828 matches
-
de la harbuzării. În chip de ușă o pânză nu tocmai curată. Într-o parte a colibei un fel de bancă rudimentară. Pe ea, o cofă cu apă. Copaci ciudați și tot felul de tufișuri din loc în loc, separate de cărărui ezitante. Spre plan 3, separat de restul decorului, dar vizibil cu destulă claritate un pom bătrân, amărât, cu câteva frunze vestejite și cu 2-3 mere pipernicite și verzi pe o creangă. Împrejurul lui, un gard de sârmă cu ghimpi exagerat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ani într-un KZ, în loc de o condamnare la moarte sigură. Ai mai avea o șansă. Am făcut o pauză: Așa că, ce zici de asta, Reinhard? — Bine, zise el după un minut. Există ceva. — Spune-mi. El începu pe un ton ezitant, nu foarte sigur dacă avea sau nu dreptate să aibă încredere în mine. Eu însumi nu eram sigur. — Lanz e austriac, din Salzburg. Atâta lucru am ghicit și eu. — A făcut medicina la Viena. Când a absolvit s-a specializat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
al lui Unamuno cu Augusto, în vis), fără a fi private totuși de o claritate intrinsecă și tăioasă, cum lama unui cuțit care despică argintiu ceața, dar nu o îndepărtează, ca în scenele dintre Augusto și Unamuno. Un regim comunicațional ezitant și nebulos determină și dialogurile interioare, monodialogurile sau cele câteva pasaje în stil indirect liber. Interlocutorii nu sunt însă numai oameni: o partitură însemnată, dar care se face auzită abia în final, e rezervată unui câine, Orfeu, mult speculat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
bucătăria asta, la sute de kilometri de Londra ? — Zi-le că vin chiar acum, reușesc să articulez grăbită. Spune-i lui Ketterman că vin imediat... Mă sui în tren... — S-ar putea să fie prea târziu. Glasul lui Guy pare ezitant și încărcat de vinovăție. Samantha, circulă tot soiul de povești. — Povești ? Inima îmi bate atât de tare că abia reușesc să rostesc acest cuvânt. Ce... povești ? Îl ascult și parcă nu aud ce-mi spune. Mă simt ca și cum mașina mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
hotărâm să-l urmăm, vai de cei care, de teama posibilelor neliniști viitoare, rămân așezați pe marginea drumului, plângând un trecut care nici măcar n-a fost mai bun decât prezentul. Rotundă, perfectă și desăvârșită, fraza i-a convins pe tinerii ezitanți. În orice caz, trebuie recunoscut că diferențele tehnologice dintre cuptorul nou și cuptorul vechi erau cât se poate de obișnuite, ce era învechit în primul, era modern în al doilea, singura deosebire care sărea imediat în ochi consta în mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În ape și mustață pe oală, asemănătoare celei a lui Theodore Roosevelt, dar cu contururi mai Îngrijit trasate, și Fazel, În veșnica sa tunică albă, cu pelerină neagră și turban albastru. Bineînțeles că diplomatul a deschis discuția, Într-o franceză ezitantă, dar corectă. — Întrunirea care are loc astăzi face parte din cele care schimbă cursul istoriei. Prin intermediul persoanelor noastre, se Întâlnesc două națiuni, sfidând distanțe și deosebiri: Statele Unite, care sunt o națiune tânără, dar deja o veche democrație, și Persia, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mi brusc seama ce vrea să spună. Că plec să trăiesc la sute de mii de kilometri depărtare de casă, de părinți, de ... întreaga mea viață, cu excepția lui Luke. O să... veniți des să ne vedeți, nu? am zis, cu glas ezitant. Sigur, scumpo, sigur că venim! Cât se poate de des! Mi‑a strâns mâna și și‑a ferit privirea, apoi ne‑am dus în sufragerie și n‑am mai discutat subiectul. Însă a doua zi dimineață, când am coborât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și istoria lui. Sensibilitatea lui monstruoasă a făcut universul friabil. Iar În urma lui statuile Încep să surîdă frivol ca să-și Înfrunte oboseala. Începe lunga decadență a culturii grecești. Primul care i-a anunțat amurgul a fost el, Belerofon. Pasul său ezitant se aude În aceste statui care-i evocă drumul. TÎnăr, a combătut și a exterminat un monstru teribil. Himera; un monstru de rasă divină, rudă cu sfinxul, cu cap de leu, trup de capră și coada de șarpe, a cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
același, toate la locul lor. Toate la locul lor, dulcissime, putem porni. Reîncepem, amantissime, reîncepem. Sunetul repetat al soneriei. Nu, nu e soneria. Suna telefonul. Se împleticește între scaun și masă, să apuce receptorul. — Toma. Toma e numele meu... Glas ezitant, apoi tăcere. Da, își amintea vocea, își amintea și numele celui care încercase de câteva ori să intre în vorbă cu el. Un tânăr politicos și lunecos. Toma. Auzi, noul administrator al blocului! De parcă nu s-ar ști cine sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ca timpurile astea, n-am să scap. Sunt pe moarte, ți-am spus. — Monstrul tricefal e oriental, dar ați urmat Europa. Nu zoomorfă, ci antropomorfă. Europa, adică Apollo și Christ? Lupul înfometat, devorând amintirile. Leul atotputernic și dominator, prezentul. Viitorul ezitant, ca un câine lingușitor... Ați visat emblema vârstelor, Prudența? E mută prudența, e mută? — Ce vrei, ce mai vrei... cuvintele astea, nu știu ce vrei. Termină că înnebunesc, nebunule, începu săurle Tizian. Înnebunesc, auzi! Lasă-mă să mor, nebunule. Sunt mort, ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Eminescu arheii, care constituie ADN-ul, principiul, identitatea spirituală a fiecărui om, precum și faptul că muntele, înălțarea, este matricea originară a creativității românești ("Mănăstire-naltă/ Cum n-a mai fost altă", zidește Manole, Brâncuși construiește "Coloana Infinitului"), și nu șerpuirea ezitantă din debutul Mioriței, balada aflându-se în primordialitatea înălțării din cultura noastră, ea suie perpendicular pământului, către "munții mari", soare, lună și "stelele făclii". Ochiul transcendental al intuiției anonime originare a văzut cu uimitoare revelație adevărurile fundamentale ale Ființei. Eternul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-i dau drumul? Kendall ezită. — Este, ăă ... Cimpanzeii puteau fi răi și agresivi. Chiar și cei mici puteau fi periculoși. — Oh, sigur, e foarte docil. Nu e un cimpanzeu, da? Deschise cușca și zise: — Hai afară, Dave. Dave ieși ezitant, ca un om eliberat din închisoare. Părea să-i fie frică să se afle în afara cuștii. Se uită la Henry. — Voi locui cu tine? — Nu știu, spuse Henry. — Nu-mi place cușca. Întinse laba și îl prinse pe Henry de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cea mai confortabilă vestimentație sportivă pe care am purtat-o vreodată“. Se uită țintă la scrisoare, apoi ridică ochii, zâmbind. Spre surpriza mea, ochii Îi strălucesc. Știi, lui Pete i-ar fi plăcut la nebunie chestia asta. — Pete Laidler ? zic ezitantă. — Mda. El e cel care a inventat toată treaba asta cu dosarul Leopold. Era genul de chestii pe care nu se plictisea niciodată să le facă. Bate ușor cu degetul În scrisoare. Pot s-o păstrez ? — Sigur că da, spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Bunicul se află în mijlocul imaginii. Dintre cele trei personaje, el stă în prim-plan, strălucind de lumina reflectată în cristalele de gheață, iar contururile par să i se topească. Tata stă oblic în spatele lui și îi pipăie capul, întrebător și ezitant. Poate chiar în acea secundă părul de pe craniu s-a desprins, rămânându-i în mână. în fața bunicului se află mama, ea a îngenunchiat și înalță mâinile împreunate spre chipul lui alb și încremenit. în spate se poate întrezări prin geamuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
fum de pipă, ne întorceam la una din ideile fundamentale ale lui Pascal: Baza incontestabilă a înțelegerii noastre despre lume stă în cifre, nu în litere. Pornind de la numerele clare și simple și de la cifre, putem încerca, poate nesiguri și ezitanți, să ajungem la o existență construită din alte semne, printre care și literele. Dar trebuie să fim conștienți de riscuri. Și cifrele, spunea directorul, pe ele totuși poți să le citești și să le scrii! Nu, am spus eu. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
după îngrijorarea care i se citea în ochii de un albastru pal, era limpede că scăderea interesului de care-l bănuisem fusese numai o închipuire a minții mele. Chris s-a așezat, lipindu-și coapsa de a mea. Apoi, ușor ezitant și agitat, și-a pus brațul pe spatele meu, cuprinzându-mi umerii. Era ceva foarte diferit de îmbrățișările fără prea multă participare cu care mă trata de obicei. Mi s-a ridicat părul pe ceafă. Iar inima a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
să vorbești cu mine. Am tăcut o vreme, derutată. ― Sigur că vreau să vorbesc cu tine. Ce sa Întâmplat? ― Voiam să văd cum te mai simți... ― Sunt bine, mersi. De ce ești așa ciudată? am Întrebat râzând. ― Sunt surprinsă, spuse ea ezitantă. Sâmbătă seară am fost sigură că mă urăști, după tot ce ți-am zis. Am tăcut, Înțelegând cât de cât motivul comportamentului ei. Cu siguranță se Întâmplase ceva. ― Eliza, nu-mi amintesc multe lucruri de dinainte de accident. Și nu am
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
prilej de fericire, căci nu mai ai cu ce să calci Luna în picioare și voi publica asta în numărul viitor, ca să le fac plăcere.“ Bódog a ținut acest discurs sumar, pentru că el era publicistul. Iar atunci doctorul a adăugat ezitant că e adevărat, dar el, care respectă vestigiile trecutului, s-a gândit din timp la generațiile următoare. N-aruncat picioarele prietenului nostru la crematoriu, ci le-a făcut pedichiura și le-a pus în formol, fiindcă acele picioare au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
nu are ce căuta între un om oficial al Ligii și cineva în afara Ligii. Dar, continuă Madrisol, este evident că nu voi face nici o revelație care să primejduiască o planetă prietenă. Era promisiunea pe care o dorea. Totuși, Gosseyn era ezitant. Amintirile lui Ashargin, sistemele solare distruse în întregime parcă îi legau limba. Dacă Enro ghicea despre ce planetă era vorba, cu siguranță va intra în acțiune. O simplă bănuială era de ajuns. Deocamdată, Venus reprezenta un simplu incident pentru dictator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
perfect normală. El nu era Enro, care, pentru a fi fericit, voia mâini duioase de femei - dar se destindea și o lăsa să-i maseze picioarele, brațele, spatele. Ea se dădu la o parte în sfârșit și observă tentativele lui ezitante de a se ridica în capul oaselor. Pentru Gosseyn, această neputință era derutantă. Nu pentru că nu s-ar fi așteptat, dar va trebui, pe viitor, să aibă în vedere acest lucru. În timp ce încerca să-și pună mușchii la treabă, Leej
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
toată viața pietricele la vărsare și te voi recompune înainte să mor, promit, luo na. învață, te rog, să ierți viața mea de excese. insistența poate aduce noroc. șase în al treilea loc: nu fi prea încrezătoare, nu fi nici ezitantă, nu fi prea ușoară, ca o frunză pe care o ia apa, nu fi nici prea grea, precum zgârie-norii, la care nimeni nu se poate uita și nu pot fi ridicați în brațe și trecuți pragul, fii oricât de frumoasă
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
castel ca trimis al lui Hideyoshi, cerând capitularea. Cu acea ocazie, discutaseră amical. — L-ai adus, la urma urmei? Vreau să-l cunosc. Spune să-l aducă aici. La gestul blând de chemare al lui Kanbei, vasalul lui Goto ieși, ezitant, din spatele stăpânului său, desfăcu legăturile care-l ținuseră pe copil în cârca lui și îl lăsă jos. — Câți ani are? — Doar șapte. Probabil că vasalul îl îngrijea pe copil, de câtva timp, ca păzitor; îi răspunse lui Kanbei, ștergându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu vorbea deloc ca un bătrân; glasul îi era foarte puternic, iar buzele sale se arcuiau într-un surâs continuu, netulburat. Dimpotrivă, Mitsuhide era cel ce părea nedumerit. Distras de ochii pătrunzători care străluceau pe sub fruntea senină a bătrânului, răspunse ezitant: — Sunteți Doctorul Manase, nu-i așa? Stau câteva zile la Castelul Sakamoto și m-am gândit că o mică plimbare pe munți m-ar înveseli, după tristețea anotimpului ploios. — Nu există medicament pentru trup sau pentru minte decât o purificare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o depărtare de câțiva pași, un felinar în vârful stâlpului risipea în cercuri concentrice întunericul nopții răcoroase și distante. Noroc că stâlpul nu era chiar în dreptul casei Onofrei. Avea toate șansele să nu fie descoperit. Umbra capului i se ițea, ezitantă, pe zid, puțin deasupra umbrei lungi, în dinți de fierăstrău, a vârfurilor ulucilor. Camera sub care se oprise Dănilă nu era luminată, dar se întrezărea o fâșie de lumină venind, palidă, de undeva din interior, probabil de pe un coridor. Își
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
câțiva ani mai devreme? Am privit-o contrariat și am observat cu un sentiment acut de jenă și de revoltă că era rușinată și emoționată. Dacă mi-o spusese fără ezitare, ezita acum. Rușinea cuvintelor rostite se degaja din zâmbetul ezitant al buzelor ei și din ușoara roșeață care le înconjura. Ar fi trebuit să-mi spună abrupt ca să mă scoată din starea de contrariere: Copiii sunt egoiști. Și n-aș fi înțeles nimic pe moment și, cu siguranță, nici în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]