1,426 matches
-
Biografia aceasta, clădită de Oana Georgescu, nu e doar o înșiruire de cuvinte de citit cu ochii, ci o construcție de oglinzi ale marilor personalități contemporane. Căci, un cal nu e frumos sub ham sau în ocol, pe cât e de falnic scuturându-și coama și izbind pământul sub copite, în galop! Sensibilă, cum e, Oana Georgescu, așa își scrie cărțile! Nu se bazează pe puterea muncii atât cât se bazează pe iubirea lucrurilor sale! Cu această unealtă scrie, în primul rând
IOSIF ION PRUNNER. TREI GENERAŢII LA ATENEUL ROMÂN” APARIŢIE LIVREASĂ BIOGRAFICĂ, A OANEI GEORGESCU, LA EDITURA „ALL” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379822_a_381151]
-
sa înaltă, andrade mii, frumoase și mai și, o multitudine de gâște guralii, ah, Galaad, ah, dor de Galaad, acolo mi-am lăsat un camarad, el îmi striga dintr-un Mirage X paralel, o să învingem, frate Brabanel. Era un ultim, falnic exemplar, Un fel de leu antic cu părul rar, Acum, bătrân, Leone, u nul spuse, Poetu-n limba sa se duse, Poate și cel din urmă sărăntoc Să poarte-n el nestins, divinul foc. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Flori DE MUCIGAI
FLORI DE MUCIGAI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379889_a_381218]
-
ea dreptate, nu zic ba, dar... ea a fost curajoasă mai tot timpul... De când s-a născut Gavrilă, parcă e alta. Parcă nu mai are chef de viață. În loc să se bucure de băieții ăștia care vor crește ca brazii de falnici, ea cobește, fir-ar cobitu' ei al naibii! O fi prea obosită, că are multe pe cap, e adevărat. Muncește toată ziua și are grijă de toate... Am avut mare noroc cu așa femeie, de ce să mânii pe Dumnezeu? Ei
EPISODUL 8, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379943_a_381272]
-
decât unul care păcătuiește iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim ! Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute în
PĂCATUL CA FORMĂ DE EXISTENŢĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380048_a_381377]
-
-i de întinare... Ei ipocriții, veșnicii lachei. N-am fost nici rău sau bun... Poate prea aspru Cu trădători sau hoții fără " hat ", Ce pentru-arginți, averi, un colț de pâine Și-au scos cuvântul, cinstea la mezat. La orizont, puri, falnici, fără vină, M-așteaptă inorogi, în prag de zi, Să galopăm învălurind lumină Din miazănoapte înspre miazăzi. Cabana mea de foc va fi popasul... Mă-ntorc în munții veșnici, plin de ger, Femeia MEA , drumeț în constelații, Mă-nvăluie-ntr-o aripă de
MANDATUL MEU... de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1726 din 22 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381863_a_383192]
-
06 septembrie 2015 Toate Articolele Autorului Și atunci cănd este mică Sau puțin ceva mai mare Între noi doi e o plutire Și-o explozie de soare . # Nu se duce-nspre moarte , Nici spre-ndepărtate zări , Ci plutește cu blăndețe Peste falnice cărări . # Deși cade căteodată , Cănd din cer sau cănd din vis Este ca o ciocolată Care umple un abis . # Fuge ,răde ,căntă-ntruna , Deși-i călcată în noroi , Și-i lovită fără milă ; Toot rămăne dor de doi . Nici nu-i
IUBIREA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381888_a_383217]
-
tot de la ei s-a tras și numele așezării Băbeni, adăugase molcom Buna îmboldită de mândria că din pomeniții aceștia se trage și ea. -Da! Să nu trecem cu vederea că tu ai fost o băbeancă, adevărată coborâtoare din acei falnici oameni, punctă admirativ bunicul. Pe loc schimbată, Miluța, născută Băbeanu, se învârtoșă căpătând o limbuție despre care nu aflase nimic bietul băiat în cei treisprezece ani de când îi era nepot: -Iar tu Zaine, te tragi din vrednica seminție de oameni
LINGURA, CANA ŞI SĂCĂTEUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381967_a_383296]
-
decât unul care păcătuiește iubind. Toți avem păcatul gândului în codul nostru genetic, în creație. Suntem creați pentru că iubim. Că iubim lumina zilei, zgomotul timpului, firul de iarbă în vânt răsfățându-se, frunza ce îmbie copacul să crească mândru și falnic de umbra lui răcoroasă, un răsărit sau apus al celui ce ne dă și întreține viața. Sau mâna ce se întinde spre noi vrând mângăierea să ne o lase supusă tandreții. Chipul ce ne privește senin îndoindu-ne formele încăpute
PĂCATUL CA FORMĂ A EXISTENŢEI UNIVERSALE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/382004_a_383333]
-
lui în lacrimi joacă. Face cruce în neștire, Cu credință și iubire, Copleșit de întâmplare Și spune cu voce tare: - Doamne, îți făgăduiesc Mănăstire să zidesc, Lumea să îngenuncheze În veci să se minuneze! Apoi cheamă un arcaș, Cel mai falnic flăcăiaș Și îi dă scurtă poruncă: - Ia în șa de te aruncă Și te du-n sălbăticie Sus, pe Bistrița-Aurie, Urci în munți până zărești Casele din Ciocănești. Nu îți spun mai mult, că știi, Și de-acolo să nu
SĂGEATA CU VÂRFUL DE AUR de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1427 din 27 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382092_a_383421]
-
a bătut la ușă, aducându-le hrana inimii. Din ziua aceea și până azi, „farmacia inimii” preamărește idealul de alinare și salvare a vieții umane ajunse într-un punct de dificultate a stării de sănătate, dar nu încetează să poarte falnic pe frunte diadema zeiței ocrotitoare a culturii și artei. Ceea ce făurește „Catena” - farmacia inimii e o prelungire a reînvoirii binelui și iubirii de la inimă la inimă. Niciunul dintre aceste acte nu e pură și efemeră întâmplare, ci un summum de
NICO MUZICA, ÎNFLORIND VIAŢA! de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2027 din 19 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382096_a_383425]
-
izvorul din Săcele, S-au născut visele mele. Sorbind din apa cristalină, Așteptam clipele ce-or să vină! Soseau și se opreau pe loc Nemaigrăbindu-se deloc. Lângă izvor se odihneau Clipe dulci și dipăreau. La izvorul din Săcele, Codrul falnic de sub stele, Mă fascina cu vraja lui Pe poteca Domnului! Pe cărarea cea frumoasă Mă plimbam voios spre casă, Iar la ieșirea din pădure, Începea dealul să mă fure. Ființa toată mi-o copleșea Când privirea-îmi deslușea Valea Largă și
LA IZVORUL DIN SĂCELE de DEOGRATIA ARTANGEL în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380319_a_381648]
-
de ce e ipocrit ?! Te vei trezi că cel ce se înșeală Ești tu ce omenie-ai dovedit. De-aceea-i bine ochii să-i deschideți, De fiecare dată când un om, Se-apropie de voi, voi să-i aprindeți Lumina dragostei, un falnic pom, Din care să-și hrăneasc-amărăciunea Și sufletul ce-i frate cu mânia, Ca într-o zi să-i curgă-nțelepciunea Prin sânge să învețe OMENIA. 11.09.2016 Referință Bibliografică: filosofia omeniei / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
FILOSOFIA OMENIEI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380481_a_381810]
-
Acasă > Versuri > Omagiu > DACIA ETERNĂ Autor: Edi Peptan Publicat în: Ediția nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului DACIA ETERNĂ Curge Dunărea,năvalnic Cu pescari,cu bărci cu tot, Lângă ea stă mândru,falnic Ce-a fost pod și-i numai ciot. Cate-a mai vazut sârmanul Și câți vrură să-l străbată, Zgândărind cu teaca ,jarul, Dacia s-o lase lata. Nu a reușit niciunul Să mi-i bată pe străbuni, Chiar de-
DACIA ETERNA de EDI PEPTAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380587_a_381916]
-
Își înalță, valul, spuma. Farul trist, stingher, pe maluri, Își aprinde ochiul magic; Vin spre țărm, plutind, vapoare, Lunecând ușor pe valuri. Se aud în depărtare, Voci de zâne despletite; Cheamă-n larg, către abisuri, Rătăciții lupi de mare. Luna falnică iși cerne, Vise, temeri și dorințe; Pe nisipuri argintate, Faldul nopții, se așterne. Referință Bibliografică: Pe-nserat / Florina Emilia Pincotan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2328, Anul VII, 16 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Florina Emilia Pincotan : Toate
PE-NSERAT de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379482_a_380811]
-
ponosit, vremea l-a mai înegrit puțin și l-a transformat în mit de sperietura din senin, o zdreanța, peste care timpul a trecut la fel ca peste sufletu-mi durut. Din albul pur, imaculat, cu care în copilărie cearșaful falnic m-a speriat, a rămas doar frică de pustie, într-un suflet prea însingurat. Azi când iarăși încercai să-mi sperii sufletul tăcut cu albul florilor de mai pe un cearșaf aproape rupt mă-ntreb, tu, viața ce sperai, când
CEARŞAFUL ALB de MARIOARA VIȘAN în ediţia nr. 2337 din 25 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379488_a_380817]
-
Când te chemam la joacă pitulat în vie Cu cântecul acela fals de ciocârlie. În ochii ca măslina aprinși ca doi tăciuni Vedeam lucind iubirea în raiul de sub pruni. Ne ascundeam adesea în grabă la amiază Sub un bătrân și falnic nuc care cutează Să pună barieră infernului de cald Și să creeze-o oază din frunze de smarald. Visam cu voce tare adeseori pe rând Apoi tăceam de-odată în liniște-admirând Și clipocitul leneș al apei din pârâu Și galbenul
ERAM AŞA DE TINERI de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379568_a_380897]
-
răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos trei poze și a prins a se uită cu drag la ele... În 1914, când a început marele război, Toader, un bărbat falnic de 30 de ani, însurat și cu patru copii, a și fost concentrat într-un regiment al Armatei 1 - Austro-Ungare și trimis pe front. ... Citește mai mult MARIAN PĂTRAȘCU (Râmnicu Vâlcea) - PREMIUL ÎI la Concursul Internațional "MEMORIA SLOVELOR" , ediția a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
răspuns Toader și a început să-și strângă hârtiile de pe birou, după care, dintr-un sertar a scos trei poze și a prins a se uită cu drag la ele...În 1914, când a început marele război, Toader, un bărbat falnic de 30 de ani, însurat și cu patru copii, a și fost concentrat într-un regiment al Armatei 1 - Austro-Ungare și trimis pe front. ... XV. MILENA MUNTEANU LITOIU (TORONTO / CANADA) - PREMIUL I LA CONCURSUL INTERNAȚIONAL "MEMORIA SLOVELOR", EDIȚIA A II
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379428_a_380757]
-
putea.... Râmăi cu mine-o veșnicie Iar eu...voi fi a ta! Steaua ce-a apus Din miliardele de stele, Eu. mi-am ales doar una... Pe cer, cea mai strălucitoare, Impozantă, precum Luna. Îi urmăream seară de seară Răsăritul falnic, Iar când dispărea în zori Mă topea un dor amarnic... Credeam că pot întinde mâna Și-o voi avea , pe viață, Va fi deapururi doar a mea, Mărgea cu străluciri de gheață... O "vedeam" între cearceafuri, Trup de înger diavolesc
ALE VIETII VALURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1685 din 12 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379609_a_380938]
-
înghită ... VI. MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE, de Dora Pascu, publicat în Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016. MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNE Am să-ncerc să număr, vai, câți copaci rămân după ce vânzașii seceră în vale, că-i aleg înalți, falnici, bătrân cu bătrân, că sărmanul munte mai are doar poale. Poalele rămase plâng azi coperișul care se usucă precum iarba arsă într-o vară spână, moartă-n secerișul celor ce acuma ne mai joacă o farsă. Farsa, din păcate, e
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
ce-au stârnit invidii peste tot afară, ce te rod în suflet și îți dau fiori. Citește mai mult MAI ÎNGĂDUIE-NE, DOAMNEAm să-ncerc să număr, vai, câți copaci rămândupă ce vânzașii seceră în vale,că-i aleg înalți, falnici, bătrân cu bătrân,că sărmanul munte mai are doar poale.Poalele rămase plâng azi coperișulcare se usucă precum iarba arsăîntr-o vară spână, moartă-n secerișulcelor ce acuma ne mai joacă o farsă.Farsa, din păcate, e pe căi legaledovedită-n acte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
-mi pună culori măiestrite peste întreg anostul și griul cernit, să-mi alunge norii, ploile hulite, să-mi lase doar dorul, tandru și împlinit. Împlinit și mândru mi-este portu-n lume precum toți stejarii, crunt, azi, pedepsiți ce-și înălțau falnic verzile costume prinse-n armonie de ceterași vestiți Vestiți am tot fost noi de la Râm încoace, ba chiar dinainte că nu se mai știe, noii izvoditori sar, doar să ne provoace, cum că lumea veche e tot Românie. Românie suntem
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
pe soare.Soarele să-mi pună culori măiestritepeste întreg anostul și griul cernit,să-mi alunge norii, ploile hulite,să-mi lase doar dorul, tandru și împlinit.Împlinit și mândru mi-este portu-n lumeprecum toți stejarii, crunt, azi, pedepsițice-și înălțau falnic verzile costumeprinse-n armonie de ceterași vestițiVestiți am tot fost noi de la Râm încoace,ba chiar dinainte că nu se mai știe,noii izvoditori sar, doar să ne provoace,cum că lumea veche e tot Românie.Românie suntem și-aici și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380934_a_382263]
-
bălărie. Prin vântul umezit, pădurea foșnește, Minunata natură trăiește, trăiește. Cobor cu nepoții în valea de piatră, Cu pietre grezoase, clocite pe vatră. Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
bălărie.Prin vântul umezit, pădurea foșnește,Minunata natură trăiește, trăiește.Cobor cu nepoții în valea de piatră,Cu pietre grezoase, clocite pe vatră.Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă cheamă, degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]