879 matches
-
I Agârbiceanu și V. Voiculescu (p.220). Mic dicționar de termeni de estetică, teorie literară și stilistică. Expresionism. Mișcare artistică apărută la începutul secolului XX în Germania dar răspândită dincolo de granițele acesteia. Expresionismul cultivă expresia literară a vieții lăuntrice, problematice. ... Expresionismul se manifestă în creația unei lungi serii de artiști germani ca O. Kokosehka, W. Kandinscky, P. Kllee, E. Munch, G. Benn, G. Trakl, F. Werfel, E.Tofler, E. Brecht, R. Wiene, F.W. Murton, F. Lang etc. La această mișcare
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
demenței grandomane fasciste și de la care păstrez, recitind-o cu prilejul de față, o lungă și apo logetică epistolă În chip de mesagiu, care Însă n-a convins pe nimeni dintre noi, cei de la Noua Revistă Ro mână (1915); după „expresionismul“ lansat, de asemenea fără succes, prin revista noastră Ideea Europeană (1919); după „arta neagră“, ajunsă până la noi cu motanul de piatră al Miliței din holul casei mele; după jazzul negrilor, violent și sincopat, zbucnit, să-ți taie respirația!, din cutia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nea în față că locul femeii e la cratiță, și nu pe băncile universității. Pe studente le trata cu un dispreț manifest. Și am dat un examen scris cu el, la istoria artei uni versale. Țin minte și acum subiectul: „Expresionism și impresionism la Goya“. A venit pe urmă în sală, cu teancul de teze corectate, și ne-a spus că toate tezele sunt slabe, mediocre, superficiale etc. Pe urmă a între bat: „Cine este domnișoara Stein Antoinette?“ (Eu în acte
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
devină prea luxuriantă, cred că e suficient deocamdată să ne oprim la un fenomen concret, provocator și deloc desuet : minimalismul în cinema. Desigur, termenul minimalist a devenit foarte generos, iar cadrul trasat de mișcarea artistică omonimă care a reacționat la expresionismul abstract pe la jumătatea veacului trecut e permanent redesenat și chiar preluat în limbajul curent. Acum putem fi minimaliști când ne amenajăm habitatul ori când ne scriem e-mailurile. Totuși, în artă, dacă înțeleg bine, a fi minimalist înseamnă a ști cum
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
pe Crialese nu-l cunosc suficient, iar ceilalți nu mă interesează ! Așa că l-am refuzat pe Jonny, fără regrete, iar el a înțeles : e de aceeași părere cu mine. 8 decembrie. Abia întors de la New York, mă apuc de Labirintul umbrelor : Expresionismul în cinema, o carte fundamentală scrisă acum mai bine de treizeci de ani (cum spune autorul, Petre Rado, în Cuvântul înainte datat august 2006) și reeditată la Scrisul Românesc. Petre Rado a plecat din țară chiar în anii 70. A
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
sau interpretări, ci despre a le aduce la timpul prezent, în funcție de acumulările răstimpului scurs. De fapt, este exact invers decât ne imaginăm : verdictele și interpretările rămân în linii mari aceleași, cu inevitabile nuanțări, ceea ce se schimbă este însuși obiectul studiului ! Expresionismul văzut în 1975 nu mai este același cu cel văzut în 2006 : au apărut referințe noi, bibliografia în materie este mai bogată, iar contextul hermeneutic e altul, după principiul : orice curent nou-apărut schimbă superficial sau în profunzime felul în care
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
iar această identificare deformatoare era pusă sugestiv sub semnul unui narcisism à rebours. „Suntem scuturați toți de febra caricaturii (s.n.), de voluptatea grotescului. Avem un ochi rău : cultivăm grimasa, reinventăm expresio nis- mul. Grimasa nu este aici cea a comicului, expresionismul fiind unul al deformărilor în tușă groasă a trăsăturilor ? Nu ne aflăm cu acest comic și cu caricatura în proximitatea lui „simț enorm și văz monstruos” ? Caricatura îl presupune prin definiție, enormitatea și monstruosul fac parte din stilistica caricaturalului. La
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ale teoriei. Chiar scriitori ca Faulkner sau Kafka, fără a mai vorbi de Camus și Sartre, ori "teatrul absurd", sunt mult prea puțin utilizați față de ponderea lor reală în peisajul literar actual. Același lucru în poezie, unde suprarealismul, imagismul ori expresionismul german apar destul de rar față de frecvența citatelor din Shakespeare, poeții metafizici englezi, simboliștii francezi etc. Orice insinuare cu privire la unilateralitatea informației autorilor este interzisă de erudiția lor impunătoare. Situația trebuie explicată, cred, tocmai prin extraordinara proliferare a formelor literare în veacul
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
sau de a ieși definitiv din „lumea” culturii în adevărata lume a vieții. Substituiri (1983) este o culegere eteroclită, în care se întâlnesc mai multe influențe sau tipuri de discurs practicate și înainte: livrescul pe alocuri prețios, de inspirație orientală, expresionismul sau poezia cotidianului, discursul simbolizant neomodernist sau construcția de tip puzzle (turnura dinspre vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
o culegere eteroclită, în care se întâlnesc mai multe influențe sau tipuri de discurs practicate și înainte: livrescul pe alocuri prețios, de inspirație orientală, expresionismul sau poezia cotidianului, discursul simbolizant neomodernist sau construcția de tip puzzle (turnura dinspre vizionarism spre expresionism e constatată aici de Al. Cistelecan). O constantă remarcabilă a poeziei publicate de T. înainte de 1990 o constituie prezența filonului moral, în parabole politice memorabile, precum Materia signata, Didactica Nova sau Lumina sub talpă, cea din urmă deconspirând absurdul demolărilor
TARTLER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
ale lui Daniel Vighi și Ioan Morar cu profesorul Eugen Todoran (3/1979), un dialog al lui Valentin Vișan cu Petre Ghelmez, un altul cu prozatorul Mihai Sin (2/1982) și, în fine, un nou dialog cu Eugen Todoran, despre expresionismul lui Lucian Blaga (1-2/1988). Anul 1982 se încheie cu două numere ale unui supliment literar de șaisprezece pagini, în care se regăsesc semnăturile lui Sorin Antohi, Bogdan Ghiu, Livius Ciocârlie, Mircea Mihăieș, Mircea Pora și Cornel Ungureanu. Și în
FORUM STUDENŢESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287071_a_288400]
-
de sugestiile prezente în Datoria, care deschidea volumul de debut. Poemele sunt scenarii alegorice despre moarte, despre copilărie și trecere, hrănite în profunzime de acea violență care transpare încă din prima carte și care aici erupe nestăvilit, purtând amprenta unui expresionism întunecat. SCRIERI: Gramatica morții, București, 1995; El-Roi, București, 1997. Traduceri: Helen și William McAlpine, Povești și legende japoneze, București, 1998; Barbara Léonie Picard, Legende, povestiri și basme franțuzești, București, 1999; Robert van de Weyer, Islamul și Occidentul, București, 2001; Geraldine
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
ideologice și astfel se impun de la sine concluzii noi, cum ar fi aceea a antagonismului Crist-Pan din Drumul sfântului. E aici o idee mai veche a lui Blaga privind cultul naturii, sugestivă pentru relațiile sale cu gândirismul tradiționalist sau cu expresionismul german. Dacă în cazul lui Lucian Blaga G. publică întâi o carte și abia apoi trece la editarea operei scriitorului, în cazul lui Tudor Vianu începe editarea operei, pentru a da, ulterior, sinteza: Tudor Vianu și lumea culturii. G. investighează
GANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287139_a_288468]
-
farsei și a nebuniei: „casa”, o corabie a nebunilor, condusă de „F. M. Dostoievski în uniformă de capitan”, și-a pierdut ferestrele și ușile și „plutește în aer, doar acoperiș și pereți:/ prin ferestre ies palmele noastre, ca niște lopeți....” (Secol). Expresionismului exacerbat îi corespunde un sentiment (auto)ironic al derizoriului și al înscenării, componenta livrescă și intertextuală accentuându-se: „Cu craniul ascuțit ca un ou trece pe stradă marele poet Nichita Danilov:/ eu merg în urma lui și meditez/ citindu-l pe
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
vorbi de tematizarea obstinată a violenței transpusă la nivel scriptural (scriitura este cheamată să reprezinte psihozele individuale ale personajelor). Poate fi și acesta o trăsătură a unei maniere femine de a scrie literatură, o “ceartă cu literatura” drapată Într-un expresionism numai pe jumătate jucat. Într-o lume În criză de timp, asaltată de conformismul televizualului și plictisită de nesfârșite saga, romanul contemporan tinde să devină - iar autoarea franceză este un exemplu elocvent dintr-o serie abia deschisă - un videoclip. Avem
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
din a Siberiei grea, veșnică iarnă” (subliniată - noutatea adusă prin rescriere). Limbajul îl continuă și dezvoltă (în sensul proclamației și îndemnului incendiar) pe cel interbelic; inedit este apelul la prozodia populară, a doinei, a cărei muzicalitate atenuează reliefurile colțuroase ale expresionismului și fluidizează versul eliptic și abrupt: „Mi-a fost scris din neam/ odihnă să n-am,/ sângele să-mi fiarbă,/ ca o mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz, cu pieptul gol,/ pe unde trec să scol
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Rebreanu (considerat un prozator de nivel european, care „depășește orice fel de naționalitate literară”), dar și despre opera lui M. Sadoveanu, în care intuiește dimensiunile mitice (scriitorul ar „înainta înapoi”, mișcare specifică proiecției mitice). S-a apropiat entuziast de câștigurile expresionismului, mai cu seamă în dramaturgie și în arta dramatică (prețuiește piesele lui Lucian Blaga și din această rațiune), totdeauna în polemică necruțătoare cu oamenii de teatru mediocri. Nu întâmplător, el compune o piesă de teatru de factură expresionistă (Sburător cu
ADERCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285184_a_286513]
-
mai întinsă parte a operei sale, relevă o nelimitată predispoziție de metamorfoză lirică, cu precizarea că toate înnoirile se produc în limitele propriei personalități, pe care, departe de a o trăda, o mărturisesc. Așezat în linia marilor tradiții moderniste (simbolism, expresionism, suprarealism), poetul nu se poate sustrage chemării timpului său, lăsându-se profund marcat de ceea ce se va numi postmodernism. Dacă se adaugă la toate acestea prezența unei subtile, însă tenace influențe folclorice (de sorginte bănățeană), rezultă o poetică originală, alimentată
ALMAJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285260_a_286589]
-
sunt operațiile textuale esențiale la care recurge Ioana Păun: concentrarea structurii dramatice a argentinianului anarhic, adaptarea ei la contextul reclamelor românești și găsirea corelativului vizual perfect pentru scriitura conflictual monologală a lui Rodrigo García. Dramaturgul merge în adâncimea unui trash expresionism consumist pe care îl poetizează. Ioana Păun a înțeles exact miza și salturile textului lui García, Agamemnon, flagelul produselor care-ți mânjesc corpul și-ți rod neuronii și „poezia scurtă“ a momentelor când, cu cei mai inocenți ochi, privești un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
multe... De exemplu, mi-aduc aminte, la San Francisco, am montat Opera de trei parale a lui Brecht. Era în teatrul lor cel mai comercial, cel mai celebru, iar eu lucrasem acest spectacol într-un fel mai mult legat de expresionismul german, ceea ce l-a făcut pe Brecht să scrie piesa, și mai puțin legat de un realism de teatru tip Broadway. Lucram într-o sală de repetiții cu actorii și cream un oraș, cum ar fi Chicago, din cutii de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
energiile industriale, făcînd și elogiul versului liber. în acest context, nu putem a nu aminti Gândirea, bastion al tradiționalismului și ortodoxismului, ai cărei reprezentanți, avînd o componentă germanică a formației lor, au manifestat, cu toate acestea, un interes aparte pentru expresionism. Dar să precizăm un aspect definitoriu al creației lui Aron Cotruș. "Noul patos" emblematic al expresionismului tindea spre postura artistului mesianic ce proclamă, peste creștetele mulțimii anonime, adevăruri transpersonale. Unul din doctrinarii de căpetenie ai curentului, Wilhelm Wörringer, scria că
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
bastion al tradiționalismului și ortodoxismului, ai cărei reprezentanți, avînd o componentă germanică a formației lor, au manifestat, cu toate acestea, un interes aparte pentru expresionism. Dar să precizăm un aspect definitoriu al creației lui Aron Cotruș. "Noul patos" emblematic al expresionismului tindea spre postura artistului mesianic ce proclamă, peste creștetele mulțimii anonime, adevăruri transpersonale. Unul din doctrinarii de căpetenie ai curentului, Wilhelm Wörringer, scria că numai în strigăt se pierde timbrul individual, că numai prin strigăt se atinge iluzia unei comuniuni
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
deplin reprezentat doar de agramatismele și cacofoniile unui produs tipic cum ar fi, de pildă, Ilie Dobre. În aceste condiții de-a dreptul imposibile, în care stilistica personajului din sport părea definitiv partajată între academismul plebeu al lui Mircea Sandu, expresionismul grotesc al lui Mitică Dragomir și reprezentarea rudimentar-naivă a lui Gigi Becali - exemplele extreme, cel de aurolac parțial recuperat, gen Pițurcă, sau cel de retor scuturat din cînd în cînd de frisoanele iluminării, gen Cornel Dinu, rămîn irelevante -, Traian Ungureanu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12594_a_13919]
-
deja) tradițional care este avangarda. Ei intră în literatură pe poarta larg deschisă a avangardei fără de care n-ar fi de conceput. Nu e vorba neapărat de mimetism sau de epigonism, ci de o formulă creatoare ,deschisă", precum haosul sau expresionismul, care e departe de a-și fi sleit posibilitățile. Nu e nici o rușine să fii avangardist, așa cum nu e rușine să ai ochii sau părul de-o anumită culoare. Adoptarea unui ,canal" poetic corespunzător unor valențe de gust ori propensiuni
Douămiiștii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11385_a_12710]
-
că un compozitor care se integrează mai bine curentului timpului său este preluat mai ușor de către contemporani. Enescu nu s-a integrat întotdeauna foarte bine în curentul timpului său Oedip? Predomina, pe de o parte, neoclasicismul, pe de altă parte, expresionismul dus până la limite de ,școala vieneză" (Schönberg, Berg, Webern). Acestea erau cele două mari curente. Enescu nu se integra în nici unul dintre ele, deși avea aspecte neoclasice - de la Suita a II-a pentru pian, mergând prin Suita I și Suita
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]