3,990 matches
-
punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un stei de piatră imens. Chiar de sub acesta, crescuse un fag uriaș, în trunchiul căruia se deschidea o scorbură. Între copac și steiul de piatră era un loc îngust, numai cât să-ți încapă mâna. Acolo scormoni el cu o săpă ligă, intrând sub rădăcina groasă. Făcuse o gaură destul de adâncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Dacă în spatele său, panta cobora abrupt spre vale, de partea cealaltă coasta era mult mai lină. Dincolo de arboretul de pe marginea drumului forestier pădurea se întindea întunecată. Printre molizii de un verde închis ici și acolo se ițeau coroanele stejarilor și fagilor cu frunzișul mai deschis la culoare. Se ridică dintr-o dată în picioare și aruncă țigara pe jos, stri vind-o sub talpă. O idee îi trecuse prin minte. Dar dacă îl căutaseră pe Costi, parcă așa se numea șoferul camionului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
lui pași. Totodată, studia orice umbră care i se părea neobișnuită și căuta să-și aleagă drumul cât mai departe de copacii mai groși ori stâncile după care cineva s-ar fi putut ascunde. Găsi pe jos o creangă de fag noduroasă la unul din capete. Era mai groasă și mai lungă decât bastonul care îl avusese până atunci, pe care îl și lepădă imediat. Îi cântări greutatea în mâini și se declară mulțumit. Nu era mare lucru, dar o putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acum îi făceau impresia că se apleacă amenințător peste el. Schimbă iarăși direcția de mers, pornind din nou de-a dreptul la vale. Singurul lucru care îl mai îmbărbăta era faptul că printre brazi apăreau tot mai mulți stejari și fagi, ceea ce însemna că se apropie de poale. În față se ridica un pâlc de copaci tineri printre trunchiurile cărora care crescuseră lăstari deși. Îi văzuse de la distanță și începu se deja să-i ocolească. Nu avea nici un chef să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de-a curmezișul rupturii se ridica în fața lor. Traversară și își continuară drumul, de data aceasta întorcându-se înapoi ca să ajungă iarăși în dreptul locului unde găsiseră picăturile de sânge. Mergeau de acum printre copaci, lăsând ravena în spatele lor. Stejari și fagi înalți se ridicau în jurul lor. Pâlcuri de lăstari tineri creșteau din loc în loc, acolo unde lumina soarelui reușea să răzbată printre coroanele dese. Nu puteau străbate printre aceștia așa încât le ocoleau, încercând să păstreze totuși direcția. În fața lor se afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
N-am unde să-i las. Constituie totuși o probă, nu-i pot arunca. Traversară și se afundară în pădurea de dincolo de drumul forestier. După hățișul de copaci tineri crescuți în zona de lizieră, acum mergeau pe sub coroanele înalte ale fagilor și stejarilor bătrâni. Nu se vedea nici o cărare croită pe acolo, pădurea era neumblată, covorul de frunze veștede întinzându-se neatins sub picioare. Urcau fără să vorbească, Cristian căutând să recunoască locurile pe unde fusese cu două zile mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu-l audă inspectorul: Văd că domnița nu s-a înșelat, încep să cred că s-ar putea să scoatem un paznic bun din tine. Dincolo de râpă, se afla o porțiune mică, lipsită de copaci, după care pădurea redevenea stăpână. Fagii dispăruseră complet din peisaj, locul lor fiind luat de brazi și molizi bătrâni. Ici și colo câte un stejar impresionant se ridica printre ei. Cristian nu mai văzuse în viața lui copaci atât de falnici. Fără îndoială că pădurea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Slobozia. Pâlcurile de pădure care se păstrau pe crestele dealurilor au fost tăiate după 1949, când toate pădurile au devenit proprietate de stat. în pădurile rămase se găsește o vegetație specifică: stejarul și din familia stejarului: gorunul și cerul, apoi fagul, frasinul, teiul, ulmul, carpenul, cireșul de pădure, pădurețul și arbuști: alunul, cornul, socul. De asemenea, în păduri, rediuri, lunci, mai cresc măceșul, lemnul câinesc, călinul, păducelul, murul. Pajiștile sunt acoperite de plante ierboase: păișul, ovăsciorul, pirul gras, trifoiul, precum și efemeridele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Fruntești și Filipeni. Un alt toponim care poate ridica semne de întrebare este „o bucată” de moșie din Bucovina, din hotarul Runcului, de la Dorog Ungureanul. Pe tot teritoriul românesc sunt „bucovine”, termen de origine slav care desemnează o pădure de fag. Când documentul spune că a vândut o bucată de moșie din Bucovina se referă precis la o bucată de pădure din hotarul Runcului (loc runcuit, tăiată pădurea și făcută poiană!) care era în stăpânirea sau folosirea lui Dorog Ungureanul (unul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
lăzuiri și curături. Proprietarii au vrut să reglementeze exploatarea pădurilor, impunând „pădurile oprite”, limitând în aceste „păduri oprite” pășunatul vitelor și creșterea porcilor. Numai rediurile și dumbrăvile puteau fi oprite de stăpânii hotarului, dar se putea lua liber lemnul de fag, și căzăturile. În cazul în care lemnul era făcut cherestea, întreprinzătorul dădea zeciuiala. în baza acestor „Așezăminte” s-au așezat locuitorii care au format satul Slobozia și bejenarii care au format satul Lunca. La așezare au fost liberi să ocupe
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
stabulație. Vitele erau obișnuite să stea sub cerul liber, să-și caute singure hrana, rezistau numai cele cu un potențial genetică mai mare, care era transmisă urmașilor. Și porcii creșteau în stare de sălbăticie prin rediuri, runcuri și pădurile de fag, consumând ghinde, fructele de pădure, rădăcinile și tuberculii unor plante. Erau sacrificați în tot timpul anului, deoarece reglementările unei alimentații creștinești s-au impusă mai târziu. Probabil că o parte dintre râmători erau dați ca tribut migratorilor care nu îmbrățișaseră
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
puteau duce la închiderea pentru mulți ani. Pe lângă moară, Emilian Gurău avea și un gater pentru tăiat scânduri, din esențele de lemn care se găseau în pădurile din jur. Lemnul de brad pentru construcție era înlocuit cu salcia, teiul și fagul. Scândura de brad se procura de pe piața din Bacău, care se afla departe, iar drumurile erau proaste. După ce s-au pusă bazele cooperației de consum la Lunca, în spatele magazinului mixt - unde era și bodega, unde servea Petrică Cojocaru, funcționa un
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
din ce a avut: lemn de salcie și coaja pentru acoperiș. Meșterii specializați în construcții din lemn, numiți dulgheri, prelucrau esențele de lemn locale: stejar (tălpile casei se făceau din stejar, dar și porțile de intrare în gospodărie), frasin, carpen, fag, ulm, arțar, tei. Dulgherii foloseau barda pentru cioplitul grinzilor, căpriorilor, furcilor, amânarilor, leațurilor etc. Scândurile necesare erau obținute prin despicarea butucilor cu o pânăză mare de ferăstrău, într-o instalație și unealtă numită trașcă; nu avem știre nici despre folosirea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de nuiele, cu pari și chiar cu spini, mărginindu-se la est cu un teren zisă „coada iazului”, proprietatea lui Dumitru Rosetti. În partea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
le vor genera vor fi enorme. întrucât diferențele dintre temperaturi vor fi din ce în ce mai evidente, în natură se vor produce alterări foarte importante: arborii vor crește mai repede și vor fi mai fragili; vor fi mai mulți stejari și mai puțini fagi; vom întâlni greieri până și în Scandinavia, precum și călugărițe și fluturi mediteraneeni; planctonul va migra spre nord, urmat de peștii care se hrănesc cu el, ducând la dispariția păsărilor marine ihtiofage. Mult mai grav este faptul că numeroase regiuni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
de vânt în colțurile îndepărtate ale orașului, departe de ramurile care le dăduseră cândva viață. Ici și colo, bărbați cu chipuri împietrite munceau cu concentrare scăzută pentru a controla această diaspora arboricolă, arzând crengile uscate căzute din frasini, stejari, ulmi, fagi, sicomori, arțari, castani, tei și sălcii plângătoare, fumul cenușiu, înțepător, atârnând în aer precum ultima suflare a sufletelor pierdute. Numai că întotdeauna mai erau și altele, și încă și mai multe, astfel că grămezile care ardeau păreau să nu scadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lăsai durerea să mi-o măsor. Am rămas cu viscolul hain ținându-i piept, Pentru a fi un om ce judecă curat și drept. Am rămas de dorul tău străin pribeag, Fie vreme bună sau rea, neclintit ca și un fag. Referință Bibliografică: Am rămas / Claudia Bota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2195, Anul VII, 03 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Claudia Bota : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
AM RĂMAS de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364304_a_365633]
-
munte, era la vreun kilometru o poiana întinsă plină cu flori și fâneață. I se spunea a Lui Toader, că aici s-a spânzurat un consătean, cu mulți ani în urmă, de l-au găsit oamenii atârnând de creanga unui fag rămuros. Aici au venit, vezi Doamne, să adune flori de iasomie și băiatul a cules așa de bine florile, până a cules-o și pe a ei. Nu prea i-a plăcut cum a fost, nici ea nu prea știa
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
e ridat, Impovărat de râsete, gemete și ploi De Noul An renaștem în dans imaculat Ne re-zidim puternici, cu visele din noi! Înfiorat de străluciri se -nclină bradul... Ascultă o simfonie de toamnă alungată Din țipăt se destituie în cântec fagul Iar puritatea trece cu stele -nveșmântată. Din crinii ancestrali fugar desprinse Superbele petale, revolte de poem, Adie în cristaluri, pe ramuri neînvinse Incendiind în alb Imperiul boem ! Elena Armenescu ( din vol Joc tainic) Referință Bibliografică: Împărăția Anului Nou / Elena Armenescu
ÎMPĂRĂŢIA ANULUI NOU de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1094 din 29 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363852_a_365181]
-
piciorul aceste meleaguri fără seamăn de frumoase, cu toate că din bătrâni se spunea să nu pleci marțea la drum. Era un traseu ce te ducea cu gândul la sălbăticiile de altă dată ale acestor munți falnici și plini de păduri de fag și conifere, neatinse încă de lăcomia omului. Istrate urmărea prin fereastra autobuzului ce făcea legătura dintre Câmpina și localitățile de pe valea apei, cum șoseaua șerpuiește, lăsând în urmă colinele, pușcăria Doftana de la Telega, apoi cheile Brebului. Din ce mergea spre
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
din după amiaza târzie a începutului de iunie. Ajunse la poalele satului Teșila, amplasat în Carpații de Curbură, pe cursul mijlociu al râului Doftana, în zona pe care localnicii o numesc „lunca”, zonă împrejmuită cu munți împăduriți și păduri de fag sau de brad, unde din vârful dealului ce se formează la marginea satului, se poate vedea cum se deschide panorama fără asemănare cu o frumusețe divină din Vârful Secăriei, o zonă golașă, dar de un farmec aparte, preferată în general
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
aproximări prin încercare și eroare uitând că perimarea ne este dată ca măsură comună între memorie și uitare ÎȚI VINE CA TURNAT între mintea conștientă și mintea consternată nu e chiar o aruncătură de băț depinde ce băț: fluieraș de fag mult zice cu drag fluieraș de soc mult zice cu foc cum să devii conștient de flacăra inimii de jar prin ostoire? sau prin obidire? consternată de paradoxul îndepărtării voiești a pedala ușor fluierând un cântecel navigând printre esențe tari
POEME LA DOMICILIU de EUGENIA ŢARĂLUNGĂ în ediţia nr. 2069 din 30 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/364037_a_365366]
-
ziua e scurtă, soarele se înclina deja spre apus. Se simțea deja răcoarea după-amiezei când, deși soarele mai strălucea încă, era totuși un soare din acela “cu dinți“. Acasă, de bună seamă, ne aștepta căldura unui foc de lemne de fag, dar și niște turte dulci scoase proaspăt din cuptor de bunica! Referință Bibliografică: Diamante în zăpadă / Viorel Darie : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1088, Anul III, 23 decembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Viorel Darie : Toate Drepturile Rezervate
DIAMANTE ÎN ZĂPADĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363558_a_364887]
-
de Marian Malciu, poate fi doar un gest de curtoazie, un gest care ar arăta gratitudinea autorului față de anumite locuri, dacă nu am ține cont de faptul că această carte este mai mult decât... impresii dintr-o călătorie în „Țara fagilor”, așa cum mai este cunoscută, mai ales de către localnici, oaza aceasta de Românie. Bucovina este, așa cum spune și Mihai Eminescu, „Raiul Moldovei”. Bucovina este pământ sfânt a cărui apărare ne-a costat râuri de sânge, veacuri de muncă, toată inteligența noastră
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
întâlnesc acolo și nu mă desfigurez uitând cine sunt... . - Aș face chiar o comparație. Dacă vom privi o pădure în ansamblul ei ea este o unitate de copaci. Apropiindu-ne mai mult, vom putea observa, că sunt diferite esențe lemnoase. Fagul este fag, pinul este pin, salcâmul este salcâm. Cu alte cuvinte, nu este nici o problemă faptul că românii se adaptează și se integrează în societățile occidentale, dar este esențial să nu-și uite esența. Se vorbește foarte mult despre capacitatea
INTERVIU CU Î.P.S. PĂRINTE DR. SERAFIM JOANTĂ – ARHIEPISCOPUL ORTODOX ROMÂN AL GERMANIEI, AUSTRIEI ŞI LUXEMBURGULUI ŞI MITROPOLITUL EUROPEI CENTRALE ŞI DE NORD... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1249 [Corola-blog/BlogPost/360994_a_362323]