
impresia unor cuvinte născute în Anglia. Câteva secole mai târziu, când au revenit în limba de origine, cuvintele respective nu au mai fost recunoscute de francezi. Henriette Walter citează cazul lui tennis, care provine din v. fr. tenetz = tenez! „ține!“ (exclamație din momentul aruncării mingii, la jeu de paume, joc asemănător oinei). Procesul de împrumut în sens invers, de la engleză la franceză, a început în secolul 18, primele împrumuturi datând aproximativ din epoca Revoluției Franceze. Francezii au descoperit sistemul parlamentar englez
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]
-
cuvinte pentru a desemna masculul din această pereche, cum se întâmplă în română. Astfel, fr. cochon „porc tânăr crescut pentru alimentație, cel mai adesea castrat“ (care se opune lui verrat „vier“) și sp. cochino se pare că sunt derivate de la exclamația coch, cu care se cheamă porcii. În spaniolă, este foarte răspândit cerdo „porc“, care are la bază lat. cirrus „smoc de păr“; este o creație eufemistică târzie (secolul 18), izolată din expresia ganado de cerdo „turmă de porci“. Tot în
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Administrative/1361_a_2705]