1,782 matches
-
a executivului. Pentru Sartori, semiprezidențialismul este mai bun decât prezidențialismul și mai aplicabil decât parlamentarismul dar nu este "cel mai bun". Sartori afirmă că semiprezidențialismul are multe virtuți și prezintă un tip diferit de regim politic, "prezidențialismul alternant", fără a explicita care dintre cele două regimuri ar fi de preferat 31. Alexandru Radu are meritul de a prezenta, pentru prima dată în literatura de specialitate românească, o comparație între modelul de regim semiprezidențial al lui Duverger și cel al lui Sartori
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
urmare, legile care nu sunt clare, precise și previzibile sunt supuse controlului de constituționalitate, iar cele care respectă aceste standar de nu pot fi supuse acestui tip de control. Ar fi de dorit ca această distincție să fie mai clar explicitată de Curtea Constituțională prin jurisprudența sa viitoare. Concluzii Bilanțul descentralizării, din momentul introducerii acestui concept în Constituția din 1991 până în prezent, este unul extrem de nesatisfăcător. Transferul de competențe de la nivel central la nivel local, esența procesului de descentralizare, a fost
Politograma. Incursiuni în vocabularul democrației by Radu Carp () [Corola-publishinghouse/Science/84982_a_85767]
-
într-un mod semnificativ. Nu trec la finalizarea comentariilor legate de acest text, înainte de a-l corela cu ultimul articol din volum: În vederea unei antropologii politice. Istoria politică mai poate fi coloana vertebrală a istoriei?". Fără să caute să mai expliciteze noțiunea de imaginar, pe care nu a definit-o până la urmă în textul de introducere, Le Goff realizează o apologie a unei "noi "noi istorii"", mai exact a unei direcții de cercetare în studiile medievale dinspre antropologia politicului sau/și
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
I), a se arăta, da impresia, a avea aerul: La ochii noștri se vede înțălept (Conachi), Nu e așa prost cum se vede. Din prezentarea sensurilor verbului de percepție și a contextelor de utilizare se observă că valorile lor sunt explicitate în mai multe moduri: perifrastric, prin enumerarea de sinonime contextuale, comparativ cu alte verbe din aceeași sferă semantică etc.; doar în cazul unor sensuri se specifică tipul de determinări, de compliniri, prepozițiile impuse de verb, variația tranzitiv - reflexiv etc. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
numai liderii prin comportamentele lor influențează subordonații, ci și aceștia din urmă își pun amprenta asupra comportamentelor liderului. Cu alte cuvinte, conducerea este o interacțiune explicită între lideri și subordonați. Teoriile interacțiunii sociale ale conducerii încearcă să integreze și să expliciteze cât mai bine tocmai un asemenea aspect. Ele se interesează de influența majoră dintre lideri și subordonați (caracteristici, forme de manifestare etc.) în vederea optimizării actului de conducere. În rândul teoriilor interacțiunii sociale se încadrează mai multe teorii, noi oprindu‑ne
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
în evidență când le raportăm la scopurile pe care aceasta le îndeplinește. De Vito (1988) stabilește ca scopuri esențiale ale comunicării: descoperirea personală care constă în raportarea la alții și obținerea de elemente pentru propria noastră evaluare; descoperirea lumii externe explicitează concret relațiile exterioare ale obiectelor și evenimentelor înțelese cu ajutorul comunicării; stabilirea relațiilor cu sens ne arată că prin comunicare căpătăm abilitatea de a stabili și menține relații cu alții, deoarece în mod obișnuit ne place să ne simțim iubiți și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
mai eficientă pentru că se adresează și afectează un număr mare de persoane. O mare importanță în această formă de comunicare, la care vom reveni în partea a doua a lucrării, o are mesajul lingvistic care însoțește imaginea completând-o sau explicitând-o. Contextul are și el o importanță deosebită pentru că el intervine în validarea semnificației imaginii. Multiplicarea și omniprezența comunicării prin imagini este considerată de unii autori ca reprezentând un fenomen de adevărată „regresiune culturală" pentru acest sfârșit de secol și
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
de restul lumii” (Barth, 1995, p. 207). Dimpotrivă, am câștiga mult dacă am considera cultura o implicație sau un rezultat. Așa cum a subliniat cu putere Albert Ogien, identitățile se construiesc În și prin interacțiune socială: „A analiza etnicitatea Înseamnă a explicita ansamblul practicilor de diferențiere care instaurează și mențin o «frontieră» etnică, și nu a reda substratul cultural asociat În mod curent cu un grup etnic ca un conținut de natură eternă și stabilă ș...ț. Este necesar atunci să recunoaștem
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
construct social; reprezentările sunt așadar legate În mod direct de apartenența noastră la o comunitate. Din această noțiune, Zarate face un veritabil instrument pedagogic, care anulează valabilitatea oricărei descrieri pretins obiective a realității: „A Înțelege o realitate străină Înseamnă a explicita clasificările proprii fiecărui grup și a identifica principiile care fac distincția Între un grup și altul” (Zarate, 1993, p. 37). Reprezentările permit problematizarea relației dintre cultura maternă și cultura-țintă. Confruntarea lor În contextul lecției de limbă străină duce astfel la
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În istoria umană și din această continuitate ia naștere solidaritatea. Și totuși, atribuind conceptului de dreptate un loc central, Bourgeois desprinde o serie de consecințe originale ale conceptului pozitivist de continuitate. Neîndoielnic, trebuie să vedem aici influența lui Rousseau, deosebit de explicită În teoria cvasi-contractului. Comunitatea ar fi astfel bazată pe un soi de contract tacit, care ar face din fiecare debitorul celuilalt. Acest cvasi-contract nu are ca scop nivelarea absolută a condițiilor ă imposibilă și probabil, după Bourgeois, și de nedorit
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
în anumite contexte sau situații, ca exprimînd o acțiune realizată o singură dată (ca semelfactiv), iar în altele ca o acțiune frecventativă sau iterativă, decă "el obișnuiește să cînte", "el este cîntăreț" etc. Cînd însă apar elemente în plus se explicitează care dintre aceste două aspecte este actualizat: el cîntă și nu-l interesează ce facem noi / el cîntă în orchestra filarmonicii. O distincție aspectuală specifică există în limba engleză între forma nedefinită și cea continuă, care marchează un tip de
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
notați p și q), fie ca un argument, fie ca o concluzie, fie ca un argument însărcinat să susțină sau să întărească o inferență sau din nou un contra-argument" (J. M. Adam). Relațiile logice între diferitele etape ale raționamentului sînt explicitate de conectori sau articulații logice: adverbe, conjuncții de coordonare sau de subordonare. Jean-Michel Adam clasifică conectorii argumentativi în patru categorii: (1) conectori argumentativi marcatori de argument (pentru că, deoarece, căci, într-adevăr, ca, chiar, de altfel etc.); (2) conectori argumentativi marcatori
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
poate recurge la trei poziționări sau strategii de credibilitate: 1) se plasează într-o poziție de redare enunțiativă neutră, deși opinia pe care o exprimă, prin modul de argumentare, prin felul judecăților și prin evaluarea personală, nu face decît să expliciteze cauzele unui fapt sau să demonstreze ceva; 2) se plasează într-o poziție de angajare, de opțiune, pentru a-și stabili un statut în alegerea argumentelor și cuvintelor sau pentru a nuanța evaluarea, ceea ce produce manifestarea unei convingeri, destinate să
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
școlare, orientate monologic, dar construite dialogic, și lucrările de popularizare a științei, în care dialogismul se relevă în texte dominate de eterogenitate enunțiativă. Pentru descrierea discursurilor de transmitere a cunoștințelor au fost distinse două forme de dialogism manifest, cea care explicitează referința unor discursuri anterioare, discursuri sursă sau discursuri prime și cea care explicitează referința discursurilor proprii destinatarilor. Acest dialogism dublu pare să vizeze pragmatica oricărui gen de texte, deoarece spusa altora (spusa anterioară sau cea imaginată la interlocutor) justifică sau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
care dialogismul se relevă în texte dominate de eterogenitate enunțiativă. Pentru descrierea discursurilor de transmitere a cunoștințelor au fost distinse două forme de dialogism manifest, cea care explicitează referința unor discursuri anterioare, discursuri sursă sau discursuri prime și cea care explicitează referința discursurilor proprii destinatarilor. Acest dialogism dublu pare să vizeze pragmatica oricărui gen de texte, deoarece spusa altora (spusa anterioară sau cea imaginată la interlocutor) justifică sau autentifică ceea ce spune locutorul sau servește la formularea unei contraargumentări. Deși are o
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cincilea al secolului trecut, consacră (prin G. Bateson, apoi prin Școala de la Palo Alto) termenul și conceptul de "metacomunicare" cu accepția de relație (conținutul fiind mesajul informațional propriu-zis) dintre locutori, care poate fi implicită, manifestată prin joc, gestică etc. sau explicită (E doar un joc!). Ca determinant, un derivat adjectival al termenului, apare mai recent în sintagme precum competență metacomunicativă, enunț metacomunicativ, dimensiune metacomunicativă etc. Competența metacomunicativă este considerată o tehnică, o abilitate de a realiza mesaje satisfăcătoare, o condiție necesară
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
cele două noțiuni, definește modalizarea drept una dintre dimensiunile enunțării care le integrează pe celelalte, în particular dimensiunea referențială. Pentru P. Charaudeau, de exemplu, modalizarea nu este decît o parte a fenomenului enunțării, dar ea constituie pivotul în măsură să expliciteze poziția subiectului vorbitor în raport cu interlocutorul său, cu el însuși și cu enunțarea sa. Pentru a n a l i z a d i s c u r s u l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
l u i, modalizarea și termenii înrudiți semantic au o importanță centrală, căci analiza discursului, prin definiție, este centrată pe enunțuri prin care locutorii instituie o relație anume cu alți subiecți vorbitori și cu propriul lor discurs. Modalizarea poate fi explicitată prin mărci particulare, dar ea este întotdeauna prezentă indicînd atitudinea subiectului vorbitor cu privire la interlocutorul său, la el însuși și la propriul enunț. Foarte dificil de investigat este problema modalizării în situații de eterogenitate enunțiativă sau de polifonie - situații în care
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
MT MODALIZATOR. Se numește modalizator un mijloc prin care locutorul își manifestă aprecierea asupra propriului enunț, care se concretizează printr-un cuvînt, sintagmă sau propoziție avînd în frază rolul de a arăta condițiile de realizare a unui proces, de a explicita punctul de vedere al locutorului față de enunț sau față de o parte a lui ori de a atribui unei fraze (care este prin definiție purtătoare a unei modalități) o valoare modală suplimentară. În principiu, corespondentul logic al modalizatorilor, reprezentat de operatorii
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
discută pentru prima dată problematica acestui principiu în anii 1960, considerînd că, în momentul în care intervine, contribuția la conversație trebuie să fie cea impusă de obiectivul sau de direcția acceptată de schimbul verbal angajat. Principiul de cooperare poate fi explicitat prin patru maxime (reguli) specifice activității discursive, numite maxime conversaționale: 1) maxima de cantitate: contribuția fiecăruia trebuie să conțină atîta informație de cîtă este nevoie; 2) maxima de calitate/veridicitate: se recomandă a nu se afirma ceea ce este fals, ceea ce
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
neprelucrată a povestirii și (cu anumite trăsături deosebitoare) cuprinde evenimente, personaje și cadru. Relațiile dintre acestea variază sensibil, dar exemple ale tuturor celor trei apar aproape întotdeauna în narațiune, cu paranteza că mediul înconjurător (cadrul) este posibil să nu fie explicitat. În canonul literar al romanului, de exemplu, este de remarcat accentul relativ pe eveniment într-o operă de aventuri, față de personaj într-o operă de Henry James, ori față de accentul pe cadru într-un roman istoric. Dacă evenimentele, personajele și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
focalizarea spațio-temporală este: Cine este aici martorul imediat și al cui este „punctul zero” pentru măsurarea timpului; cui, deci, atribuim orientările spațio-temporale ce ne sînt oferite? În mod similar, ne putem întreba și despre evidența psihologică și ideologică, fie ea explicită sau doar implicită: Cui atribuim aceste urme sau revelații ale orientării psihologice și ideologice? Cine este sursa lor imediată? 3.6. Naratori și narație În secțiunea 3.4 am introdus o distincție între: 1. Orientarea: de unde se povestește ceea ce se
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
el zîmbind, sînt ordinele doctorului. Este greu să desprindem o alternativă DI plauzibilă la: ? Se lamentă zîmbind că s-ar cădea ca Dumnezeu să îl ajute, dar acestea erau ordinele doctorului. Relația dintre regentă și subordonată în DI poate fi explicitată, cel mai frecvent, prin prezența conjuncției subordonatore că (folosirea lui that pentru a introduce DI este opțională în limba engleză, însă que este obligatorie în construcții franceze comparabile). Dar alți conectori introductivi în afară de că prefațează formulările în DI: întrebarea polară
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
toate nivelurile verbale. Această orientare este anunțată într-un articol mai vechi din Simetria, București, III (1940-1941), pp. 95-99, în care Tudor Vianu semnalează observații din poeticele antice, care premerg ideii moderne de structură, printre alții la Oskar Walzel și explicitate în Cercetarea Stilului (în Problemele de stil și artă literară, București, 1955) și Stilistica literară si lingvistică (în Problemele metaforei și alte studii de stilistică, București, 1957). Se definește acum stilistica drept o disciplină de intersecție, între estetică, istoria literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
mai ușor de făcut dacă nominalele juxtapuse denumesc persoane sau obiecte concrete. În exemplul (147), casa, mașina, terenul de golf și herghelia de la Ploiești sunt termeni care denumesc entități concrete și nu se poate considera că vreunul dintre ei îl explicitează pe cel anterior. Pot apărea probleme de încadrare dacă nominalele juxtapuse sunt abstracte și ar putea fi considerate apropiate semantic, deoarece sinonimia sau echivalența semantică este, în bună măsură, un fenomen subiectiv. În (148), termenii juxtapuși pedepsirea politicianului corupt și
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]