692 matches
-
era gata de a pleca din sat. În suplica trimisă la Mitropolie, la 20 martie, 1863, el arăta și motivele plecării: "La bisărica din pome nitul sat Ipotești, cu hramul Sf. Voevozi, am sărvit patru ani, în care timp de feli proprietarii acelor părți de moșie nu mi-au dat pămînturile de hrană, după așezămînt, și nici casă de odihnă, încurcîn du-mă cu vorbi din an în an, la cari nemaiputînd a suferi nici alte nedreptăți ce leam întîmpinat în
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
și datoria nemărginită de a păși în fața sa și cu lacrimile în ochi a-i zice: Copil al nostru! product din sîngele acestor locuri! Nu voim ca viitorul să arunce asupră-ne vălul rușinei și un oprobiu fără margeni. Ești fala noastră și nu te-om părăsi." Ajutoarele solicitate prin petiție se cereau aprobate fără întîrziere, după aprecierea și a medicilor amintiți mai sus, așa că "un ajutor tîrziu va fi numai un pretext în ochii tuturora. Amintindu-vă de această sfîntă
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
deloc sumețirea ivriților, mai ales că avea mulțimi de plîngeri de la bărbații din aceste ținuturi care îi acuzau pe mozaici că le mutilează bărbăția chiar dacă nu erau doritori de vreun pup cu Tapla Iadului. Pentru acest nărav drăcesc și pentru fala lor fără noimă în fața sirienilor, regele macedonean, printr-un decret din anul 170 î.e.n. le-a interzis ivriților practicarea mozaismului, tăierea împrejur și citirea Torei, aducîndu-le ca dar pentru mare cinstire statuia lui Zeus pe care a așezat-o în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
putea opri oricând pentru câtva timp... Noi am pus față în față calculele individuale și naționale ale creștinilor, urile religioase și etnice pe care le-am ațâțat și le-am ținut aprinse de douăzeci de veacuri”. Mărturisirea lor plină de fală și cinism că de douăzeci de secole cotonogesc vîrtos la goimii cap de lut, arată că se raportau la frăția marilor rabini Onias și Menelas propusă peșcheș năzuroșilor macedoneni ca-re stăpîneau Siria pe la anii 175 î.e.n. dar respinsă de aceștia
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
Iudeea, în Samaria, pînă la marginea pămîntului»”. La 13,47 ne arată că marginile pămîntului îi privea obligatoriu pe toți netăiații împrejur: ,,Te-am pus să fii lumina Neamurilor, ca să duci mîntuirea pînă la marginea pămîntului.” și continuă plin de fală la 15,3 unde povestește că au umblat prin Fenicia și Samaria, istorisind întoarcerea Neamuri- lor la Iahwe.” chiar dacă înainte nimeni nu se pupase în bot cu Întunecimea Sa și deci nu avea de ce să se întoarcă! Mărturia lui Saul
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
manuscrisele de la Qumran și cele din Arhivele Secrete ale Vaticanului, avem șansa să cunoaștem atît scrierile teologice ale esenilor dar și iudaizările făcute asupra acestor texte de către turbații zeloți cu care apoi au ieșit în lume maimuțărindu-se cu mare fală. Istoria ne-a dovedit fără putință de tăgadă că Celsus chiar a spus Adevărul în scrierea sa însă simbriașii Satanei, mai mulți și mai vicleni, au îngropat acest adevăr, sperînd să fie pentru totdeauna! În Epistola întîi a lui Pavel
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
să caute statuia cu pricina și găsind-o pe cea a zeului local Min din Sinope, capitala tracilor bitini, ce reprezenta un stîlp de piatră foarte înalt avînd la bază un cerber și un dragon, au adus-o cu mare fală la Alexandria și i-au zidit o clădire pe măsură numită Serapion înaltă de peste opt metri, unde se celebra cultul. Numele clădirii vine de la numele divinității Serapis pe care grecii l-au dat cultului născut din visul regelui. El era
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
și se va lărgi, căci bogățiile mării se vor întoarce spre tine și visteriile neamurilor vor veni la tine... 60,16 Vei suge laptele neamurilor, vei suge țîța împăraților... 61,5... veți mînca bogățiile neamurilor și vă veți făli cu fala lor”. Nu există în istoria lumii un alt popor care să se fălească prin asemenea fapte odioase, pretin-zînd că tîlhăria la drumul mare și crima este har și jertfă divină. Trebuie să menționez că revenirea fiarei și a proorocului mincinos
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
amintita nuvelă, eroul căreia consonează perfect cu idealul matein: "Mi-l închipuiam dar, răsfoind cu degetele lui subțiri cărți cu legături scumpe, în somptuoasa singurătate a odăilor cu oglinzi adânci, unde lâncezește o risipă de flori rare; ...ar fi făcut fala clubului cel mai închis; ...rufele și le spăla la Londra; ...văzuse multe cutreierând mări și țări; ...se îndeletnicise cu cercetări oculte îndrăznețe; ...privirea i se pierdea aiurea în depărtările unei lumi de vis; ...iscălea sir iar pecetea de ceară prezenta
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
să găsim în fapt ceea ce am auzit de departe... și, venind, am aflat mai multe și mai mărețe lucruri decât am auzit", spunea patriarhul Antiohiei Atanasie, iar grecul Chesarie Daponte scria: „Am venit și am văzut Tîrgoviștea și am zis: Fala universului e Valahia, frumusețea Europei e Valahia. Livezile ei sunt pretutindeni: stupii ei sunt în tot locul, ca frunzele-s boii, ca stelele-s oile, ca nisipu-s caii, căprioare câte vrei, șoimii cât îți place, de iepuri și câinii se
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
C. se rezumă la colaborarea câtorva scriitori români: Oreste (Murmur de bal), Al. Macedonski (Ziua unei fete vrednice de lumea nouă, Ziua unui funcționar mijlociu), Mihail Sorbul (un fragment din drama istorică Letopiseți), N. N. Beldiceanu (O dragoste platonică), I. Chiru-Nanov (Fala Oprișenilor, fragment de roman). Alți colaboratori: Ion Al George, George Gregorian, Ion Dragoslav. I.H.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286345_a_287674]
-
Toate câte sunt pe lume."218 Paralelismul analogic, structurat pe baza incipit-ului adversativ, aflat în relație semantică directă cu propozițiile circumstanțiale de scop, definesc "cântul" ca dat al vieții care împlinește sortirea inițială "Nu cânt să mă scot în fală, / Da mi-e inima amară; Nici nu cânt să hăulesc, / Da cânt să mă răcoresc; / Nici nu cânt ție să-ți placă; / Cânt la lume că mi-i dragă, / Și mai cânt c-așa mi-i dată / Cât oi fi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
vestește/ Că iubitul ei sosăște,/ Spune-i să se descernească/ Și să nu mă mai bocească./ Du ochilor drept vestire/ A plînsului contenire,/ Du guriței bucurie/ De sărutări cu trufie./ Sînul, peptul dezvălește,/ Țîțîșoare rumenește,/ Rădică di pi picioare/ Orice feli de-nvălitoare/ Și spune cu îndrăzneală/ C-oi să fac mare năvală". Este, apreciază universitarul bucureștean, o premieră pentru un poet erotic în lirica românească, unul care îndrăznește să vorbească de astfel de lucruri și să arunce o privire concupiscentă spre
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de rabini turbați din Ierusalim. Și dacă egiptenii se războiau în draci cu înrăiții filisteni, vin și îi întreb pe ivriții care se fălesc de le-a ajuns gura pînă la urechi: unde era faimosul lor rege Solomon și toată fala lui de o para chioară, dacă izvoarele istorice îi prezintă în acele locuri și acele vremuri, pe filisteni și nici urmă sau miros de ivriți pîrliți și născociți după atîtea secole? Diodor din Sicilia în Biblioteca istorică amintindu-l pe
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
constitutivă a imperiului roman și deci cetățeni liberi, colindau tot olatul în lung și-n lat pentru a aduna cît mai mulți prozeliți și tușina cît mai multe moțuri ale bărbăției de la Neamuri și pe care îi proclamau cu multă fală iudeo-creștini și iubiți de Iahwe. Golănia l-a supărat rău pe împăratul roman Ha-drian(117-138), care le-a potolit zelul ticălos asupra Neamurilor, printr-un edict dat pe la anul 130 și care interzicea tăierea împrejur a mozaicilor și practicarea cultului
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și plîng în hohote. Acești tineri geți, prin cetate vor umbla numai în zdrențe. Sfîntul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală(pagubă). Eu privesc la acești iubiți și văd dacă întîmplarea rea nu le-a micșorat fala din ochi. Am dat puțină vopsea și sa-mur precum și un val de pînză și fir de aur pentru a face haine deosebite. Anul a fost cu apă multă, să înmuiem pînza de in și să o lovim cu putere pînă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
la tocilă și l-au așteptat pe bădia Filipoi Enia să-l între- be de ce poftește la toriștea lor. Pentru că urgia era mare, s-a adunat neamul geților din toate ținuturile și rău i-au hăcuit pe macedoneni cu toată fala și falanga lor. După ce și-au îndepărtat avutul și familiile de Istru, geții au aplicat tactica pămîn- tului pîrjolit să-i macine pe dușmani prin sete și foame. După înverșunarea luptelor au cugetat ei(erau oameni cu glagorie) că este
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
și să-l prindă pentru judeca- re pe vicleanul Rebodeno. Arcașii au cercetat cu mare grijă și cu chiote, norodul a atacat clanul dușman pe care l-a tăiat rău. Avînd alături îngerul său păzitor și pe sfîntul Tiaz, cu fală conducătorul boeri Bisto a învins după o mică luptă. Cu mică trudă a strîns cu putere pe șeful dușman și a luat cetatea getă Sierema. Gospodarii satelor eliberate s-au închinat în fața lui boeri Bisto și au primit drept de
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
Gilozimo al geților care merge în fruntea soților(oastei). Zic! Soarta a dat neamului această minune, care ne ține adunați pentru a ne îndruma. Eu, conducătorul Orilieo”. În mijlocul casetei este imaginea lui Orilieo. Mai avem de la acest conducător plin de fală și un medalion din tinerețea lui care, prin textul imprimat ne ajută să înțelegem mai bine acele vremuri. Stînga: ,,Cel care a băgat frica în toți umflîndu-și pieptul este Oriloe conducătorul cetății Sarmisetuzo”. Dreapta: ,,Eu leul tînăr am luat seamă
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
În prăpastia adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de ciocoi (genul lui Ed. About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ministerului său, având grijă apoi de necesitățile fiecăreia în parte. Acestea sunt doamnele care, acceptând inspirația divină prin zelul predicării sale, au părăsit rudele și casa părintească, fără a se lăsa înduplecate nici măcar de lacrimile propriilor copii, și au înlocuit fala acestei lumi și a bunurilor trecătoare prin alegerea sărăciei extreme, iar materialele de stofă prețioasă cu usturimea lânii aspre. Odată ce a ajuns pe tronul suveranului pontif, le aduna împreună ca pe niște fiice, le venera ca pe mame și venea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
față de Eros ceea ce poeții religioși arată față de Dumnezeu: o fidelitate complice, o robie creatoare. Amorul, ca și Dumnezeu, există atîta vreme cît există credința robului. Curios, ușuraticul Alecu Începe să spiritualizeze iubirea și să facă din „stăpîna Afrodita” centrul lumii. Fala lui este să se Închine cu smerenie și să obțină miluirea femeii Împietrite, adică acceptarea sentimentului. Miluirea este capătul acestei aventuri, momentul suprem al dragostei văcăresciene, cum e la Eminescu somnia și la Blaga intrarea În codrii de brumă. Miluirea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
În care pătrunde vijelios istoria În spațiul reveriei. Trecutul pune stăpînire pe scena lirică. Prezentul este ocrotit de lumina zilei, noaptea este acaparată de imaginile trecutului. În Adio la TÎrgoviște, acul ceasornicului arată Începutul zilei, cînd stejarii se Înalță cu fală, „se Îndreptează”, ridiclnd brațele spre cîmpiile cerului. Orizontul e dulce, luminos, unda rîului e lină... Însă, iubitor de contraste și statornic În tristețe, poetul nu gustă nici acum deplina mulțumire. În spațiul idilic apar teribilele versuri: „Pui mîna p-a
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
lui n schimbă și-l face Dumnezeu! Atunci mai dulce steaua lucește-n mez de noapte Și-n zori seninul pare mai vesel, mai curat! Ș-a zilei mii de glasuri, ș-a nopții mii de șoapte, Îl proclamează-n fală a lumii Împărat! SÎnt urme prețioase, sînt scumpe suvenire, Ce-n suflet tipărite, ca el au nemurire! Zadarnic timpul trece c-un zbor neobosit, În sînul omenirei vărsînd a iernii gheață; Lumina lor iubită lucește lin În viață Precum un
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Prieteșugul este forma generală a iubirii, o soluție la deșertăciunea lumii: „Că toate trec Într-o clipală, Lăsînd pe om În starea cea goală, Numai prietenul cu unire Este o zare de fericire Ce are omul drept alinare La orișice feli de Întîmplare. O, prieteșug, rai de plăcere, Ce te Începi numai din vedere Și ești păstrat și după orbire Și ispitit În nenorocire, Spune-mi unde lăcuiești anume, Ca să te caut În toată lume, Să dau prin foc, prin apă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]