KorAP: Find »[drukola/base=exclama & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...26 27 28 ...236 >

5,886 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

E aproape opt... Lasă slobode cîteva înjurături, spre stupefacția tînărului din fotoliu, care, intimidat, roșește tot, stingher. Nu pe tine te înjur spune Mihai în graba lui de-a se îmbrăca. Trebuia să fiu la teatru, am vizionare oficială. Ptiu! exclamă, uitîndu-se în oglindă, să-și aranjeze cămașa și cravata nu prea am față de oficială, dar... Hai să ieșim, nu te supăra că nu-s o gazdă..., mulțumesc că m-ai anunțat!, cred că după vizionare mă duc la uzină... Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
care-l înfioară adînc pe Mihai, amintindu-i nopțile copilăriei. Dormea cu tatăl lui, în același pat, la perete, iar seara, în serile acelea lungi, de iarnă, cînd focul troznea în sobă, împrăștiind căldura, încăleca pe pieptul tatălui și sălta exclamînd di-di-di!, pînă ostenea. Afară se auzea viscolul ca acum, tatăl lui ieșea cu felinarul în mînă, să meargă în grajd, la vite, iar el, trezit din somn, fugea pînă în ușă, desculț, să facă pipi, dar cînd ajungea acolo, unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gîndul că a fost găsit de tatăl tău, apoi, cînd va vedea că el nu reacționează, se va gîndi la tine, ori la servitoare... În timpul ăsta poate se mai îndulcesc și relațiile... Doina rămîne un timp pe gînduri, apoi după ce exclamă un "excelent", iese în grabă, întorcîndu-se cu telefonul. Ia-l tu și fă ceva cu el, te rog! Îl duc la uzină și-i găsesc eu un loc, eventual îl arunc în presa de îmbalotat deșeurile metalice. Mihai se ridică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un aer nevinovat, de copil, o drege: Ești, mai întîi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe suflet: că știe de ce venea pe la ei, că, azi, Maria, în furia cu care a ieșit de la el, ajungînd acasă, i-a relatat totul. Cînd ți-am prezentat-o pe Doinița, ai măsurat-o scurt cu privirea și-ai exclamat: "Leit Aglaia!" Asta șoptește Săteanu, lăsîndu-se adînc în scaun m-a umplut de o fericire nebună. Am înțeles că atîția ani lîngă mine, de cînd era atîtica, a reușit să capete ceva din deprinderile mele, s-o facă să semene

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
gafă. Ia stai, devine Săteanu nelămurit ce vrei să spui că poți jura...? ce, de unde știi tu că Doina nu-i a mea? De la dumneavoastră! răspunde Mihai la fel de nervos, văzîndu-și de drum. Odată, mai de mult, la un pahar, ați exclamat: "Și ce dacă nu-i a mea?!", iar aseară ați reînnoit afirmația, amintindu-vă cum mama dumneavoastră sădea pomi, îi îngrijea, îi altoia... Poate că aveți dreptate face Mihai un gest de încuviințare, așezîndu-se înapoi la birou, față în față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
poate da peste nas, cum am pățit eu odată: "Tu, care ai o soție așa frumoasă, încerci s-o curtezi pe aia?!" Numai că "aia" clatină Săteanu din cap cu amărăciune -, dincolo de înfățișarea modestă... Eah... De ce nu-s iarăși tînăr!? exclamă el, dar imediat surîde bine dispus: Toți zicem la fel... Ziceam revine el la tonul dinainte că, la o anume vîrstă, o întîlnire cu... cu un suflet deosebit te poate strămuta... Poate că întors acasă, că anii începuseră să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
am întrebat dacă nu cumva, în adîncuri, am gîndit că, ajungîndu-i ginere, să... Aș minți să spun că eram atît de pur încît să nu gîndesc și asta; prea o țineam minte frumoasă, mîndră, plină de patimă... Ținea niște ore! exclamă Săteanu, să justifice cuvîntul "patimă". Dar de fapt, dă el din cap cu tristețe cînd m-am dezmeticit și am încercat să privesc detașat, am descoperit că-s între două femei mai degrabă demne de milă decît... Ba pe deasupra, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
de cerc. Plăcerea jocului, la fotbal spre exemplu, e tensiunea jocului în sine, pînă la gol, manifestarea nervilor în extaz; finalul, golul în exemplul nostru, aduce cu el un gol, sfîrșește plăcerea iar noi ne mințim că o întregește. Platonism! exclamă Lazăr. Teoria strugurilor acri. Femeia în discuție gemea de dorința golului final, și mă plăcea, pot să jur. Iar eu pot să jur că nici nu s-a sărutat cu un altul măcar; nicidecum... Istoria cu îmbătatul..., toată aberația ăluia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei dezagreabile, dar imediat, cînd observă fericirea din ochii celuilalt, muchia unui gînd rău îl lovește violent în tîmplă, făcîndu-l să înșface cărțile: Plus cravata! Plus...! exclamă Teofănescu, dar se oprește, dîndu-și seama că nu mai are pe ce juca. Plus... arată el în jos spre chiloți. Tăticu'... face Lazăr un gest de protest nu-i cazul... Dacă vine careva? Ai dreptate, ar putea să intre careva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Lazăr și aruncă pe masă cărțile. Iar m-ai ras împinge profesorul grămada cu bani spre Lazăr, apoi ia cărțile și începe să le facă. Dorești mai multe de cinci? Mă mai gîndesc. Patruzeci și opt, patruzeci și nouă, cincizeci! exclamă Lazăr și împinge grămada de sute. O clipă, profesorul nu înțelege, dar sfîrșește prin a începe să numere și el pînă la cincizeci de sute. Pe sală, cu pasul tiptil, legănîndu-se puțin din cauza vinului, trece Ovidiu, ținînd strîns în buzunar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vrea profesorul să protesteze, dar imediat începe să amestece cărțile, înspăimîntat de înfățișarea tînărului. Lazăr le taie, apoi le ia în palma stîngă, în timp ce cu dreapta aruncă urgent în fața profesorului cinci cărți, apoi cinci sieși. Priviți-le. Ful de popi! exclamă profesorul. Ful de dame spune Lazăr calm, fără să fi privit cărțile, apoi le întoarce, să confirme. Fantastic! murmură profesorul. Înseamnă c-ai trișat. Incredibil! Doar cărțile au fost luate de la bătrînă, n-aveai cum le granda. Nu, dar cînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
mi-a fost rușine să spun c-am luat bani de la o femeie frumoasă, că asta-i ceva murdar și atunci, știind că mulți mă cunosc de pocherist, am inventat povestea cu ăia trei pe care i-am îmbătat..." Formidabil! exclamă ca un șuierat profesorul deci te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total decepționat, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
te-ai culcat cu doamna... Stați, domn' profesor, îl temperează Lazăr asta i-am povestit procurorului. Aaa se dezumflă celălalt. Care accentuează Lazăr, dînd de înțeles că aici a vrut să ajungă -, total decepționat, a dat cu palma în birou, exclamînd: " Deci tipa a vrut amor? Ba te-a și plătit!" "Exact! i-am confirmat. E o nimfomană, mi-a și fost teamă să mai trec pe la ea, să nu-mi ceară banii înapoi dacă..." "Aa, înseamnă că nu-i nimic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
știți, dom' profesor, apropo de... de multe: am o soție frumoasă, superbă, care poartă în ea, înnăscută, știința nobilă de-a fi soție, femeie tot ce, ca bărbat, vrei, ce-i omenește frumos. Iar eu, ca un nesimțit, stau aici! exclamă Lazăr și împinge spre profesor cărțile cu vîrful degetului mare, ca și cum le-ar fi dat un bobîrnac, apoi se ridică brusc și-l prinde pe Radu de braț, tocmai cînd acesta se pregătește să se culce la loc, după ce a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce Mihai, oarecum amuzat, îi șoptește: Dă-i întîlnire, prostule!" Vlad se înfurie brusc, gata să-i dea un pumn lui Mihai, apoi, amintindu-și de telefon, devine ferm: Vă rog să mă iertați! Sînt Vlad, de la "Valea Brîndușelor"... Vlaaaad!... exclamă femeia. Ce faci, copil frumos, săruta-ți-aș ochii senini! Zău! Nu mi-o lua în nume de rău, mă bucur mult că m-ai sunat, abia aștept să te revăd. Vii deseară la spectacol, cred. Eu tocmai îmi făceam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ia mîna și i-o sărută la încheietură, între mănușă și mîneca hainei de blană. Am venit cu trenul, Mihai se fîstîcește femeia. Soțul meu, neștiind, a plecat spre Sălcii cu schiurile... Așa dragoste între soți mai zic și eu! exclamă Mihai, să înlăture stînjeneala femeii. Arătați bine, doamnă, foarte bine, mă bucur!, înseamnă că totu-i în ordine cu sănătatea... Mergeți spre casă? Vă conduc. Pînă vine cursa mai durează. Tu ce mai faci, Mihai? întoarce femeia privirea spre el

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
articole de... conjunctură. Voiam să-i văd reacția, dar în nouăsprezece ani, cum ți-am spus, o dată nu s-a interesat, eu însă am dus povara unui copil, făcut de mama cu vreun..., nici măcar nu mi-i soră bună. Fantastic! exclamă Mihai printre dinți, aproape cu ură. Puteam să jur că Doinița nu-i a ta. Prea te porți... face el un gest deznădăjduit, apoi, oftînd, schimbă vorba: Ce-i cu pozele, de ce m-ai întrebat? Acesta-i fostul meu prieten

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

telefonului nu putea avea o conștiință prea curată. 3 Revolta În dimineața de după noaptea în care încercase să memoreze prefixul orașelor din Anglia stând efectiv cu burta pe cartea de telefon timp de opt ore, Dan se trezise mormăind. „Ce...“, exclamase el în bucătăria însorită. „Chiar am făcut-o lată azi-noapte.“ Nu era nimeni acolo care să îi poată răspunde. Beverley și Derek plecaseră, iar Gary nu se mai întorsese. Pe Carol o găsi sus, în pat, uitându-se la televizor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
auzise până afară, îi dăduse vagabondului ocazia să-și vâre scula în pantaloni și să se îndepărteze, împleticindu-se și lovindu-se de mașinile parcate, spre Ally Pally. Cealaltă Carol se năpusti în prăvălie. Ce mama naibii se întâmplă aici? exclamă la vederea lipiciosului ei soț întins pe jos. S-a împiedicat de tejghea încercând să ajungă la tine, îi răspunse Carol, încercând din răsputeri să-și strecoare în voce o undă de șoc. Amândouă stăteau și se uitau la Wiggins

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
cerebrală redusă la minimum, Bull nu era cu totul liniștit. Uși, ferestre, alei ce dădeau în garaje, tunele de cale ferată, chiar și refugiile pentru autobuze. Toate acestea îl frapau cu o rezonanță imagistică puternică. Toate semănau cu niște pizde, exclamase Bull ca pentru sine, cu ochii holbați pe geamul mașinii, la portalurile ce i se iveau în cale. Numai deschideri, intrări și uși... Londra însăși, își dăduse Bull seama, era doar o rețea de tuneluri. Era absurd să descrii arhitectura

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
că e mai mult de capul tipului ăstuia, Tiresias, decât pare la prima vedere. E o fațadă, Alan. — O fațadă? O fațadă pentru ce? Pentru una dintre cele mai mari rețele de prostituție și pornografie din zona de sud-vest! — Mamă! exclamase Alan neîncrezător. Când Krishna îl chemă cu un semn pe Tiresias, se pregăti sufletește pentru o scenă. — Sunt un prieten al „domnului Poole“. Krishna pronunțase numele ca pe o parolă. — A, domnu’ Poole, veni replica grecului, pe același ton. Domnu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776

mers la o ceainărie din apropiere. Când ospătarul l-a văzut intrând, l-a întâmpinat fericit, cu prosopul pe umăr, cum făcea de obicei. Marginea prosopului a atins puțin masa lăsând o urmă de apă. Văzând-o, Xiao Xian a exclamat: "Extraordinar! Extraordinar". Urma de apă arăta precum caracterul "întâi", dar mai frumos. Caligraful Xiao Xian a copiat-o cu seriozitate și a adăugat acest caracter pe placă, finalizându-și astfel opera caligrafică. Prin urmare, Xiao Xian nu era dornic doar

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
un șarpe. Cine termină primul, bea vinul. Toți slujbașii au fost de acord. Așa că, au luat toți câte o crenguță și au început să deseneze șarpele pe pământ. După câteva clipe, unul se ridică în picioare și, plin de sine, exclamă: "Am terminat șarpele de desenat. Vinul este al meu!" și înșfăcă ulcica. Aruncând însă o privire la colegii lui, văzu că unul abia desenase capul șarpelui, altul nu terminase coada acestuia. Atunci, omul nostru, foarte îngâmfat, ce-și spune? Hai

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
un moment dat, maestrul scoase o foarfecă și tăie o coală albă de hârtie sub forma unei oglinzi rotunde, apoi o lipi pe perete. Brusc, hârtia începu să radieze la fel ca luna plină, luminând toată casa. Unul dintre oaspeți exclamă: "Ce minunată este seara aceasta! Avem băuturi fine. Ar fi bine să ne distrăm împreună cu mai mulți frați". Astfel, taoistul i-a chemat pe discipolii săi și le-a dat un vas mic plin cu băutură, ca să bea împreună. Wang

[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]