3,430 matches
-
său de camuflaj ca urechile unui cocker spaniel. Iar eu sunt o viziune. Coborând treaptă după treaptă spre vârful cuțitului de măcelărie, cu lenta mișcare pas-pauză-pas a unei showgirl dintr-un mare varieteu de la Vegas. O, sunt de-a dreptul fabuloasă. O mobilă așa de sexy. Seth stă acolo, uitându-se în sus, parcă desprins din timp, temându-se pentru prima oară în viață, pentru că eu țin în mână pușca lui Evie. Patul îmi e sprijinit de umăr și strâng țeava
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
acest caz, vom încerca“, spusese Miti Matái și, când această frază ajunse la urechile lui Tapú Tetuanúi, se convinse și mai mult că singurul lucru pe care și-l dorea în această lume era să se afle în apropierea acestui fabulos zeu în viață și să învețe măcar o mică parte din câte știa el. De aceea, a doua zi, la lăsarea serii, cănd Miti Matái ședea în pridvorul colibei sale, care se întindea deasupra lagunei că o piroga a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și, în acest timp, genunchii îi tremurau aproape la fel ca în noaptea când îl înfruntase pe sălbatic, desi ceea ce și-ar fi dorit cu adevarat era să sară în sus de bucurie și să-i strige întregii lumi că fabulosul Miti Matái acceptase că ar putea ajunge un adevărat navigator. El știa foarte bine că nu era un Om-Memorie specializat în materie de stele, căci aceștia nu făceau altceva decât să repete de nenumărate ori ceea ce alți Oameni-Memorie le povestiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
banchet, după care Omul-Memorie obișnuia să povestească vechi istorioare, insistând asupra faptelor eroice ale strămoșilor lor. Înțelegând că sosise momentul să ridice moralul echipajului sau, însuși Miti Matái lua cuvântul într-o seară, pentru a face o relatare amănunțită a fabuloasei lui călătorii, pe care toți cei prezenți așteptau s-o audă de pe buzele lui încă din ziua, îndepărtată deja, cănd o-nfăptuise. — În ziua când bătrânul rege Matuá înțelese că în curând Taaroa avea să-l cheme la el, hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
peruane de cele ale Noii Guinee. Polinezienii stăpâneau așadar o treime a lumii, si o făceau datorită acestei magii care îl obseda atâta pe Tapú Tetuanúi, încât visa să devină și el un vrăjitor care să poată, la fel ca fabulosul Miti Matái, să descopere insulele ascunse în spatele norilor, să ghicească despre ce fel de insula este vorba sau să-și dea seama, din clipocitul unui val care îi ajunge la urechi, că se gaseste pământ la șaptezeci de mile depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se ofensa vizibil scufundatorul. Pentru că, așa cum bine a spus Tapú, cei care se afiliază la Sectă sunt oameni ambițioși sau care se consideră superiori. Își depărta mâinile, ca și cum explicația ar fi fost evidență. Iar tu, care erai stăpânul unui clopot fabulos, n-ai ezitat să-l arunci în mare, fiindcă te deranja să te simți diferit de ceilalți... Scoase un nou hohot de râs. În ziua aia, Roonuí-Roonuí era atât de indignat, că era mai-mai să te strângă de gât, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de un an și ceva încoace, si care credeau că au dreptul să spere că, în sfârșit, au reușit să depășească nenumăratele greutăți cu care destinul le-a presărat drumul. Dar nu era așa. Faptul că au construit o navă fabuloasă, că au ajuns la capătul celălalt al celui de-al Cincilea Cerc, că au trecut printr-un taifun și și-au învins dușmanii, recuperând tot ce le fusese furat, cu costul vieții unor tovarăși dragi, părea să nu fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
oră de meditație o sumă exorbitantă, ei, bine, Evelina lucrează individual, cu forțele ei, dar uite că a fost atinsă de această problemă a generației ei, pe unde se întoarce, aude vorbindu-se numai despre meditații, despre ore și prețuri fabuloase, nume titluri, înțelegeți? O colegă de-a Evelinei povestea că, în timp ce era la profesorul X, la o testare, o altă elevă a profesorului care lucra la aceeași masă cu ea, în timpul acelei ore, care costa cât o zi de muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vinovat. Atunci poate ai vrea sa rezolvi problema, îi propuse Adrian. Cumpăra toate exemplarele suplimentului duminical al lui Sentinel de azi și ocupă-te de incinerarea lor. Străbate toată țara, mergi din ușă-n ușa și răscumpără la un preț fabulos toate exemplarele deja livrate. Administrează-le medicamente ce induc amnezia tuturor celor care au apucat să citească articolul lui Fanny Tarrant. Își privi ceasul de mână. — În locul tău, m-aș pune pe treabă imediat. Nu ai prea mult timp la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
sudat melodic cu textul. Mi-l cînta de cîte ori voiam: "La ce bun poveștile cele cuminți, o, nu te gîndi ce riscant e ne cheamă o mie de făgăduinți în insula florilor, Zante". Am avut împreună un (ano)timp fabulos. Vrăjit, feeric, prea scurt. "E singurul loc unde ceasul nu bate, Vino, vom locui fără grijă-n Castelul numit Voluptate". Trupul meu a știut că-i așa. "Tare se mai pricepea sa-și ungă la inimă victima, nu mă cruță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bineînțeles, dar, implicit, și act existențial. Asemenea poemelor, prozele Roxanei Pavnotescu propun (firește, mult mai explicit, dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește și ea la drum... La un drum fantastic. Ea întreprinde o călătorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
regenerarea puterilor sufletești. O conlucrare cu asemenea efect benefic e arătată, în cel de-al doilea basm menționat, în plin proces. Întâlnindu-și pe stradă o veche prietenă, aproape uitată, aceasta îl conduce pe narator într-o rezervație de creaturi fabuloase, ce aparține unei organizații a cărei membră fondatoare era ea. Urmează un fel de călătorie inițiatică într-un spațiu analog oarecum "țării minunilor" descoperită de Alice. Povestitorul găsește acolo întreaga faună a poveștilor care îl încântau în copilărie. Singur sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
tot așa, din poveste în poveste, mă regăseam deodată subtil în istoria inițială care nu era alta decât povestea mea. În prima zi, am întâlnit un om foarte trist ce-și petrecea mai tot timpul într-o rezervație de creaturi fabuloase, în speranța că își va reîntâlni iubita, singurul spațiu posibil în care s-ar putea regăsi. Într-o zi se va întoarce aici, sunt aproape sigur de asta. Da, încuviințez. Cu toții într-o zi ne vom întoarce acasă, fie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
veche de film la care nu mai privește nimeni. M-a invitat la o cafea. A început în stilul ei direct și ușor afectat. Din câteva cuvinte, mi-am făcut o idee: era vorba de înființarea unei fundații pentru creaturi fabuloase adunate din toată lumea, aduse aici să trăiască într-o rezervație. Accesul în rezervație era limitat membrilor ei, ce urmau să facă studii asupra acestor ființe uitate de lume; să petreacă timp în compania lor, să le asculte povestirile și problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai putea să ascult, neauzite de urechile ei. Azi este duminică și este deosebit de multă lume. Surprinzător cum spațiile cele mai aglomerate te fac să te simți atât de singur. Fețe noi, necunoscute, se amestecă haotic printre cele ale creaturilor fabuloase. Îmi trebuie ceva mai mult timp ca de obicei să mă statornicesc, să mă pierd pe firul unei povestiri, să mă sustrag afluenței de umbre obositoare din jurul meu. Înclin către casa Zmeului, atât că filozofia elaborată a Zmeului întrece posibilitățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
te miri cine. În fine, de ce ar fi el mai puțin degenerat decât alții, încearcă și el să obțină favoruri. Chiar și când ești aproape nemuritor, nu poți aștepta o eternitate. Din nou prima zi. Uvedenrode. Întâlniri cu alte creaturi fabuloase Văd că te-a impresionat amica mea, îmi spune în treacăt, când tocmai am pornit spre ulița unde locuia Zmeul Zmeilor. Da, foarte tare, îi răspund prea concentrat la gândurile mele ca să pot trișa. Întotdeauna am iubit sinceritatea ta. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oul de cocoș bătrân, clocit de o broască țestoasă, din care s-a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
a zămislit strămoșul meu, primul Vasilisc. Aripile lui erau adevărate, ale mele nu mai servesc decât ca podoabă explică el efectul imprevizibil al timpului chiar și asupra creaturilor fabuloase. Odată ieșiți din timpul mitic, a început alienarea, degradarea, diminuarea puterilor fabuloase. Bine, dar acest timp mitic s-a consumat de mult, încerc eu să adaug la conversație. Ca și creația, uneori disoluția poate fi un fenomen foarte lent, totuși nu destul de lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lent ca să-l priceapă toată lumea. Dacă nu intervine o catastrofă, rămâne în bună măsură neobservat, la fel cum trecerea de la timpul mitic la cel real este, în fapt, imperceptibilă. Mai fac o plecăciune în fața filozofiei Vasiliscului și plecăm. Alte creaturi fabuloase Ai grijă la Hinchipun, spiridușul șchiop! Mai cu seamă dacă e seară și ulițele sunt pline de șanțuri și gropi; dacă zărești un felinar fosforescent care te orbește, stai o clipă locului și uită-te în jos, altfel ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lui? Nu cine știe ce, dincolo de migrene nu s-a înregistrat vreun alt efect, dar e bine să stai deoparte, doar dacă nu ai și tu ceva aluat șerpesc în matricea ta. Mă gândesc că toate creaturile astea, ce au fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele. Cam așa ceva, mintea și imaginația omului s-a hrănit cu ele secole de-a rândul, acum le-a uitat toată lumea, chiar și copiii. Adică au pierdut din fabulos, devenind mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
fost cândva fabuloase, miraculoase, au degenerat în timp prin necredința oamenilor în ele. Cam așa ceva, mintea și imaginația omului s-a hrănit cu ele secole de-a rândul, acum le-a uitat toată lumea, chiar și copiii. Adică au pierdut din fabulos, devenind mai umane, adică și mai urâte decât erau, în plus neputincioase, dependente, capricioase. Și noi aici nu facem decât să le accentuăm aceste calități. Concentrându-le toate în acest conclav, nimicim miracolul care a mai rămas în lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alte cuvinte, amândoi am căutat acel timp revolut pe care credeam că l-am găsit în acest parc. Noi știm că am existat întotdeauna, deși nu reușim să ne amintim nimic. Ne căutăm în disperare memoriile printre povestirile acestor ființe fabuloase, căutăm în ele indiciile unor stări în care odinioară ne-am simțit fericiți. Din ziua în care te-am simțit departe nu mai erai în timpul meu am încetat să te mai caut. Erai foarte preocupat de tot felul de activități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mint era pentru ea mai presus de orice; mi-a întors spatele și s-a îndepărtat în sens opus aleii ce ducea către ieșire, deși probabil că intenționa să plece acasă. Sub semnul Aspidei Serile petrecute cu ea în grădina fabuloasă au fost cele mai frumoase din viața mea, la fel de frumoase ca nopțile târzii la țară, din copilărie, când înceta orice joc și ne adunam cu toții în cerc, unde se povesteau întâmplări năstrușnice. Cu cât erau mai năstrușnice, cu atât păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu prea lungă, și am început s-o caut din nou. Ne-am întâlnit la intrare și ne-am continuat vizitele obișnuite; nu i-am mai ținut mâna și nici nu i-am mai atins genunchii când ascultam poveștile creaturilor fabuloase. Desigur, răceala ei a fost pe măsură și, din acel moment, întâlnirile noastre au devenit insuportabile și chinuitoare. Totuși, într-una din zile ne-am apropiat mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imensă, o sincopă. Pentru că nu pricepeam cine este ființa atât de caldă și apropiată ce știa totul despre mine, până la cele mai bizare intimități. O stare de jenă și stânjeneală pune stăpânire pe mine, este prima dată când memoria mea fabuloasă îmi joacă feste. Ea îmi vorbește deodată despre cele mai mici și neînsemnate detalii ale "locuinței noastre", cum spunea ea, așa cum ar face o soție iubitoare ce urma să plece într-o călătorie lungă. Și, dintr-o dată, haosul din camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]