749 matches
-
ei lăsau umbre sălbatice, înghețate sau de foc. Mie mi-au plăcut cele de pelin, căci acesta e gustul umbrelor ale căror inși și lucruri au părăsit demult acest pământ. Iar lunile de iarnă sunt atât de lipsite de strălucire, fade, dar în același timp atât de luminoase. E grunțuloasă și senină. Primele umbre ale primei luni sunt reci și ultimele calde. Umbrele celei de-a doua sunt întâi aspre, și se termină dulci, ca nucile de cocos. Luna cade de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ia bucățica ce a oprit viața și să-i curgă iar sângele prin vene, să-i redea roșeața în obraji, și buzele să prindă iarăși roșul rubinului. Pielea ar fi de un alb strălucitor, ca de fildeș, în loc de această culoare fadă de moarte. I had been wondering on those roads all day long. I was tired and I was lost. I needed to find a place to spend the night in. When I had lost hope to find one, I saw
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
they are celebrating a very impressive mystery. It is a ceremony that obbeis the ancient law of the gods. The bird knows the archaic secrets of the world. It is only when the night approaches that the bird seems to fade and fall down as if pierced by a broken arrow. It screams so highly that it tears up your heart și the cry is so profound that it seems like the Phoenix pools the esence of its being. After letting
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mustață, Ducând în dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pîn-și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele. {EminescuOpIV 253} ÎN LIRĂ-MI GEME ȘI SUSPIN-UN CÎNT În liră-mi geme și suspin-un cânt, Căci eu îmi vărs acum veninu-n vânt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
nașterii unei stele. — Uitați-vă În jur, continuă el. Populația din Estrella de Mar deja a primit asta cu brațele deschise. — Și Bobby Crawford e noul Mesia? ( Am băut și restul de apă din pahar, Încercînd să-mi clătesc gustul fad din gură.) Cum a reușit un modest profesor de tenis să descopere acest adevăr nou-nouț? — Nu l-a descoperit. Disperarea l-a făcut să dea peste el. Îmi amintesc cum măsura cu pasul terenurile alea goale și juca la nesfîrșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
mustață, Ducând În dinți țigara lungăreață... Ei toată ziua bat de-a lungul Podul. Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strâmbă: Stâlpi de bordel, de crâșme, cafenele Și viața lor nu și-o muncesc - și-o plimbă. Ș-aceste mărfuri fade, ușurele, Ce au uitat pân’ și a noastră limbă, Pretind a fi pe cerul țării: stele 1. Ne sunt servite cu iritare vădită, ba chiar cu dispreț, toate stereotipurile care Îi proiectează pe dandy În ridicol, făcându-i niște simpli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
furculiță, părul frizat, țigara În colțul gurii, afectarea pronunției, trăitul à la légère, fără muncă, irosit prin lăcașe rău famate sau În flanări inutile sunt nu doar nepotrivite României, ci, mult mai grav, Îi uzurpă snaga (istorie, obiceiuri, limbă). Aceste „fade, ușurele” mărfuri de import (parizian, se Înțelege) sunt vituperate cu și mai mare virulență de Eminescu În multe dintre articolele apărute În același an, când, cel puțin din punctul de vedere al lui Maiorescu, problema „formelor fără fond” fusese lămurită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
-l produci e o greșeală de neiertat.” 1 Câtă vreme pentru un dandy infamante sunt, de pildă, o pată de grăsime pe piepții unei veste fantaisie, o vorbă de spirit ratată, o privire pătimașă, o căzătură de pe cal, un prânz fad, o bijuterie vulgară, ba chiar și un fapt plin de virtute, dar fără eleganță, tabla de valori după care el cere să fie judecat e alta decât cea obișnuită. Și totuși, atunci când gesturile unui asemenea bărbat trădează nu doar insensibilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și Aplombului - două calități ce par să se excludă -, ea este și sora Grației, cu care trebuie să rămână unită pe veci. Amândouă se Înfrumusețează prin contrastul reciproc. De fapt, fără Impertinență, Grația nu ar fi ca o blondă cam fadă, iar fără Grație, Impertinența n-ar fi o brună prea picantă? Pentru ca fiecare să rămână ce este, e mai bine să fie amestecate. Iată ce i-a reușit lui Brummell mai bine ca oricui. Bărbatul acesta, judecat prea superficial, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
căzut întotdeauna în extremisme. Neamurile cu Biblioteci închise, furate sau distruse au putut fi stăpânite ușor, au putut fi îndobitocite, au putut fi asmuțite întruna unul asupra celuilalt, au putut duce războaie, au putut jertfi inutil vieți în numele unor idealuri fade. Biblioteca, în absolutul ei, nu cunoaște astfel de nimicnicii. În spațiul ei extremele se ating, viața își urmează adevăratele ei legi. Dumnezeu, în marea Lui bunătate, s-a ascuns în Bibliotecă. Abia acum, când Moartea vine, înțeleg, pricep aceasta. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cheile de la case, ci își lasă în ele trecutul lor tot abandonat, nemaidorind întoarceri, nemaidorind alte poveri decât ale unei nesfârșite, tembele, buimace, nesfârșite râvniri de zori. Simt în jurul meu o lume incertă. Ancorată într-un trecut (nu neapărat temporal!) fad, fără dimensiuni, fără contururi. O lume uitată, ca un fel de floare de buboi, în mijlocul alteia, care se naște acum. Buboiul încă secretă puroi. Cei vii încă răspândesc otravă. Dar valurile nu mai ajung până la țărm. Se naște mereu în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ce cauză? — Domnișoară, o să vă decepționez. Nu știu, nu știm, poliția nu știe încă nimic. Conu Costache nu era nici el în apele lui, seara se anunța grea, deocamdată de-a dreptul nesuferită, or, sperase la puțină liniște. Friptura era fadă, deși arăta minunat rumenită și împodobită, sau poate că atmosfera schimbă gustul mâncărurilor. Sorbi din vinul care, în schimb, era de neprețuit, întrucât Livezenii aveau vinurile cele mai bune din Capitală, și se simți un pic mai îmbărbătat. Marioara îi
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cu martori! Portarul îl respecta pe fostul primar și-i plăcea că-i tânăr și activ. N-avea chef nici de Românul, nici de Drapelul, iar de Adevĕrul nici pe-atât, îl enerva cel mai tare. Timpul era prea fad și nu mai avea haz, ca pe vremuri, când scriau la el oamenii cu creierii cei mai mari din București. De fapt, fără Nicu, pe care să-l pună la curent cu ce e la gazetă, nici nu-i mai
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
facă simțit cum se cuvine efectul până în inima sistemului. Am intrat în foaier. O lumină slabă, gri-albăstrie scălda încăperea, o fereastră mare din spatele zonei de recepție lăsând să pătrundă soarele palid dintr-o grădină jilavă și părăsită. Aerul dinăuntru era fad și lipsit de viață și avea un iz vag de mosc - apă de ploaie pe tencuială veche, hârtie sfărâmicioasă, cerculețe de mucegai negru - și de insecticid. Podeaua era acoperită cu dale albe și negre de gresie, de genul celor pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ușurință drept artiști autentici dacă s-ar lua în considerație faptul că “reacțiile artistice” ale acelor copii sunt emanații sincere și întâmplătoare pe când așa-zișii artiști își încordează în sforțări infernale toți “mușchii” creierului pentru a da naștere unor opere fade și de insignifiantă valoare și care sunt prosusul unor “căutări și frământări lăuntrice mistuitoare”. Caricaturizarea artei, ne avertizează Călinescu, este de asemenea o formă de kitsch: un avantaj ”strategic” extrem de important a fost tendința kitschului de a se preta ironiei
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
se naște, iar în cap n‑au decât un singur lucru. Imaginile dintr‑un cap sunt la fel cu imaginile din capul următor. Și toate astea se petrec în aer liber, unde oricum nu‑i nici urmă de libertate. Peisaje fade se întind în ploaie, nu li se văd limitele, dar acestea există totuși, și anume în capetele locuitorilor. Minți înguste au descoperit cei doi frați și în metropolă și jubilează fiindcă ei au depășit deja cu ceva timp în urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
eroina nu reușește să evolueze nici trupește, nici spiritual. "Trecutul mort” o trage înapoi asemeni unui păcat inițial regăsit în romanele sfârșitului de carieră a autoarei. Ura pe care o simte pentru trecutul ei pe care-l consideră “un basm fad”, uitat de întunericul vremurilor înmormântate. Zborul ei de pasăre pare a fi oprit de oul lipit dezgustător de aripile ce-ar trebui să-i folosească drept înaltare. Să fie ea în căutarea timpului pierdut, căci trecutul i se părea “un
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
din cauza acelei discipline interioare și din a liniilor feței care aveau riguroasa măsură a unei efigii. Cum ar fi iubit Vâlsan, ea nu-și închipuia. Rigiditatea lui, răceala privirii, rezerva extremă î-l lăsau necunoscut. Îl credea rece și cam fad, cum îi erau și aparențele...” Acest portret ambiguizat se repetă și în descrierea feței lui Steriad:” Printre fustișoarele albe ale dansatoarelor văzu o statuetă mică, dar cu forme pline, cu mișcări sigure și cochete, cu deplină stăpânire a tuturor mijloacelor
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
se pot lăuda că au sesizat momentul când au pus bazele regretelor de mai tîrziu? De câte ori mi-am amintit de anii în care am învățat la "Spiru Haret", m-am gândit doar că ei au reprezentat, poate, perioada cea mai fadă, cea mai searbădă, din viața mea, exceptând unele momente luminoase sau tulburi: primii fiori ai dragostei, trezirea instinctului sexual și, mai ales, o fascinantă aventură trăită cu ajutorul cărților. Nu mi-am pus problema, ca acum, că, la unsprezece ani, cât
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca să pot dormi măcar câteva ore înainte de a fugi la liceu. Au fost niște ani la care nu mă pot gândi decât cu un amestec de melancolie, uimire și recunoștință. Căci, fără ei, adolescența mea ar fi rămas teribil de fadă. Niciodată n-am mai fost capabil de o asemenea libertate, de atâta uitare de sine. Veneam de la liceu, mâneam în grabă ce-mi dădea servitoarea la bucătărie, după aceea fugeam imediat la bibliotecă. Restituiam cărțile citite și luam altă provizie
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de efort, însă îi crea o stare de disconfort, nervozitate incipientă, dar simțea uimit cum îl stoarce. Avea ceva în ea nebănuit care-l bucura, deși acum, parcă se plictisise. Prevedea că al doilea sentiment îi va lăsa un gust fad, primul orgasm însă îl socotea inegalabil, tot ce urma, el considera că a reușit încă o înnăditură sau o obligație morală și mai ales sexuală. Îi privi chipul radios, covârșit în desfătări neascunse, ochii închiși de împliniri cumplite îi schimbară
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
să ai un discernămînt foarte fin ca să descoperi nuanța pe care ea o adaugă adevărului. Ea nu va face ca pe rege, în tranșee, să-l însoțească poeții, în loc de istorici; nu va compune prologuri de operă pline de hiperbole, prefețe fade și epistole slugarnice; nu-și va copleși eroul cu povestirea umflată a victoriilor sale, ci va lua aerul sentimentului, se va feri discret de introduceri, va părea sinceră și naivă. Cum s-ar putea supăra un mare om, un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Tortosa. — Mai aștept puțin, răspunse el. Și după aia m-oi duce. Unde merg camioanele? — Spre Barcelona, i-am spus. — Nu știu pe nimeni pe-acolo, dar mulțumesc mult că mi-ai zis. Mulțumesc Înc-o dată. Îmi aruncă o privire fadă și obosită și apoi, vrând să-și Împartă necazurile cu cineva, Îmi zise: — Pisica o să se descurce, sunt sigur. N-am de ce să-mi fac griji cu pisica. Dar celelalte...Ce crezi c-o să pățească celelalte? — Păi, probabil c-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mod apoteotic, regizorului i s-a retras și Revizorul lui Gogol la scurt timp de la premieră. Și așa, realmente fără nici o vină, din persecutat a devenit un mare nume. Și adevărul este că și e. Las la o parte gustul fad pe care mi l-a lăsat Reconstituirea văzut acum și nu atunci cînd trebuia, cînd te reconstituia și avea o electrică priză emoțională, trec repede peste copacii filmați În manieră Wajda, ritmul lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că „nici Hitchcock n-ar fi putut imagina un scenariu mai captivant”. Și-acesta-i doar Începutul. CÎnd și-o da drumu’ domnul director de la Teatrul Mic pe derdelușul vocației femeile-și vor pierde mințile. Altfel, publicația-i plină de Învățăminte și fadă, În ciuda urării lui Răzvan Theodorescu care strălucește ca de obicei Înviorînd atmosfera, deoarece Îi Înțelege lui Săraru „dorința irezistibilă și necesară de a fi un ctitor”. Irezistibilă ca lansarea la apa neagră a submarinului unui articol din Mondorama, de unde Petre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]