990 matches
-
uitat prin sală după Ashling și prietenii ei, dar nu erau nicăieri, așa că s-a dus la bar și a comandat un cosmopolitan. Acesta era un martini foarte la modă în K-bar și în Chinawhite și în toate celelalte cluburi extravagante pe care le frecventa în Londra. —Un ce? întrebă barmanul cu fața rotundă și roșie, ai cărui mușchi mai aveau puțin și explodau prin cămașa de nailon. —Un cosmopolitan. — Dacă vreți reviste, e un loc undeva mai jos pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
căsătoria când ne-am întors. —Păi, asta e, atunci. —Da, asta e. În tăcerea ce a urmat, Lisa și-a amintit dimineața de vineri în care ea și Oliver, stând în pat, au decis că sunt doi londonezi tineri și extravaganți și au hotărât să zboare la Las Vegas pentru un weekend și să se căsătorească. Nu o să prindem locuri în avion, râsese Oliver, destul de depășit de idee. — Bineînțeles că vom găsi. Lisa avea încrederea cuiva care obține mereu ceea ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
altfel. Și mai era ceva, poate cireașa de pe tort: dacă două nunți cu aceeași persoană erau destul de bune pentru Burton și pentru Taylor, atunci erau și pentru ea. Incapabilă să-și oprească mintea fugară și veselă, deja planifica o nuntă extravagantă. Nu se mai punea în discuție o fugă pe ascuns la Vegas - nu, o vor face ca la carte. Mama ei va fi încântată. Și vor aduce revista Hello! să se ocupe de fotografiiă Ca și cum i-ar fi auzit gândurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
cu zăvorul acela smuls -, se gândea la fiecare cuvânt. Nimeni nu-i spuse dacă Livia își pomenise fiul, dacă îi trimisese un ultim mesaj. În orice caz, Tiberius nu veni; o lăsă să moară singură, în camerele ei cu fresce extravagante. Astfel se sfârși viața Liviei Augusta. Lui Gajus nu-i fu dat - și nici el nu ceru - s-o vadă. Așteptară, cu speranțe din ce în ce mai slabe, ca Tiberius să vină la funeralii. Așteptară atât de mult, încât cadavrul era aproape descompus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
perverse mituri ale Antichității. „Cultura servește întotdeauna la ceva“, comentau unii. Însă jocul devenea din ce în ce mai dificil și mai dezamăgitor, iar el nu renunța fiindcă aproape că nu-i mai rămânea altceva ca să se simtă viu. Copiii apăreau pe neașteptate, îmbrăcați extravagant, alături de însoțitori, mai ales greci și sirieni, care supravegheau acel du-te-vino, și dispăreau în camerele secrete; la fel de rapid erau îmbarcați cei care plecau. „Acele sphintriae ale lui Tiberius“, comentau marinarii. Și fiindcă un scandal de moravuri e o lectură mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
egiptean ce purta numele unui vechi constructor de piramide și proiectase Iseum-ul de la Roma. Avea nevoie de Manlius, constructorul născut la Velitrae, care cunoștea bine zona. Avea nevoie de Euthymius, inginerul naval care conducea șantierele de la Misenum; și de Thryphiodoros, extravagantul decorator din Alexandria, care se pricepea ca nimeni altul la stofe, lemn, mozaicuri, picturi, bronz și aur și modelase ezoterica mensa isiaca; și de Claudius, poetul care știa să redea în latină vechile rugăciuni incizate în temple; și muzica, statuile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
totul nu poate dura din cauza trădării ei, care trebuie să se Întâmple precis. Am considerat că nu are nici un motiv ca să se schimbe așa peste noapte. Dar constat că pentru mine asta n-a fost decât o joacă, un gest extravagant al unui student turmentat de lecturi. De fapt, Îmi era frică tocmai de contrariul: să nu cumva să-mi fie fidelă, să nu mă trădeze, că n-aș mai avea motiv să scap, cum n-am avut motiv să scap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
durerea interioară ce mă distrăgea și m-am trezit că mă uit în vitrina unui magazin cu felicitări. O felicitare cu însănătoșire grabnică- asta era ceva. O scuză ca să mă gândesc la Stacey în vreme ce-i alegeam o felicitare drăguță și extravagantă, care să-i ridice moralul. Am ales ceva foarte roz și înflorat. Îmi amintea de ea- trandafirii și florile de sângele-voinicului înfățișate aveau un aspect cărnos, roșu, lasciv, care mă făcea să mă gândesc tânjind la obrajii ei și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
găsise în minibar (50$). După un pui de somn și câteva ore în care a confirmat întâlnirile de a doua zi, și-a comandat o salată Nicoise și o Coca-Cola pe terasa localului (38$). Nimic din toate astea nu părea extravagant în comparație cu cina, o friptură cu garnitură de cartofi prăfiți pe care o mâncase singură în holul hotelului cu două ore mai devreme. Friptură, cartofi prăjiți și un singur pahar cu vin roșu (“Vinul casei? Cum adică ‘vinul casei?’ întrebase chelnerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Toată lumea e În război și tu tot te mai Învîrți pe bicicletă... CÎnd ofițerul japonez Începu să-l Înjure pe unul dintre hamali, domnul Guerevici Îl trase pe Jim În spatele unui platan. Desfăcu ziarul ca să-i arate schița unui artist extravagant Înfățișînd două vase de război uriașe scufundîndu-se sub o grindină de bombe japoneze. Din fotografiile de mai jos, Jim recunoscu vasele Repulse și Prince of Wales, fortărețele de nescufundat despre care filmele britanice de actualități arătau mereu că puteau Înfrînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acum steagul Soarelui-Răsare și avînd imprimate caractere japoneze În culori vii la prova și la pupa. O ceremonie complicată de botez se desfășura În fața clubului Shanghai. Zeci de civili japonezi importanți, În redingotă, alături de germani și italieni În uniforme fasciste extravagante urmăreau un marș al marinarilor și ofițerilor japonezi. Două tancuri, mai multe piese de artilerie și un cordon de marinari Înconjurau locul de defilare, așezați pe șinele de la capătul liniei de tramvai. Șinele circulare de fier răsunau sub bocancii soldaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
scrisă de mâna lui. Cuvinte retorice, inutile, care i-ar fi plăcut tatei. Era probabil un bun prieten al lui, citea cu vocea încărcată de o durere autentică și strângea în mână o batistă udă de lacrimi. Avea un aer extravagant, amabil și respingător în același timp, toată figura lui, de la păr la haine, era îngălbenită de nicotină. Pe pajiștea din fața bisericii fuma. Mi-a strâns mâna, încercând să mă îmbrățișeze, dar m-am ferit. Nimeni din familie nu părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
va fi și mai al meu. Da, al tău..., dar așa cum poate fi un câine. Și asta se cheamă să cumperi un bărbat. — Păi n-a vrut un bărbat să mă cumpere cu capitalul lui? De ce-ar fi mai extravagant ca eu, femeie, să vreau să-mi cumpăr eu, din munca mea, un bărbat? — Tot ce spui, fetițo, aduce mult cu ceea ce unchiul tău numește feminism. Nu știu și nici nu vreau să știu. Dar ți-o spun dumitale, mătușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
n-am absolut niciun chef să te sinucizi, părerea mea este că nu te vei sinucide. Am spus! — Formula cu absolut niciun chef, domnule de Unamuno, e foarte spaniolească, dar foarte dizgrațioasă. Și în plus, fie și admițându-vă teoria extravagantă cum că nu exist cu adevărat, pe când dumneavoastră da, că nu sunt altceva decât o ființă fictivă, produs al fanteziei dumneavoastră romanești sau rimanești, chiar și în cazul acesta nu trebuie să fiu supus chefului dumneavoastră absolut, cum îl numiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
readucându-mă la realitate. — Și apoi ai sugerat idea de-a mă ucide. Să mă ucizi? Pe mine? Tu? Să mor eu de mâna uneia dintre creaturile mele! Nu mai tolerez. Și ca să-ți pedepsesc cutezanța și concepțiile astea dizolvante, extravagante, anarhice, cu care mi-ai venit, hotărăsc și dispun să mori. De cum vei ajunge la tine acasă, vei muri. Vei muri, ți-o spun, vei muri! — Dar pentru Dumnezeu! - exclamă Augusto, acum implorator, tremurând ca varga și livid de frică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
să continue să păstreze Americanul În repertoriu. Verdictul dat de William Archer la Southport se dovedise valabil: era un text cu mai multe șanse de reușită În provincie decât la Londra. Cât de vane și de naive păreau acum speranțele extravagante și visurile din seara aceea a premierei! Parcă pentru a Întări lecția, destinul mai avea o lovitură crudă de administrat. Pe 11 decembrie, Henry primi nefericita veste că Wolcott Balestier, atât de strâns legat de evoluția Americanului, murise pe neașteptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulțumească cu unul aproape de fundul sălii, căci majoritatea biletelor erau vândute. Oscar părea să fi dat o nouă „lovitură“. Din Haymarket până la clubul Reform, pe Pall Mall, distanța era scurtă. Întotdeauna fusese ca un balsam pentru suflet intrarea În clădirea extravagant de spațioasă, cu aer de palazzo roman - realitatea era că Își alesese clubul mai mult datorită arhitecturii decât membrilor. În bibliotecă, o Încăpere vastă și tăcută, cu tavane Înalte, care mirosea a piele veche, scrise o scrisoare scurtă, datată „Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ea În același mod ca și de Alice, pe post de confident, de sfătuitor, de sprijin În vremi de restriște profesională, dar nu oferise același sprijin În schimb, nu pusese niciodată peste neliniștile și Îndoielile ei balsamul vindecător al elogiului extravagant, total și nereținut, de care toți artiștii au nevoie uneori. Roși amintindu-și cât de dezamăgită fusese de articolul lui, Domnișoara Woolson, cât de justificat nemulțumită de laudele lui zgârcite și invidioase, de rezervele lui pedante, de tonul condescendent. Cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Burgess James“, ca și cum, În mintea lui, l-ar fi adoptat ca pe un fel de fiu. Nu se neliniștește decât când Burgess lipsește perioade mai Îndelungate de timp. Uneori, mișcă mâna pe tăblia patului, parcă trasând cuvinte cu scrisul acela extravagant, mare și lăbărțat, pe care familia i-l cunoaște atât de bine din scrisori. Zilele trec atât de calm și obiceiurile casei Își găsesc un ritm atât de regulat și de liniștit, Încât cele două doamne James consideră că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mult de concepția decât de stilul lui Borges. Între cei doi scriitori prieteni, atât de diferiți ca temperament, vârstă și stil, se naște o adevărată simbioză literară. Borges Îl consideră pe Bioy mai rațional și mai precis. Pe sine, mai extravagant și mai maniac. Oricare ar fi adevărul, azi trebuie să fim conștienți doar de faptul că, datorită colaborării lor, Borges a putut redacta o parte a operei sale căreia, fără ea, cu siguranță că i-am fi simțit lipsa. Cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o singură parte străbate-n diagonală ecranul. Și cîinele alb se plimbă prin film, dar este singurul ce apare și În vis și-n realitatea ficțiunii. În toată această ficțiune a ficțiunii În ficțiune, e normal ca Faye să fie extravagantă, să se calmeze, atunci cînd se simte părăsită, de pildă, strîngînd iar un șurub, de data asta la lampă, să se simtă tînără În vreme ce-n plan secund, la fel ca-n Oblomov, apar omuleți brueghelieni, sau copacul din fața fermei. Faye
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dezgustătoarele activități homo. Instantanee artistice cu orgii. SÎnge ilistrat cu cerneală roșie, trupuri care se Împreunau pe deasupra cuverturilor, fotografii care te făceau să-ți mijești ochii ca să poți vedea formele feminine ascunse cumva de goliciunea excesivă, și tot spectacolul ăla extravagant al organelor sexuale expuse te făcea să vrei să vezi femeile pur și simplu goale. Rahatul ăla era pornografie făcută pentru bani, dar pe undeva, În procesul de creație, era implicat și un artist. O revelație. Jack merse pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
singur și că s-ar fi întâlnit cu orice femeie, numai să alunge singurătatea. Drumul până la mare l-a făcut, cum presupunea, în picioare, înghesuit pe culoar, în dreptul unei ferestre, între bagajele unui grup gălăgios de adolescenți care făceau planuri extravagante pentru vacanță. La ora la care a ajuns, gara Mangaliei era aproape pustie, câțiva turci ofereau camere de închiriat, nici unul nu s-a apropiat de el, văzându-l nepăsător și numai cu o gentuță, prea semăna cu un navetist venit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
similar era interesată să-i cumpere. Existau toate motivele să se creadă că preluarea va fi una prietenoasă și benefică: compania respectivă avea un dosar curat de expansiune realistă și bune relații industriale. Dar licitația a fost contestată de un extravagant magnat care, întâmplător, era unul din clienții de prestigiu ai firmei Stewards. Știa foarte puține despre industria motoarelor - majoritatea acțiunilor lui erau în publicistică, în vânzarea cu amănuntul și în sport - și multor observatori din City le era greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aventuri inutile. Chiar și acum, după ani de zile, se fac manevre juridice pentru a-i ajuta pe pensionari să-și recupereze banii. Nu se întrevede nici o soluție. Thomas Winshaw, a cărui bancă s-a ocupat de toate aspectele finanțelor extravagantului magnat, continuă să-și declare uluirea față de amploarea fraudei și să-și susțină propria ignoranță. Inutil să spun că nu-l cred. Și poate ar trebui să menționez că am un mic interes personal în acest caz. Phocas Motor Services
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]