4,787 matches
-
eroi care ați șters lacrima florilor în rouă, voi ați dat istoriei alt mers, voi care ați deschis o eră nouă, de iubire" (ibid.). Modele și convenții literare diferite - clasice sau moderniste - sînt actualizate într-un limbaj sentimental, solemn sau familiar. În unele discursuri lanțul metaforic devine alegorie: "Hai să-mi fac un tramvai de vis, mi-aș fi zis, cu care să cutreier măcar așa, pe ascuns, rutele apocaliptice și însîngerate ale unui decembrie nebun. Cineva și-a dorit, oare
Metafore și rime parlamentare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9657_a_10982]
-
iertare la această vârstă care, științific, se manifestă odată cu încetarea creșterii - de pe la douăzeci de ani, în prima miercuri. De pe la optzeci, începe să se simtă. încercam să mă autoscopez, să-mi sondez adâncurile, operație la care mă dedau din copilărie, în familiarele ocazii ale unor usturătoare pe cât de repetate eșecuri, segmentând jumătățile de reușită. însă acum aceste adâncuri se vedeau acoperite de o perdea de cețuri sulfuroase. Putea fi, desigur, una din tentativele bătrâneții de a-mi reteza elanul vital, pura bucurie
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
călătorie. exil este un fel de jurnal liric al zilelor de speranță și angoasă petrecute la Paris. Poetul se plimbă prin marea metropolă măcinat de gânduri, covârșit de întrebările fără răspuns. Se mișcă precum un lunatic pe străzile străine și familiare în același timp. Din când în când ridică privirea și zărește indicatoare de străzi sau surprinde frâturi de conversație într-o limbă care nu e cea a gândurilor sale. Dezorientarea, sentimentul de însingurare, un difuz sentiment de culpă, impresia că
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
banală în volumul lui Gabi Eftimie. "Paradisul" artificial al corporației și imaginarea omulețului rătăcit într-un deșert postatomic, după ce toate din jur vor fi fost aruncate în aer, nu sporesc semnificativ tensiunea poemelor, care are alte surse. Sunt cadre aproape familiare ale existenței cotidiene și proiecții, în marginea acesteia, făcute cu o mare libertate combinatorie. Fără ca lucrurile să fie luate a la légere, o ordine tragică, sau măcar dramatică, nu apare. Și aceasta fiindcă orice revers are o față luminoasă (sau
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
toți maimuțe") și cu sensul de "însoțitoare, escortă feminină, gagică (cu sens peiorativ)" ("A apărut pe la unșpe și Alin cu două maimuțe după el"). Ultima utilizare, de termen peiorativ pentru o femeie, e probabil cea mai răspîndită, chiar în limbajul familiar (poate pur și simplu pentru că maimuța e un nume animalier cu formă gramaticală de feminin; dar și pentru că animalul în cauză e văzut, tipic, ca un fel de caricatură a omului; de altfel, și corespondentul masculin - maimuțoi - are un sens
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
fasciculele dicționarului academic - Dicționarul limbii române (DLR), tomul VI, Litera M (1965-1968). Accepția peiorativă poate fi legată și de folosirea termenului pentru a desemna organul sexual feminin, de asemenea înregistrată în studiile mai vechi despre argou (Dragoș 1942). În limbajul familiar, epitetul se poate aplica - bărbaților și femeilor deopotrivă - pentru două trăsături care fac parte din prototipul metaforic al maimuței: urîțenia și imitația (sensuri cuprinse în dicționarul de argou al lui G. Volceanov, ediția a II-a, 2006). Legătura dintre maimuță
Maimuță by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9750_a_11075]
-
cinci minute auzi: Intră! Era un „intră” pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași. Intră, adresă un „trăiți, dom’inginer”, și dădu să strângă mâna la modul familiar. Chiar atunci secretarul Îi Întoarse spatele prefăcându-se a privi pe fereastră. Apoi se Întoarse către Ștefan și acesta Îi putu vedea privirea glacială și fața vânătă de supărare. Ce s-a Întâmplat, dom’inginer? „Tovarășe secretar”! Aștept ca tu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
început totul. Cum a spus cândva Sartre, citez: Totul trebuie să aibă un început, am încheiat citatul. — Și un sfârșit, îl completează Esmé pe Sartre. Gérard rămâne blocat pentru câteva secunde: nu se aștepta ca ghicitoarea să fie atât de familiară cu Jean-Paul. Își revine și pune o întrebare de retardat: — Pot să vă întreb cu ce vă ocupați? — Nu se vede? — Preziceți viitorul? Nu sunt atât de expertă. De-abia sunt în stare să ghicesc moartea. M-am specializat în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
care a trăit În Veneția Între anii 1546-1591. A fost inițiată În arta amorului de către mama ei, o cortigiana onesta a timpului. Rămâne În istorie ca poeta prostituată - a scris doua volume de poezie: Terze rime În 1575 și Lettere familiari a diversi În 27 1580. A publicat cărți de versuri și a colecționat operele altor scriitori În antologii, dar a trăit și experiențe erotice variate, frapând prin relațiile pe care le-a Întreținut deopotrivă cu bărbați (care Îi ofereau, alături de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
facă toate cele? ... În teatrul nostru liber, e liber fiecare Să intre, când arată biletul la intrare. Dar dacă nuditatea ideilor nu-i place E liber să se ducă și să ne lase-n pace. Nu căutați la teatru virtuți familiare, Nu puneți artei zgardă și visului hotare! Lăsați să zboare-n voie ușoara Poezie! Mai multe orizonturi! Mai multă fantezie! De asta, onorată și-aleasă asistență, Vă rog să dați dovadă de nobilă clemență Văzând cum lucrul naibii! un preacucernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
a răspunde în mod sincer. Înclinările pot să fie în special puternice în studiile de percepții: de exemplu, percepțiile de comportament ale persoanei inspectate vor fi mult mai corecte decât acelea privind fenomenele cu care persoana inspectată este mai puțin familiară. Înclinările de percepții pot, de asemenea, să fie mult influențate de percepțiile celorlalți - rapoarte publicate (care ar putea sau nu să fie corecte). Înclinările pot să rezulte din alți factori exteriori: dacă dumneavoastră sunteți în opoziția politică, veți tinde să
Integritate publică şi corupţie Abordări teoretice şi empirice. In: Integritate publică şi corupţie:abordări teoretice şi empirice by Florin Marius POPA () [Corola-publishinghouse/Administrative/230_a_217]
-
vreo întrebuințare practică. Cuvinte care nu fac lucruri. Altul îi repede pe toți zicând că însuși Ceaușescu era un aurolac. Regele aurolacilor. Aurolacii încep să deseneze pe geamuri. Porcării. Acele porcării îi fac să se simtă în siguranță. Le sunt familiare. Își marchează teritoriul. Omul cavernelor desena pe pereții peșterilor cerbi, mamuți răpuși, urși. Funar a vopsit băncile Clujului. Nevoia de creativitate rămâne constantă în toate perioadele istoriei. Asistăm la un schimb cultural între niște barbari și niște oameni dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
este subiectul ce urmează a fi descris. Mai mult, este mai corect să se utilizeze doi termeni specifici pentru a acoperi un subiect decât un termen general. 168. Cum se face alegerea descriptorilor de subiect? R: 1. Termenul cel mai familiar în vorbirea curentă (mai ales pentru biblioteci publice ). 2. Termenul cel mai des utilizat în alte cataloage pentru că beneficiarii consultă de obicei cataloagele mai multor biblioteci (cataloage on-line). 3. Termenul care are cele mai puține sensuri pentru a evita ambiguitatea
BIBLIOTECONOMIE ÎN ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI by Nicoleta Marinescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/452_a_876]
-
putere de gât. Ceaiul de tei cu miere de albine și lămâie mi-a adus o oarecare stare de liniște. În jurul prânzului, am primit un telefon de la el... Inima Îmi bătea cu putere ori de câte ori vedeam pe ecranul telefonului acel număr familiar. Doar am trăit o vreme Împreună, jurându-ne credință și ajutor reciproc pentru o vreme Îndelungată. „Ce faci, mamă”! acesta era apelativul folosit adesea la adresa mea. Foarte rar se Întâmpla să-mi spună pe nume. N-am Înțeles niciodată ce
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
în ultimele zile și să mai repet ceva. În caiet, aveam o poză cu copiii mei. Mă oprisem să o privesc puțin, încercând să ghicesc cam ce făceau ei în acel moment. Doamna de alături mă întrebă cu o voce familiară: - Sunt copiii tăi? - Da, îi răspunsei eu, sunt ai mei. - Nu i-ai văzut de mult timp de te uiți la poză? mă întrebă ea din nou. - De cinci zile am plecat de acasă, fac niște cursuri în Chișinău. - Îți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi. O dor toate mădularele. Soarbe câteva înghițituri de apă, apoi se trage înapoi și se lungește lângă Maria. Închide ochii, ascultă întunericul, vântul de afară, foșnetul copacilor, susurul apei, toate aceste sunete familiare, împreună cu ele vrea să plece în eternitate, în căutarea sufletelor celor trei femei, singurele pe care le-a cunoscut și care au părăsit-o fără să-i ceară părerea, fără să o întrebe, "tu nu mai ai nevoie de noi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îndemână să amâne. Deși strânsese o mulțime de fișe, articole și analize, deși datele esențiale ale studiului au fost deja evaluate, el nu scrisese nici un cuvânt. Ceea ce îl preocupa era modul în care ar fi trebuit să abordeze un domeniu familiar, astfel încât să nu rateze ocazia de a prezenta lumea romanescă ramaniană într-o lumină favorabilă care s-ar putea revărsa și asupra propriei cariere. Trebuia să urmeze planul unei cărți atrăgătoare și interesante fără a-și transforma produsul într-un
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
nu văzu pe nimeni. Nu îl recunoscu pe cel care venea spre el, însă știa că figura sa fusese mult timp pe coperțile revistelor. — Sunt încântat să vă cunosc personal, domnule Zara. — Cum de mă recunoașteți? — Sunteți o figură destul de familiară celor care citesc Daily Mirror. Celălalt îl conduse pe Zara la hotel; cheia de la recepție, semnătura în registru și apoi camera răcoroasă. După baia rapidă, trupul lui Zara odihnindu-se, purtat de imaginea profesorului care îi tot repeta că trebuie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ca niște mușcate de streche, de pe unde pe om nu-l bate soarele! Sărmanul, Blândul Costache al nostru, cel urgisit de soartă! Oneștii Se apropia ora de dragoste - o dragoste pătimașă, bazată numai pe interese personale, în primul rând, și familiare, în al doilea. Ema începuse să-și îndepărteze de pe picioarele apetisante și chemătoare ca o privighetoare în zori, chiloții rozalii, care-i scoteau și mai mult în evidență potența de a fi și de a se lăsa iubită, până la aromire
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
uitarea absolută. Când mi-am revenit, mă aflam din nou într-o cameră strâmtă. Mă mențineam într-o stare deosebită, care mi se părea insolită și, totodată, naturală. Climatul, aspectul noii lumi în care m-am trezit îmi erau întrutotul familiare; aici mă simțeam chiar mai în largul meu decât în mediul care îmi servea drept cadru al existenței anterioare - de parcă aceasta n-ar fi fost decât un reflex al existenței mele reale. Era un alt univers, dar atât de imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cu o beție care-mi curgea prin vene și prin nervi și care se împrăștia în tot corpul ca un vin dulce și vechi. Recunoșteam, în câmpie, arbuștii, pietrele, trunchiurile de copac și minusculele mlădițe de cimbrișor sălbatic. Recunoșteam mireasma familiară a ierburilor. Plonjam, în clipa aceea, în memoria zilelor de demult. Și totuși aceste reminiscențe se îndepărtaseră de mine ca prin farmec. Ele se bucurau împreună de o viață autonomă; eu nu eram decât spectatorul îndepărtat și mizerabil. O prăpastie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
adun toate amintirile. Degeaba. Un fior neobișnuit îmi trecu prin șira spinării. Toate umbrele citadelei de pe munte păreau că s-au animat pe neașteptate; poate că această fetiță era unul dintre anticii locuitori ai orașului Rey. Peisajul căpătă un aspect familiar: odată, în copilărie, chiar venisem aici. Era o zi de „Sizdah-be-dar“. Le însoțeam pe bunica și pe târfă. Ce alergări și ce jocuri în jurul chiparosului! Apoi, mai mulți copii au venit la noi, nu-mi amintesc prea bine. Ne jucam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
trusa de scris de care mă servesc în acest moment. Fără îndoială că motivul lui e opera unui artist nebun sau maniac. În cea mai mare parte a timpului, când mi se întâmplă să-l examinez, îi găsesc un aer familiar. Poate că din cauza lui... Poate că tocmai acest desen mă obligă să scriu - un chiparos sub care e ghemuit un bătrân cocoșat, asemănător yoghinilor din India. Îmbrăcat într-o aba, cu capul înfășurat într-un turban, își ține pe buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
ori a domnilor Manolescu, Storin, Vraca, Ciprian, Radu Aldulescu ș.a. Cu toate acestea, multe personaje ale volumului secund din Ghinionul a fost norocul meu Îmi sunt chiar vag-cunoscute ; prin forța de memorialist a venerabilului actor Însă, ele devin acum prezente, familiare & familiale, trăiesc, le văd cu ochii minții și le simt cu inimami histrionică. Stîrnesc În pasiunea-mi pentru trecutul artei noastre teatrale, plăcute empatii... Ce să semnalez aici, Într-o pagină, din cele 340 de pagini ale volumului ? Risc să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
bune!", se bucură nea Vasile. Nu știam că mai are d-alea, superalcoolizatile, dă la oferta dă Paști. Mare șmecher ești, bre! Pă toate le bunghești și ai șmenu' aranjat!" "Păi, dar!", făcu evaziv, dar orgolios portarul. Insistă ospitalier și familiar: "Hai, intră, intră, nu mai stetea în prag!" Ridică brusc glasul, făcându-se auzit clar pe toată casa scării: Intră că babile astea răpănoase numa' cu ochiu' pă vizor șade și cu urechea pîlnie. O bășină nu mai poți să
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]