681 matches
-
și trist pulsează relația bărbat femeie, ambiguă, fluidă, sacră, violentă, mereu aceeași și niciodată la fel cum spuneam cândva. În ANA, erotismul este prezent în toată necuprinderea sa, se simte, se adulmecă... doare, cheamă, dar nu se vede, nu se făptuiește, e tentație, vocație... Personajul fetei e nou în familia eroinelor mele. Inocența și viciul, candoarea și prostia, viețuiesc în această fată care mai are doar sufletul ca identitate... Ana singură spune în pridvorul bisericuței din Siliștea Snagovului, Ea, fata cucerită
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în care hotărârea asupra căii de urmat o ia "gânditorul"; iar gânditorul acesta nu poate fi decât un om căruia îi este proprie o unitate de viață plină de făptuiri, rostiri și de gânduri despre ceea ce ar putea el însuși făptui, rosti și despre ceea ce ar putea gândi fără constrângerile exprimate de regulile (formale) de acreditare (justificare) a tuturor manifestărilor sale (ca ființare omenească), în vigoare la un moment dat; un om care deține în proprietatea sa o "lume a vieții
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dominat, totuși, de însăși unitatea acestor trei fapte, în sensul nediferențierii lor originar-ființiale (deși se aflau în diferență funcțională), ca "lume a vieții". Termenul grecesc logos exprimă, cred, cel mai bine această unitate originară a faptului de a rosti, gândi, făptui 3; în mod direct, el exprimă primele două acte, indirect, pe cel de-al treilea. Logos-ul desemnează nu doar situația ființării omenești anterioară evenimentului evocat, ci și ipostaza pe care au căpătat-o cele trei fapte (a gândi, a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
mod direct, el exprimă primele două acte, indirect, pe cel de-al treilea. Logos-ul desemnează nu doar situația ființării omenești anterioară evenimentului evocat, ci și ipostaza pe care au căpătat-o cele trei fapte (a gândi, a rosti, a făptui) în unitatea lor dominată, totuși, de gândirea formală -, după eveniment. E drept, situația anterioară acestuia corespundea logos-ului ca atare, întreg (originar), neîmpărțit și "natural", în vreme ce situația ulterioră, doar logos-ului formal, logos-ului de-naturat, scos din propria sa "natură
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sus cu altele noi, pe această cale a gândului despre identitate ca "prim principiu". Identitatea astfel înțeleasă cu limitele inerente unei vederi din chiar orizontul judicativului constitutiv poate susține și pe a gândi, și pe a rosti, și pe a făptui, dovadă modelele ontologice ale celor doi filosofi presocratici amintiți mai sus. Dar între momentul (istoric) în care au trăit ei și timpul lui Aristotel s-a petrecut, cum știm deja, un fapt care a trecut principiul identității în tărâmul formalului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
o anumnită ordine "socială", ceea ce înseamnă că ne este deschisă calea unei înțelegeri non-judicative a ideologiei (desigur, a dictaturii judicativului, în ultimă instanță). Mai sus, exprimam o uimire: am avea putința de a nu fi "ideologi"!? Atâta vreme cât gândim, rostim și făptuim în limitele judicativului constitutiv, a cărui ipostază desăvârșită este tocmai ideologia, nu am avea această putință. Deocamdată, nu ne poate fi clar, în privința acestei putințe, decât următorul lucru: un răspuns capătă șansă în urma unei experiențe prin care să înțelegem faptul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
judicativ-constitutivă a ideologiei. Încrâncenarea cu care ideologia își exercită sarcinile proprii poate constitui, totuși, un indiciu pentru o tematizare a non-judicativului: desigur, prin contrast cu ceea ce ea legitimează și susține. Ne-am putea înnoi sensibilitatea față de non-judicativ, gândind, rostind și făptuind într-o dezordine ideologică fapt prezentat de ideologiile fel de fel ca fiind imposibil -, de exemplu, după normele unei unități de viață pe care istoria a îngăduit-o la un moment dat chiar ca fenomen public desigur, foarte limitat în
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
actual al "crizei ideologiilor", dar nu direct, ci prin filosofia actuală. Dar vom ști să tăcem, după ce o lungă perioadă a culturii (și istoriei) noastre ne-am găsit rostul în a ne vorbi fără încetare, elogiind "partea" noastră, și a făptui după o gândire ce și-a proiectat faptele doar după comandamentele dictaturii judicativului? Consecința directă a dominației judicativului constitutiv în planul cunoașterii de sine a omului este diferențierea acestuia față de celelalte ființări prin câteva trăsături "specifice". Acest fapt simplu, al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sunt ale faptelor care le-au (re)primit astfel, dar ele erau ascunse, atâta vreme cât reducția a scos la iveală doar sensurile "tari" ale judicativului constitutiv, socotite potrivit fenomenului inflației de autorizare, căruia nu îi putem scăpa atunci când gândim, rostim și făptuim în "sfera publică" a fi "rele", nefirești, denaturante. De fapt, formalizarea logos-ului, evenimentul care a deschis orizontul dictaturii judicativului, nu trebuie privit ca fiind nici "bun", nici "rău"; el poate fi doar corespunzător sau necorespunzător, pe de o parte
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ei sub un chip discret, slab, străin, care nu face uz de prestigiu, de putere, de categoriile pozitive și, în fond, pozitiviste ale mentalității comune. Am putea presimți, pe această linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în Evanghelii? Nu tot așa apare suveranitatea divină în fenomenologia revelațiilor religioase? Trimisul lor e un străin, un marginal în raport cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
autoritatea spirituală. Totuși, mai limpede poate decît orice altă epocă, modernitatea tîrzie îndeamnă/obligă religiile să se comporte paradoxal față de secol, să se situeze participativ și totodată în distanță față de el : fiind în lume ca și cum nu ar fi în ea, făptuind fără a se lăsa captivate de roadele faptei lor, acționînd prin simpla lor autoritate spirituală. Desigur că spectacolul public și mediatic continuă să dea vizibilitate unor forme de religie asociate, mai clar sau mai disimulat, cu puterea : tradiționalismul asociat cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în expresii: - ’Inna All"ha bi-m" ya‘malóna mu≤” (3, 120/116; cf. 8, 47/49; 11, 92/94): SOI „Dumnezeu doar știe ce fac ei”; ASM „Allah cunoaște prea bine ce fac ei”; GG „Dumnezeu este Cuprinzător a ceea ce făptuiesc”; Marr „Deus est comprehendens... (scientia sua)”; RB „Allah (en Să Science) embrasse ce qu’ils font”; DM „la Science de Dieu s’étend à toutes leurs actions”; YA „Compasses round about all that they do”; Arb „God encompasses the things
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
toate Martor”; GG „Dumnezeu asupra tuturor este Martor”. wa All"h šahd ‘al" m" ta‘malóna (3, 98/93; cf. 10, 46/ 47): SOI „Dumnezeu e martor pentru faptele voastre”; ASM „Allah este martor la cele pe care le făptuiți”, dar și: ... kaf" bi All"hi šahd (4, 166/164): SOI „...Dumnezeu e îndeajuns ca martor” (i.e. nu va fi necesară nici mărturia îngerilor), All"h šahd bayn wa-bayna-kum (6, 19; 13, 43 etc.): „Dumnezeu este Martor între
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
eÖ ț"r"h... (Ier 14,8a): „Nădejdea lui Israel, Mântuitorul lui la vreme de nevoie...” (C) Š"keƒó ’Pl MÄš‘"m ‘oœQh ge:ol"Ö be-Mițer"yim (Ps 106/105,21): „L-au uitat pe Dumnezeu, Mântuitorul lor, care făptuise lucruri mari în Egipt.” (t.n.) Acest participiu prezent al formei verbale hip‘îl de la radicalul YŠ‘, se comportă ca un substantiv. După cum se observă din exemplele citate, este adesea însoțit de un pronume-sufix care indică beneficiarul acțiunii de mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
galben, de la verde la portocaliu, de la alb spre roșu și negru, să construiești lumea ca o irizare roz-violeta și să descoperi, pentru a câta oară, picturalul unui spațiu matrice, cu ochiul tău, sunt câteva din treptele lucrării pe care o făptuiește, “scriindu-și” Mediterara, VIORICA TOPORAȘ. Thalassa! Însușindu-și-o de la Marsillia la Istanbul, apollinica pictoriță îi decantează esențele, răsărindu-le firesc în fluiditatea culorilor de apă, în alternanța ritmurilor cromatice, când vii, tumultoase, dense, abrupte, când lente, reflexive, revărsându-se
Memoria acuarelei by Viorica Topora? () [Corola-publishinghouse/Science/84080_a_85405]
-
și pe care trebuie fie să o ucidă, fie să o păcălească - uneori, diferitele componente ale universului sunt create din diferite părți ale trupului ființei Învinse. Jocul dintre cosmogonia realizată integral de divinitatea primordială și cea În care lumea este făptuită de două figuri divine, aflate În relații, dacă nu de adversitate, cel puțin de concurență, poate fi ilustrat de un mit cosmogonic chinez și de legendele cosmogonice specifice folclorului românesc: Potrivit legendei, În acele vremuri când pământul și cerul erau
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acest incident: exact ca în unele schițe caragialiene (Telegrame, Situațiunea), unei întâmplări derizorii, fără însemnătate publică, i se amplifică gravitatea în presă, atribuindu-i-se dimensiuni catastrofice. Astfel, maica Epraxia dă glas temerii tuturor cuvioaselor: "uciderea asta ce s-a făptuit în cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
totodată un subtil analist și un rafinat stilist. La Ion Marin Sadoveanu, pentru întâia oară, romanul nu se întoarce în satiră împotriva parvenitismului și în elegie pentru reprezentanții crepusculari ai marii proprietăți rurale. D-sa conturează fizionomiile, pune oamenii să făptuiască, îi lasă pe urmă să acționeze potrivit logicii interioare individuale și nu intervine în nici un fel ca să-și trădeze preferința pentru vreunul sau altul. N-am citit poate de la Ion de Liviu Rebreanu un roman românesc atât de obiectiv ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
tău bufon, Dar și-alții din obraznica-ți suita Mereu cîrtesc, se ceartă, izbucnind În fără frîu dezmăț de ne-ndurat. Eu am crezut ca aste dîndu-ți știre, Găsit-am blînd remediu,-nsa mă tem, Din ce-ai vorbit și-ai făptuit recent, Ca ocrotești purtarea asta și-i dai ghes Prin aprobare; dacă-așa faci, vina Would not 'scape censure, nor the redresses sleep, Which, în the tender of a wholesome weal, Might în their working do you that offence, Which
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care se separă și dezramă De hrănitoarea seva, se-ofilește Și-n folosință morții-ajunge. GONERIL: -Oprește! E-un text nerod. ALBANI: Înțelepciunea Și bunătatea, rele par la rău; Putoarea-și place sieși. Ce-ați făcut? Tigri, nu fiice, ce ați făptuit? 20 5 A father, and a gracious aged man, Whose reverence even the head-lugged bear would lick, Most barbarous, most degenerate, have you madded. Could my good brother suffer you to do it? A man, a prince, by hîm șo
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
ce? Legea e-a mea, nu-a ta; Cin' să mă judece? ALBANY: O, monstruos! Cunoști scrisoarea? GONERIL: Nu-ntreba ce știu. (Iese) ALBANY: Urmați-o;-i disperată; potoliți-o! (Iese un ofițer) EDMUND: Toate cu cîte-s acuzat, le-am făptuit. Și mult mai mult; timpul le va vădi; Trecute-s, eu la fel. Dar cine ești, Tu, care m-ai învins? Dacă ești nobil, Te iert. EDGAR: Schimb de iertări să facem. Nu-s de-un mai mic neam decît
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
sau firul vieții poate fi tăiat, simbolizând existența. În nord, vrăjitorii leagă vânturile cu o frânghie. Altele spre elemente simbolice în societăți secrete (instrumentele dezvoltă spații speciale: ciocanul simbolizează uneori și tunetul; în simbolistica francmasonilor, ciocanul este simbolul inteligenței, care făptuiește și perseverează în acțiune, conduce gândul, însuflețește meditația, prin tăcere caută adevărul; ciocanul, ținut în mâna dreaptă, reprezintă autoritatea, energia făptuitoare. Apropiat de securea cu două tăișuri, ciocanul trimite spre simboluri ale morții, ale căsătoriei, ale vieții, sub forma crucii
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
și luminat prin carte, francezii i-au spus „honnête homme“. Model ideal și posibil. Grija pentru sănătate este și grija pentru educație. În acest secol medicina, științele fundamentale, filosofia, învățământul se unesc prin acțiune și reflexie. Se gândește și se făptuiește. Efortul de coerență și organizare se reflectă în solidaritatea politico-socială și intelectual- morală. Literatura se dă exemplu. Sensul superior din teatrul lui Shakespeare, Corneille, Racine, Molière, din Don Qijotte al lui Cervantés, din literatura lui La Bruyère, Bessnet, Blaise Pascal
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
spațiul ruminativ al conștiinței este însoțită de melancolie. Căci nehotărâtul cunoaște vacuitatea oricărei hotărâri. Din fapte, el reține agitația, aburul inconsistenței lor. El presimte depărtarea în care toate deciziile se întâlnesc și se anulează, oboseala finală a celui care-a făptuit, distanța dintre faptă și răstălmăcirea ei. Cel nehotărât nu are încredere decât în luciditatea care-l împiedică să ia o hotărâre. El și-a pierdut credința și încrederea în tot ce cade în afara sa și, de aceea, el nu se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
a libertății ca voință de limitare. Înaintea Genezei, „duhul lui Dumnezeu se purta peste ape“. Orice act demiurgic începe cu această plutire a spiritului care-și aproximează fapta, dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]