824 matches
-
mormânt, sau la ospiciu, stărui încă afundat cu tălpile în cleiul de acasă. Nu sunt bine pregătit să mor, și nu posed nici energia necesară ca să trăiesc altfel. Vreau totuși să plec departe ca să-mi odihnesc trupul și să-mi fâlfâi sufletul ca pe un drapel alb de pe puntea unui transpacific cu destinația înspre Japonia. Numai o absență de câțiva ani din ocna asta de asfalt și piatră, cu puițele ei dezgustătoare, mă mai poate scăpa. O evadare și o completă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
trenul s-a pus în mișcare, Franz Witte încă se mai prostea. Șontâcăia pe peron, o siluetă aeriană, imposibil de fixat fiindcă lua tot mereu poze schimbătoare. Ba umflându-se în pene și făcând pe cocorul cu picioare lungi, ba fâlfâind din aripi, ca și când ar fi vrut să-și ia zborul, să se ridice, să dispară. Ca până la urmă să rămână, totuși, schimbându-se iar cu sine însuși, un Baldanders, cum apare el în carte, dar întruchipându-se acum în imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cuvântul. Admirați tabloul, don Parodi: cei doi duelgii depun cu gravitate armele, căci neștiuta fibră omenească le e rănită de dureroasa pierdere comună. Insist asupra detaliului: deși Îi mână În acțiune aceleași intenții, ei sunt substanțial diferiți. Presimțiri de moarte fâlfâie, poate, sub fruntea lui Tai An; Nemirovsky, surd la asemenea glasuri nepământești, se informează, Își pune probleme, Întreabă. Mărturisesc că pe mine mă atrage al treilea personaj: acel jemenfoutiste care părăsește cadrul istorisirii Într-o trăsură deschisă e și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
facă arșici; numa Maffia izbutise să-i Împedice pă lepre să-și ajungă țelurile amorale. O mică siestă Întăritoare, care a ținut pân la nouă seara, a târcolit chestia cu prânzu. Da pă loc după aia, Capitano iera În picioare, fâlfâind furcoacea și cuțitu, cu șervetu pă grumaz și urlând, mai fals ca tare, dă pân Cavalleria rusticana. Cât a ținut-o așa, a băgat la dubă două porții dă pudincă, udate c-un fiasco dă Chianti d-al lui; io
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu dragoste. Nenorocirea e însă că, de cele mai multe ori, urîndu-te pe tine, urăști hidos chiar universul. E victoria urii asupra dragostei. Ura-i facilă. V. tînăr trăind într-o lume de un gri sanguin, lume excitată de umbra îngerilor care fîlfîie deasupra. Sînt pentru Doctor un caz? Un dobitoc pe care trebuie să-l tratezi deși ți-e scîrbă? Îl întreb de ce nu mă sedează sau, invers, de ce nu-mi pune-n mînă una din otrăvurile cu care se joacă. Îi
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
scene reușite: prima, criza Lolitei la Întoarcerea acasă Împreună cu Humbert cel vitreg, după premiera piesei la liceu. Jocul fetei, al cărei machiaj grotesc conturează În alt registru și extrem de intens furia, amintește de Fellini. A doua: Mason bolnav, În pat, fîlfîind plapuma pentru a vorbi la telefon Într-o atmosferă de Welles. Să ne gîndim Însă mai bine la incredibila portocală mecanică rostogolindu-se pe Oda bucuriei lui Malcolm McDowell (un actor uriaș desființat de Hollywood). Apropo de Ludwig, autorul simfoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
nu trebuie să-ți mai ofer eu date În plus”. Așa Își imaginează Neacșu cerul, ca pe un SRI mare, unde Îngerii sînt informatori de Înaltă clasă. Mai ales că au aripi. Ca și prof. univ. Părăluță, ce se Înalță fîlfîind din Socialistul Împotriva denigratorilor de realizări, citez din alt prof. univ., „mulți denigratori au fost omizi pe copacul sănătos al partidului comunist, sugîndu-i seva trudită de comuniști”, la care se poate adăuga o constatare din Dragoste murdară: „Și a supt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fi fost evreu aș fi plecat demult, poate puteam să plec și-atunci, cu o circumcizie, dar nu era foarte sigur că-mi vor da drumul și rămîneam mutilat pe viață, uram grătarele În aer liber și ghearele grifonului care fîlfîia deasupra noastră În zilele fără soț, uram gogoșile, gladiolele, gustul care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a așezat pe un scaun în mijlocul acelui spațiu gol în care își mutase patul îngust și în care nu se mai aflau decât o masă scundă și un scaun. A ascultat un timp, cu privirea în gol, uguitul guguștiucilor care fâlfâiau pe balconul-terasă. Prin geamurile mari izbea lumina cald-tristă a toamnei gălbui. Zbârnâitul strident al telefonului s-a auzit iarăși, dar n-a mai răspuns; putea fi oricine, putea fi din nou femeia aceea de la etajul patru care îi pândise probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
așteaptă, clemență în alb de zapadă. Mustul se prelinge tăcut și tandru, în arome distincte, subliniind discret suspinul viei dezgolite vulgar, sau poate trecerea vinului sacru spre veșnicie, ca într-un legământ vechi. Curând, pe umerii reci ai vântului, vor fâlfâi văluri înghețate, iar norii bosumflați, își vor încălzi mâinile la hornul casei mele, unde vor asculta povești nemuritoare, nemaiauzite, decât în colindele unei nopți sfinte, învăluite sublim în eterna Dragoste, printre șoapte de înger și un colț de cer înveșmântat
Cur?nd iarna by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83378_a_84703]
-
mondial În materie de Încorsetare. Personajul meu literar preferat este Rosalinda din Cum vă place, al ei este tipul dintr-o carte de Elmore Leonard care poartă un tricou cu „Evident, m-ai confundat cu cineva căruia nu i se fâlfâie“. Candy are biroul puțin mai Încolo, lângă stâlp, la patruzeci și cinci de metri distanță de al meu, și cu toate astea de-abia schimbăm câteva cuvinte, cu voce tare, Într-o zi obișnuită. Pe ecran Însă, ne conectăm și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
am ieșit din baie și am bîjbîit prin Întuneric către pat. — Aprinde lumina, amice. Să ne putem vedea cum facem pe tîmpiții. Intrusul se izbi de o valiză, se Împiedică și căzu În pat cît era de lung. O fustă fîlfîi scurt și lumina lunii contură pentru o clipă niște coapse de femeie. Un colac de păr negru și des se răsfiră peste pernă și un miros de sudoare și panică umplu Încăperea. M-am aplecat și am apucat-o pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
poartă zgărzi de cîini, am comentat, cercetînd cu atenție figura copilăroasă, dar vigilentă a lui Gardner. Sonny, nu te-am mai văzut În ultima vreme pe la Clubul Nautico. — Doamna Shand a hotărît să lucrez aici. O pasăre se porni să fîlfîie din aripi prin pergola cu trandafiri; Gardner Își duse la buze telefonul mobil. — Se cer mai multe forțe de securitate de cînd cu incendiul de la casa Hollinger..., completă el. — Bună idee. (Am privit peste umăr la vila arătoasă, cu superba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mai lucea după duș. Cu ochelarii săi de soare Închiși la culoare, aducea cu un tînăr actor aflat În „perioada James Dean“ a carierei, mestecînd În colțul gurii În vreme ce cugeta asupra următorului său rol. În spate, armonica zdrelită a capotei fîlfîia și trosnea În vînt. Am lăsat cîteva mașini să treacă și am pornit pe urmele lui către Plaza Iglesias. Porsche-ul se opri la stop, Împletindu-și zăngănitul tobei de eșapament cu zgomotele scuterelor și cele ale taxiurilor cu motoare diesel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
flotă retrasă din serviciul activ. Un canal de acces lega portul de mare pe sub un pod În consolă care susținea drumul de coastă. Mai sus de port se ridica impunătoare clădirea unui club, dar terasa Îi era pustie și umbrarele fîlfîiau pe deasupra meselor goale. Clubul de sport cu care se Învecina era la fel de nepopulat, cu terenuri de tenis prăfoase și cu piscină secată și părăsită. Intrarea În mall găzduia un supermarket, iar alături un salon de frumusețe, cu ușile și ferestrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oprea un motor și se deschidea o portieră. Mi-am ridicat privirea de pe Financial Times și-am descoperit un BMW cunoscut care trăsese În parcare. La volan era Paula Hamilton, care privea cercetător la noile tende de culoare deschisă care fîlfîiau deasupra ferestrelor clubului sportiv. Își schimbase hainele acasă la unul dintre pacienții ei din Residencia și purta acum un halat de plajă galben peste costumul de baie negru. Ieși din mașină și urcă treptele către piscină. Fără să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dădea semne clare că se va prelungi Încă o noapte. O platformă flancată de Range Roverul lui Lindsay trecu pe lîngă clubul sportiv și Își Începu circuitul În jurul pieței. Un banner din mătase neagră purtînd inscripția „Muzicienii de la Filarmonica Residencia“ fîlfîia pe deasupra celor doisprezece membri ai orchestrei, care ședeau la pupitrele lor, trecîndu-și arcușele peste viori și violoncele, În vreme ce pianistul zăngănea claviatura unui pian alb de salon, iar o harpistă grațioasă, Într-o rochie de seară ivorie, trăgea de coardele unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
vii, în lumina soarelui, nemairămânând din ei decât o picătură de substanță lichidă, cu miros de sulf. Licențioase cântece golănești și balade scălâmbe, iscate de noua categorie socială a boschetarilor, în pilda falselor virtuți, proclamate forțat de ipocrite mijloace audio-vizuale, fâlfâiau, ca niște aripi de lilieci, pe sub bolți în prăbușire: Că-s spițeri, că-s ofițeri, În huleaiuri și-n plăceri, Se dreg, azi, de-un chef de ieri, Măi, Lino, Lino... Au chiar și copii din flori Bossii și boașele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
echipelor de fotbal adverse. La fiecare explozie de artificii, oaspeții de la Sans-Souci se simțeau îmboldiți să urle, ovaționând, întrucât majoritatea dintre cheflii fuseseră, odinioară, oameni de ordine, cu distinctă banderolă roșie pe mână, angajați pentru supraveghere la mitingurile cu flamuri fâlfâind deasupra maselor entuziaste prin cutumă. În mijlocul străzii înzăpezite, înjunghiară patru scroafe, de peste 100 de kilograme fiecare, lăsându-le acolo la dispoziția mulțimilor de flămânzi, din satele din preajmă, care deja intraseră în postul sever al Crăciunului. Nimeni nu se scandaliză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie pe discipolul ocazional, porni cu pași mari, fâlfâindu-și pletele și poalele trenciului albineț, spre zidul murmuitor al pădurii, care înveșmânta talazurile nemișcate ale Munților Violeți. Văzându-l prins în tentația de a se topi în verdele imperial al pădurii știa, ea, sărmana că, uneori, Profesorul manifesta accese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
copaci, dispărând sub fremătătoarele zale de clorofilă. O pornise fără țintă anume, doar pentru a obține un răgaz în care să-și despovăreze cugetul de vălmășagul și de povara ușuraticelor gânduri ale gloatei. Circula, circula, făcea pas după alt pas, fâlfâia din plete, își flutura poalele trenciului, fiind în tot timpul acesta profund absorbit în efortul de a-și aminti culorile unei vesele sărbători din copilărie, ce unduiau în armonioase și sprințare sonuri galițiene, încât icnetul agresiv al bolovanului sur, amplasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
înainta fără a fi precedat de cercurile nevăzute ale înfricoșării celor din cale. Fața-i, cu toate că era boită în diverse și războinice sulimanuri, degaja o expresie familiară, iar căutătura-i arăta o neprefăcută blândețe. Omul cu ochelari demodați, cu plete fâlfâind la întâmplare și cu trenciul albineț îl contemplă, pipăindu-și, gânditor, zgârietura roșie și usturătoare de pe obrazul drept și, amintindu-și cu efort câteva expresii pe care le folosiseră cândva navigatorii din Sumer, deschise vorba, zicând: Vânătorule, o, tu, Vânătorule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
să continue, Smaranda se uită concentrată la chipul de azi al lui Marius, căzut într-o dureroasă reverie. Tresare ușor atunci când Marius se ridică brusc în picioare și face câțiva pași până la prima treaptă a scării ce duce către peluză. Fâlfâind alene din aripi, un porumbel poposește în apropierea lui, pe balustrada de piatră ce înconjoară terasa. Mișcându-și coada înfoiată de sus în jos, pornește liniștit să-și curețe penele cu ciocul mic și subțire. Marius înregistrează absent apariția păsării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
după aceea nu s-a mai putut compara cu legătura aceasta fierbinte și nimeni nu i-a mai arătat fața vieții așa cum i-o arătase Pampu. Era fratele, era el însuși, ucis înainte de a-și fi trăit viața. În timp ce Zogru fâlfâia deasupra cadavrului, Ghighina privea și ea îngrozită vălul uriaș, ca o frunză plutitoare, cu fața lui Pampu mișcân-du-se ca și când ar fi fost prinsă într-o picătură uriașă de ulei verzui." (p. 68). Cu asemenea fluid și propulsor epic, mobilitatea internă
Un vampir de treabă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8377_a_9702]
-
e rușine așa un pic?! îi spunea. Nu ți-e rușine așa un pic?... Da' nu ți-e rușine? Nu ți-e rușine? Ce? Eu sânt minoră? O să vedeți voi!... Că eu o să mă întorc cu toate acele... Mi se fâlfâie... Cum îți permiți? Da' ce-am ajuns eu?... Sânt liberă și fac ce vreau! Și maică-mea va deschide singură discuția asta! (deci juca tare, o avea pe maică-sa drept scut!) Pleacă! Și-o să vezi ce-o să iasă! Futu
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]