2,253 matches
-
literară atât de vastă și nici o personalitate din timpul său nu s-a distins și nu a atras interesul contemporanilor și cinstirea posterității ca dânsul. Pentru creștini, Sfântul Ioan Gură de Aur nu înseamnă doar un neîntrecut orator, un remarcabil exeget, vestit pentru adâncimea ideilor și interpretărilor sale sau pentru eleganța, frumusețea și puritatea stilului, un aspru ascet, un mare ierarh, cu vaste cunoștințe teologice și filosofice și cu o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând
Câteva consideraţii pe marginea scrisorilor Sfântului Ioan Hrisostom. In: Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
în profunzimea unei minți care gîndește în scheme abstracte. Tocmai de aceea Eliade nu are aerul învățatului steril care face galimatie ca scop în sine. Volumul Imagini și simboluri, publicat la Gallimard, în 1952, e un exemplu de cum poate un exeget cu fler să se descurce într-o stufoșenie de teme extravagante, a căror raritate descurajează orice clasificare. Deși scrise ca studii monografice de sine stătătoare, părțile cărții au fost strînse în 1952 sub convenția unei teme comune: „mituri și simboluri
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
Sașa Pană. Considerat - și stimat - în mod unanim ca editor asiduu și devotat al avangardiștilor, ca om-revistă (fără de care literatura de la unu n-ar fi existat) și inestimabil memorialist al grupării suprarealiste, Sașa Pană trebuie reevaluat, atât în ipostaza de exeget al avangardei, deopotrivă literare și plastice, cât și în cea de scriitor. Fără să fie un mare scriitor, este un autor polivalent, aflat într-o continuă efervescență a căutării, fără de care peisajul avangardei interbelice nu ar fi nicidecum complet. Iată
Proza scurtă a lui Sașa Pană by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2876_a_4201]
-
Berdiaev, care vede în acest text o adevărată revelație a libertății creștine 1, și până la Vasili Rozanov 2, care califică textul drept cea mai neagră mărturie a îndoielilor lui Dostoievski, Legenda continuă totuși să rămână un mister care își ignoră exegeții, refuzând tuturor etalarea completă a sensurilor sale și încheierea definitivă a exercițiului hermeneutic. Însăși încadrarea tehnică a acestui episod și clasificarea sa, din punctul de vedere al teoriei literare, scapă oricărei fixări categorice prin definiții. Departe de a fi o
O profeție dostoievskiană by Nicoleta-Ginevra Baciu () [Corola-journal/Journalistic/2909_a_4234]
-
și bogată sa literatură epistolară, în care se găsesc informații prețioase privitoare la opere, scriitori, polemici, reviste, debutanți și destine singulare. Istoricul literar și cărturarul plurivalent Const. Ciopraga s-a impus, încă de la debutul său în presa literară, ca un exeget meticulos, precum și ca un critic atent, pronunțându-se asupra operei lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Calistrat Hogaș, George Topîrceanu, Hortensia Papadat- Bengescu. Și nu numai. În răstimp de șase decenii de susținută și consecventă activitate literară, profesorul de la Iași a
Note despre epistolograful Const. Ciopraga by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5681_a_7006]
-
să-l ocolească pe autorul ei. Asta nu înseamnă, firește, că Baudelaire este un autor de fațadă sau un pretext pentru un discurs filosofico-moral fraudulos, camuflat sub masca unui act critic. Nicidecum: alegerea poetului din secolul al XIX-lea de către exegetul din anii celui de-Al Doilea Război Mondial nu e deloc întâmplătoare. Este vorba, în realitate, de o reală afinitate electivă, dacă nu cumva chiar de o consubstanțialitate între Baudelaire - perceput ca o conștiință tragică a epocii sale - și Fondane
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
și nu numai, în context european. O restituire, integrală, a notelor, articolelor, studiilor și cărților pe care le-a publicat, în țară și în Europa, în răstimpul a șapte decenii și jumătate, ar întregi imaginea unuia dintre cei mai străluciți exegeți ai fenomenului artistic românesc. Nepot al scriitorului Barbu Ștefănescu- Delavrancea și ginere 2 al poetului și naratorului Alexandru Vlahuță, eseistul I.D. Ștefănescu se confesa, adesea, că i-a avut pe cei doi ca model moral, că i-a prețuit și
Câteva însemnări despre cărturarul I.D. Ștefănescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5117_a_6442]
-
o folosea cu o anume distincție, ori de câte ori era nevoie de o nouă argumentare sau de o clarificare definitivă. Remarcabile, sub unele aspecte, sunt și cele patru epistole trimise istoricului și criticului literar Dumitru Micu (1928), unul dintre cei mai pasionați exegeți ai fenomenului literar și cultural transilvănean. Însemnările și destăinuirile lui Liviu Rusu se constituie, de fapt, în evocarea unor vremuri, greu de imaginat azi, pe care cărturarul le-a traversat cu răbdare și cu o exasperantă durere provocată de nedreptățile
Noi completări la biografia lui Liviu Rusu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4191_a_5516]
-
Nu știu dacă citise de la un capăt la altul „În căutarea timpului pierdut” sau, dacă o făcuse, părea a nu fi înțeles nimic, apărând memoria unchiului ei contra insinuărilor rău intenționate al căror obiect era, susținând în fața lumii și a exegeților, ortodoxia moravurilor lui. Dragă prietenă, i-a spus într-o zi un cunoscut, nu poți nega totuși, că unchiul dumitale era homosexual. Nu este adevărat, se indignă ea, unchiul Marcel era mult prea ocupat ca să se intereseze de astfel de
Ghislain de Diesbach – Un debut la Paris. Amintiri 1957-1966 by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3231_a_4556]
-
de reconcilierea dintre curiozitate și credință religioasă, dintre artă și știință. În plus însă, a îmbinat în arta sa cultul, caracteristic Sudului, pentru antichitatea clasică cu imaginația gotică a Nordului. Relația sa cu arta peninsulară a fost mereu interpretată de exegeți - Vasari, Van Mander, Wölfflin, Panofski, Roger Fry - sub semnul unor considerente de politică a vremii în care comentariile au fost făcute. Pentru Vasari (1564), Dürer ar fi putut fi cel mai important pictor „italian” dacă s-ar fi născut în
Desenele lui Albrecht Dürer by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/3016_a_4341]
-
simulacre și nonvalori. Flaviu Predescu sesizează imensele riscuri ale unei libertăți prost înțelese, ale ignoranței și autosuficienței, ale narcisismului generaționist. Deplânge dărâmarea grăbită a idolilor sau jubilarea naivă a celor ce dinamitează valorile create de înaintași. Ca și un alt exeget al iubirii, tânărul poet constată, pe cont propriu, că iubirea modernă e nu numai un „imens faliment al civilizației”(Denis de Rougement), ci și o chestiune tratată confuz, o sursă ce generează, în mod paradoxal, tristețe și singurătate. Nu e
Un eseist neliniștit by Ion Cristofor () [Corola-journal/Journalistic/3030_a_4355]
-
Dumitrescu a-l cîntări pe Nichita după criteriul estetic e încercare zadarnică, criticii neputînd sesiza rangul de duh al stanțelor lui. Orbii din titlu sunt chiar criticii inapți a-i prinde semnificația poeziilor tîrzii, sarcină interpretativă pe care, în lipsa unor exegeți mai luminați, pictorul și-o asumă chiar în paginile de față. Prieten apropiat și martor al descompunerii poetului, Sorin Dumitrescu îi schițează două etape în evoluția lăuntrică. Prima etapă are drept vîrf valoric volumul 11 Elegii, o mostră pură a
Patimile după Nichita by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3033_a_4358]
-
și cărți, care sunt nici prea-prea, nici foartefoarte, tocmai bune pentru topurile trâmbițate peste tot. Când dai de o cronică la o carte, nu trebuie să-i citești conținutul, fiind destul să vezi cine este cel recenzat și cine este exegetul. La fel ca și în politică, vei ști imediat dacă vei citi o odă sau un rechizitoriu. Însă arma cea mai puternică a criticii este tăcerea. Ca și în obsedantul deceniu, X și Z nu este bine să apară pe
27., 2., 4. by Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Journalistic/3048_a_4373]
-
Nicolae Scurtu Istoric literar, poet, muzicolog, memorialist și epistolograf, Ion Bârsan (n. 1932) s-a impus în cultura română ca unul dintre cei mai temeinici cunoscători și exegeți ai operei lui Dimitrie Cuclin. Mai bine de o jumătate de secol a cercetat, a comentat și a restituit cu acribie opere, corespondență și alte texte aparținând unuia dintre interesanții creatori de școală muzicală din România interbelică. Procedând asemenea lui
Un biograf de sorginte lansoniană – Ion Bârsan by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4672_a_5997]
-
literară a universitarului de la Facultatea de Filologie a Universității din București a fost restituită 2, cu rigoare, în ultimul timp, după ce i s-a elaborat o bibliografie completă a ceea ce a scris și a publicat cel mai însemnat biograf și exeget al poetei Elena Văcărescu 3. Profesorul Ion Stăvăruș știa multă carte, era temeinic informat și poseda o enormă sumă de lecturi din literatura română și universală. Explica și comenta epoci și opere literare cu o rară distincție intelectuală, cu o
Un istoric literar – Ion Stăvăruș by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4405_a_5730]
-
că acest coup de foudre literar vine, în primul rînd, din ingredientele specifice narațiunilor pencilensiene, intrate aici într-un dozaj probabil mai convingător decît în alte locuri: o dinamică întreținută constant a intrigii melodramatice, un context autobiografic mai pronunțat (unii exegeți cred, pe bună dreptate, că romanul e cel mai autobiografic dintre creațiile autorului Marilor speranțe) și un triumfalism lipsit de ostentație, indus de tehnica premeditată a happy ending-ului. Totuși, dincolo de stereotipurile epicului pencilensian, descoperim aici și nuanțe arhitecturale de mare
Treptele lumii by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2972_a_4297]
-
Nicolae Scurtu Biografia și, desigur, bibliografia poetului, prozatorului, dramaturgului și memorialistului Traian Chelariu (1906-1966) nu sunt cunoscute în detaliu de cercetători, exegeți și nici de istorici literari. Aceasta se datorează neconsultării arhivelor și bibliotecilor, inexistenței unor indici bibliografici ai presei literare din Bucovina și nu numai, precum și lipsei acute a unei cărți care să conțină literatura sa epistolară extrem de valoroasă în ceea ce privește itinerariul
Traian Chelariu și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3375_a_4700]
-
cititorul, stofa cercetătorului se recunoaște după ușurința cu care pune ordine în bazarul de cunoștințe, meritul său fiind cu atît mai mare cu cît poate tăia pîrtii de claritate într-un desiș de teme asfixiant de stufoase. În această privință, exegetul nu e atît un culegător de motive, cît un ordonator al lor, scopul nefiind de a îngrămădi detalii extravagante, ci de a le așeza în sertare taxonomice. În felul acesta babilonia devine armonie, iar rafturile de maculatură se preschimbă în
A călări pe nori by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3009_a_4334]
-
M-au omorât. Nu le dau nimic", îi spunea fiului, care a colaborat, totuși, cu editorii postumi ai literaturii tatălui. Condiția de scriitor revoltat, cu suferința intens trăită până la a se preface în literatură subversivă, li s-a relevat primilor exegeți, dar aceștia nu puteau vorbi decât prudent despre ea în 1982 (M. Braga) și mult mai liber în analiza semnificațiilor atitudinii narative în 1991 (N. Florescu). E vorba de proza postumă intitulată Lobocoagularea prefrontală. Mircea Braga o publica, pentru prima
Vasile Voiculescu, subversiv by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/14901_a_16226]
-
Gabriel Onțeluș Un exeget sau hermeneut aparținînd modernității tîrzii, istorice și culturale va avea față de textele literaturii medievale una dintre următoarele atitudini evaluatoare: 1. de respingere principială, prin invocarea dificilei lizibilități, ca și a flagrantei inadecvări cu accepția uzuală, modernă a criteriului estetic; 2
Antim Ivireanul - "Să vă fiu de mîngîiere..." by Gabriel Onțeluș () [Corola-journal/Imaginative/14930_a_16255]
-
detașează ca figură aparte în opera lui Vladimir Streinu, alături de criticul foarte activ al actualității (mai ales criticul de poezie), de teoretician, de universalist, de poet, îl descoperim pe istoricul literar, în alt fel decât în volumul Clasicii noștri, pe exeget, pe biograf, într-o ipostază inedită, oarecum paradoxală pentru antiistoristul declarat încă din tinerețe. Monografia i s-a părut și lui, la un moment dat, o modalitate mai completă, mai eficientă, mai necesară, într-un teritoriu în care n-a
Centenar Vladimir Streinu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/15173_a_16498]
-
V. Mîndra Perechea de propoziții "simt enorm și văz monstruos", atît de des analizată pînă la răstălmăcire de către exegeți, este cuprinsă - după cum se știe - în halucinanta relatare a asediului moral intitulată "Grand Hotel Victoria Română". Dincolo de revelațiile posibile pe care le-ar putea provoca o nouă analiză a acestui text tulburător am putea reține, pînă una alta, aburul terifiant
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
și împingîndu-i către vorbăria zgomotoasă. Strigătul lui Costache Gudurău din schița "Telegrame" (1899): "...nu mai putem merge cafiné" dă glas disperării de a pierde contactul necesar cu trăirea gregară, cu turma tăifăsuielilor salvatoare. " Marea trăncăneală" despre care vorbea un recent exeget al operelor lui Caragiale ne apare, astfel, ca antidotul de care nu se poate lipsi omul caragialian. Exemplificările aventurilor spaimei în opera comică a lui Caragiale pot fi, desigur, extinse. Febra exagerată a apărării "onoarei de familist" în comportamentul lui
Caragiale și sindromul spaimei by V. Mîndra () [Corola-journal/Imaginative/15271_a_16596]
-
poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în hălci nemestecate. Versurile ei trebuie să rămînă mînjite de sînge, nu să crească într-o cultură aseptică de ontologie derivată ori decomprimată". Gluma e un instrument de care exegetul se folosește cu suficientă virtuozitate. Ea înfățișează și avantajul de a-i contura o figură de personaj, de ,povestitor" hîtru în registrul diegetic al criticii care se umanizează, se personalizează. Nu mai constituie un enunț neutral, ex cathedra, ci rostirea
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
ni se pare postimpresionistă (cine voiește a ne corecta poate spune postmodernă; n-avem nimic împotrivă!), căutînd a surprinde nu atît unitatea, omogenitatea, categorialul, cît complexitatea, caracterul compozit, balansarea creației între diversitățile ce pot fi intuite în cuprinsul său. Rostul exegetului, ni se sugerează, nu e de-a reduce, de-a simplifica, de-a fixa, ci de-a deschide un orizont cît mai amplu asupra polimorfismului ireductibil, asupra mobilității practic infinite, în colimatorul critic, pe care substanța operei ne-o oferă
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]