179,128 matches
-
aplicațiile culturale. Autoarea are de altfel, lucru foarte interesant, inițiativa unei recentrări a sintagmei de psihanaliză aplicată, care în adecvarea ei nu înseamnă în nici un caz că ar exclude psihanaliza de divan. Studiile cuprinse în acest volum constituie ele însele exemple în această privință. Linia de demarcație între psihanaliza clinică și cea aplicativă are o valoare preponderent operațională - din momentul în care este absolutizată însă, ea devine exagerată și reducționistă. Traducerea acestei cărți care atinge aspecte principiale ale relației dintre concepte
De ce psihanaliza aplicată? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15150_a_16475]
-
natura evidenței că în toate timpurile au fost "nepotoliți" și "potolitori". Mai mult, la noi s-a practicat și stilul, deloc ortodox, în care primul imperativ era urmat de al doilea, după formula: "Dacă nu se potolește... Umflați-l!" Și exemplele nu lipsesc, ca un cortegiu de lustrații, nu de puține ori presărat cu victime: N. Iorga, Mircea Vulcănescu, Marin Preda, Petre Țuțea, Vasile Voiculescu și lista, din nefericire, ar putea umple câteva zeci de pagini. Nepotoliți și potolitori sunt și
"Și mai potoliți-l pe Eminescu" by Valentin Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/15146_a_16471]
-
o conferință despre postmodernism, aș avea probleme, n-aș ști de unde să încep și n-aș putea vorbi mai mult de două secunde. M.T.: Ori de cîte ori se vorbește despre Irlanda și literatura irlandeză sînt menționate nume importante. De exemplu, nu poți vorbi despre romanul modern fără să nu te referi la strălucitul distrugător al romanului tradițional, James Joyce. V-am citit cîteva eseuri în care remarcați legătura dintre Ulise și proza irlandeză tradițională, deși romanul și-a constituit propria
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
imagini, personaje, dar nu-mi planific niciodată să scriu un roman. Romanul mă planifică... M.T.: în ce măsură opera de artă e compatibilă cu corectitudinea politică? C.T.: șEzităț Cred în corectitudinea politică. Dacă ești educat într-o societate în care femeile, de exemplu, nu joacă un rol important, în care poți întrebuința orice fel de cuvinte despre oricine... sînt homosexual și știu implicația acestor cuvinte. Dacă-i poți opri pe oameni să rostească aceste cuvinte, ajungi să realizezi ceva important. Și dacă vrei
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
cu el, despre conținutul emisiunilor, al romanelor. Nu cred că articolul a fost suficient de lung, aveam nevoie de mai mult spațiu. Este, deci, o problemă complexă. în acele emisiuni a spus niște lucruri atît de greșite! Nu folosea, de exemplu, cuvîntul "evreu", spunea doar "conspirația internațională a bancherilor". A făcut parte din mișcarea ideologică, aceea care a adus Holocaustul. Nu a atacat fizic pe cineva, dar dacă ești scriitor asta ai la îndemînă, deci, da, a făcut asta, iar după
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
trimițând mereu altfel la obiect, semnificarea se realizează în triade, cu șansa, la fiecare pas, de a alege între mai multe variante de răspuns, prin selecții contextuale într-un "spațiu C", spațiul potențial infinit al codurilor. Să dau și un exemplu de "șopârlă". Un nuvelist optzecist de la Timișoara se plângea mai anul trecut prin reviste că nu i s-a dat voie să comită și el una, pe motiv că, la proză, monopolul subversității l-ar fi deținut Augustin Buzura. Cu
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
concediați la 18.09.2000)" (Hotărîre a Curții de conturi, în Monitorul oficial al R. Moldova, 155-157/67, 2001). Foarte puternic se manifestă, în textele din româna standard, tendința mai veche de depreciere și de marcare ironică a formelor citate. Exemplele sînt numeroase: "Nu știu de unde a procurat dumnealui studiile cu pricina, dar am impresia că atunci când nu te pricepi e mai bine să taci din gură" (netreport.ro); "pentru dumneaei, turismul a fost transformat la comandă într-un fel de
"Dumnealui" și "domnia sa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15158_a_16483]
-
operei și vieții lui Mihai Eminescu este o dată memorabilă pentru cultura noastră, ca magistrală ilustrare a universalității poetului prin caracterul național al scrisului său prin care "va rămâne în poezia noastră nepereche". Cu enumerări legitimat alese din amploarea numerică a exemplelor oferite de monografiile-biografii, semnate de G. Călinescu (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Filimon, Grigore Alexandrescu), Eugen Simion, în studiul introductiv G. Călinescu, biograful la ediția din 2002 a lucrării Viața lui Mihai Eminescu,1) se desfășoară într-o înlănțuire de
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
să compare între ele versiunile succesive a putut gusta implicit o desăvârșită artă a metonimiei și eufemismului, a omisiunii sau a intercalării, pe care am fi tentați să o numim perfidă, dacă n-ar fi mai curând amară." Doar un exemplu. Capitolul de numai două pagini Masca lui Eminescu a suportat 49 de intervenții ale cenzurii. Pentru cât a frecventat cenzura textele călinesciene se poate scrie o carte. Eliminarea unor paragrafe esențiale din romanele Bietul Ioanide (demonstrate de Nicolae Mecu tot
"Nimic fictiv" by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15155_a_16480]
-
citate care ne dau gustul adevărat al criticului și teoreticianului literar care nu se ferește să facă investigație, care are mereu un ochi curios, extreme de agil. Astfel de citate redau dimensiunea umană a relațiilor dintre Ionesco și Eliade, spre exemplu. Iată un fragment dintr-o scrisoare pe care Ionesco i-o adresa lui Tudor Vianu, în 1945: "Noi am fost niște bezmetici, niște nenorociți. în ceea ce mă privește, nu-mi pot reproșa că am fost fascist. Dar lucrul ăsta se
Depinde de hermeneutică? by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15151_a_16476]
-
adevărul crud al situației a realizat istoricul Eugen Weber, de la Universitatea California, din Los Angeles, În 1966 (apud. F.I.D.) Ideea de naționalism, des invocat la Mircea Eliade, este echivalent cu cel de românism, propovăduit mult Înainte de Eminescu, prin zeci de exemple. Mai târziu, filosoful Constantin Noica l-a fundamentat, trecându-l În categoria conceptelor. Mulți cercetători au exclus (cu argumente) din biografia lui Mircea Eliade antisemitismul, chipurile, susținut de savant. Reținem, din aceeași sursă, numele lui Seymour Cain și al lui
Din Canada, spre Mircea Eliade. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_320]
-
cotidiane sînt dornice să strîngă corupția de gît. Din acest motiv, ministrul Informațiilor, Vasile Dâncu, a contraatacat spunînd că presa e coruptă și ia "șpagă" mii sau zeci de mii de dolari. Cînd i s-a cerut să ofere și exemple, dl Dâncu n-a mai avut replică, deoarece n-avea dovezi. Gardianul, în pofida reclamei tv de o agresivitate vecină cu sperietura, nu face gaură în cer în lupta împotriva corupției. În schimb, în ediția sa de luni, 27 mai, publică
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15163_a_16488]
-
apar nu mai puțin de 1.690 de mențiuni. De fapt dumneasa - pronume care nu face diferența între masculin și feminin - continuă să existe doar datorită formei sale de genitiv-dativ: în contrast cu dispariția nominativ-acuzativului, aceasta înregistrează o frecvență surprinzătoare: 181 de exemple. Desigur, unele atestări provin din texte vechi, reproduse de anumite site-uri culturale: însemnări pe manuscrise ("giupâneasa dumisale, Mărica", la 1692), pisanii de biserici, zapise, citate din clasici: Creangă ("cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi"), Caragiale ("cocoana
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
-uri culturale: însemnări pe manuscrise ("giupâneasa dumisale, Mărica", la 1692), pisanii de biserici, zapise, citate din clasici: Creangă ("cucoana, cu bunătatea dumisale, îți dă adăpost și posmagi"), Caragiale ("cocoana dumisale împărtășește cu prisos aceste salutare principii") ș.a. Rămîn totuși destule exemple ale limbii de azi, pentru care sînt în genere caracteristice contextele ironice sau chiar agresive: "articolașele dumisale, scrise probabil pe colțul mesei, la cârciumă" (cotidianul.ro, arhiva 6-12.11.2000); "caracterul mincinos al scrierilor dumisale" (timisoara.com/ newmioc); "a dumisale
"Dumneasa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15175_a_16500]
-
Mircea Mihăieș Într-un articol recent, prozatorul Ioan Groșan atrăgea atenția asupra existenței în viața publică românească a unor persoane indubitabil interesate de menținerea țării departe de structurile civilizației occidentale. Autorul Marii amărăciuni dădea exemplul recent al ministrului Ioan Mircea Pașcu, sursa unor inițiative și declarații care, pe bună dreptate, i-au făcut pe experții și politicienii occidentali să ridice a mirare sprâncenele. Joaca absurdă propusă de unii politicieni români - posesorii invidiabilului talent de-a
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
moment al plății, și tare mi-e teamă că de plătit vom plăti noi, nu ei. Am scris eu însumi în mai multe rânduri despre categoria inșilor-petardă, care explodează tocmai când părem a ne fi așezat pe drumul cel bun. Exemplul adus în discuție de către Ioan Groșan este cel al ministrului apărării, dl. Pașcu. Binecunoscut pentru verva sa - total lipsită de substanță, în opinia unora -, pentru inițiativele acut anti-democratice (la originea penibilei legi a "dreptului la replică" se afla nedomolita-i
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
Abia în studiile de istorie literară este cu adevărat excepțional, deși meritele i s-au recunoscut destul de greu (În Istorie, G. Călinescu nici nu-l bagă în seamă decît ca poet). Cîteva dintre relecturile lui din clasici sînt uimitoare. De exemplu, aceea despre Coșbuc, care pune capăt clișeului gherist al "poetului țărănimii", sugerînd în autorul Baladelor și idilelor un poet care merge la țară în week-end. (Interesant este că, dincolo de folosirea expresiei englezești, deloc uzuală la noi înainte de război, Streinu este
La centenar by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15185_a_16510]
-
și cârcotaș introdus pe scara din dos. Nobleței de spirit, în acest caz, nu-i șade bine decât alături de luciditate. Ca în fraza, des citată, a Maestrului florentin despre omenire, atât de potrivită mitocanilor României de azi, - ca să dăm un exemplu: Oamenilor, străduindu-se să nu le fie teamă, le place să se facă temuți de alții, iar agresiunea pe care o resping, în ce-i privește, ei o îndreaptă asupra altora, ca și cum, neapărat, ar trebui fie să ofensezi, fie să
Confortul cinismului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15176_a_16501]
-
dimensiuni recenzia de față. Către o definiție a lui homo balcanicus se îndreaptă primele articole din revistă: Marianne Mesnil, Andrei Pleșu și Teodor Baconski încearcă o privire în egală măsură din interior și din exteior. Există un "consens" interesant în exemplele pe care și le aleg primii doi pentru a ilustra unitatea culturală a zonei, surprinzător dacă ținem seama de faptul că nu e vorba de o analiză a locurilor comune ale discursului despre Balcanii pitorești, ci despre aspecte care în
O revistă europeană despre Balcani by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15189_a_16514]
-
mania freudismelor. Astfel, Amintirile stau sub semnul "absenței tatălui", școala aduce cu ea un "complex de detronare", figura maternă e dominantă și protectoare și așa mai departe. Acest filon se amplifică mai ales în capitolul intitulat Sex. Capitolul e un exemplu tipic pentru dezinvoltura monografistului și are două direcții de discuție: prima, cea mai adecvată și mai interesantă după părerea mea este despre ambiguitățile de limbaj și de situație în foarte multe dintre poveștile lui Creangă. De aici se dezvoltă un
O monografie spectaculoasă by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15169_a_16494]
-
lui Bocăneț. Mai știi, dragă Telefob, ce efecte scotea scenograful din liniatura alb-negru pe care i-o sugerase Averti, dar care era profund inspirată de realitățile noastre naționale? Ei bine, dacă n-aveam televizor, nu rămîneam neinformat cu privire, de exemplu, la noile cuceriri ale artei teatrului? Despre noile cuceriri din film, ce să mai zic? Filmul Reconstituirea nu l-am văzut la cinematograf, ci la televizor. Tot așa filmele lui Wajda, Polansky (Cuțitul în apă!), Menzel, Al patruzeci și unulea
Scrisoare deschisă () [Corola-journal/Journalistic/15181_a_16506]
-
la care ar trebui să mediteze în primul rând, jurnaliștii înșiși. Strategiile limbajului din presă (de cele mai multe ori străvezii, puerile și facile) sunt "vânate" și disecate cu meticulozitate de Rodica Zafiu. Astfel, retorica titlurilor, narativizarea și ficționalizarea senzaționalului (mergând până la exemple concrete, cum este cazul violului), literaturizarea articolelor de ziar (naratorul și timpul ficțiunii), stilistica dialogului cu cititorii, clișeele figurilor semantice (de remarcat fragmentele dedicate preluării în presă a unor expresii eminesciene și caragialene), prelucrarea zvonurilor, precum și scurtele analize dedicate cronicii
Romanul limbii actuale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15188_a_16513]
-
sau un modest administrator de moșie. Ca un scriitor profesionist, Jurgea-Negrilești evită formulele plictisitoare ale memorialisticii. Nu evocă, nu este melancolic, nu are momente de respiro. Cartea începe în forță cu cîteva năzdrăvănii de copil, de un haz teribil. Spre exemplu, copilul răsfățat intrase la un moment într-o criză de inspirație și nu mai știa ce boală să mintă că are pentru a atrage atenția adulților. Găsește din întîmplare o foaie publicitară pe care scria: "Blenoragia nu mai este o
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
care nici ei nu făceau nimic. Erau moșieri sau mari proprietari de imobile, care încasau doar chiriile și arenzile. Erau și unii care munceau, aveau industrii, făceau negoț, dar nu erau oameni de lume"". Umorul poveștilor lui Georgică este infinit. Exemplele sînt nenumărate. Viața este trăită intens, fără repaos, deși loisirul e nesfîrșit. Mereu este loc de o anecdotă, de o bîrfă, de o întîmplare în familie. Și, peste toate astea, mai era și război, din cînd în cînd. După moartea
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
Mircea Mihăieș Rareori trece câte o săptămână fără ca poetul format-mare Păunescu să nu desfete nația cu câte un exemplu de nerușinare (porcească, ar trebui să spunem, dacă am lua în considerare celebra-i confesiune din emisiunea lui Tatulici). Ultima-i ispravă ar trebui să ne privească pe toți: nu e destul că stă pe banii noștri în parlament, dar
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]