705 matches
-
cu deceniul al șaptelea al secolului al XVIII-lea, prin acțiunile întreprinse de unii fanarioți precum Alexandru Vodă Ipsilanti sau Nicolae Mavrocordat, principatele danubiene au cunoscut un proces amplu de raționalizare a instituțiilor vieții publice și politice. Prin reforme succesive, fanarioții au declanșat procesul de organizare a guvernării pe baze raționale, de concentrare și centralizare a puterii în figura domnitorului, de extindere a aparatului birocratic, de codificare legislativă, însoțite de o sesizabilă secularizare a vieții publice (Hitchins, 1998, p. 15). Rămas
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
o grădină a artelor subtile, izvor de învățămînt, mamă a virtuților, fîntînă plină de grație, mamă a întregii societăți; iar stăpînii ei sînt heralzii adevărului" (Durandin, 1998, p. 59). Academia Domnească de la București înființată încă din 1694, este rectitorită de către fanariotul Alexandru Ipsilanti în 1776. Restructurarea programei de învățământ, lărgită pentru a include studiul limbii și literaturii latine, dislocă monopolul paradigmei greciste. Calea spre românizare era astfel deschisă. Câteva decenii mai târziu, Academia Domnească, transformată în Colegiul Sfântul Sava, avea să
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cele dintâi popoare ce au locuit prin țările noastre până la întemeierea statelor Munteniei și Moldovei"; • Epoca Slavismului, care a durat între 1290-1633, adică până la domniile lui Matei Basarab și Vasile Lupu; • Epoca Grecismului, plasată între anii 1633-1821, "până la răsturnarea domniei Fanarioților"; • Epoca Românismului, 1821-1894, mai exact de la restabilirea domniilor pământene până în zilele lui Xenopol. În pofida însemnatelor progrese pe care le înregistrează istoriografia românească în faza ei critică, așa cum a practicat-o A.D. Xenopol, reminiscențe ale latinismului ficționalist continuă să poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
întrucât cuprinde: a) Epoca de întemeiere a neamului Românesc (600-1300) și b) Epoca de neatârnare (1300-1500); Partea III (1504-1821) găzduiește o succesiune de alte patru epoci: a) Stabilirea suzeranității turcești; b) Epoca lui Mihai; c) Epoca lui Brâncoveanu; d) Epoca Fanarioților; • Partea IV (1821-1921), ultimul act al dramei istorice românești, se sfârșește cu a) Epoca Redeșteptării (1821-1859), conceptualizată ca preludiu pentru b) Epoca Unirii (1859-1919). Surprinzătoare este absența pragului 1600, anul unificării celor trei principate românești de către Mihai Viteazul, din structura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
-1241 d.Hr. [sfârșitul domniei lui Ioan Asan al II-lea]); • epoca formării statelor române (1241-1386 [începutul domniei lui Mircea cel Bătrân]); • poporul și statele române în epoca creșterii puterii turcești (1386-1711 [fuga lui Dimitrie Cantemir, care semnalează începutul epocii Fanarioților]); • poporul și statele române în epoca descreșterii puterii turcești (1711-1856 [Pacea de la Paris]); • epoca unirii, independenței și întregirii (1856-1930). Din nou, momentul 1600 este absent din schema istoriei poporului român. Nu mai puțin curioasă este selectarea anului 1856, anul Păcii
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
fractură a istoriei românilor, marcând climaxul eroismului românesc și totodată începutul decadenței politice pe măsură ce statele române intră din ce în ce mai adânc în zodia dominației otomane, a cărei maximă expresia va fi în ceea ce R. David (1937) a numit "Culmea asupririi turcești: Epoca Fanarioților". Din nou, ponderea Transilvaniei este neglijabilă: viziunea regățeană este cu atât mai pregnantă cu cât la sfârșitul manualului este atașat inventarul "Domnilor Țărilor Române" (Petrescu, Ilie și Totoiu, 1935, pp. 393-400), în care sunt listați pe două coloane, în paralel
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a remarcat îndeosebi că publicist la "Românul", dar și ca autor de manuale, inspector școlar ori secretar general în cadrul Ministerului Instrucțiunii Publice 48. El a publicat totodată o seama de studii istorice extrem de bine documentate, dintre care amintim: Din istoria fanarioților (1891), Portrete istorice (1894), Istoria Bucurescilor (1899) etc.49. Dacă Leonardescu sau Ionescu-Gion și-au clădit carierele în domeniile în care se specializaseră, Christodul Suliotis ori Alexandru Bădărău s-au remarcat și în viața publică. Despre Christodul Suliotis (1854-1908), majoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
nevoie, de ale Măriei noastre țarul"" (apud Mușat și Ardeleanu). Știm cum s-a sfîrșit și această încercare de obținere a independenței față de otomani. Victoria de la Stănilești, din 1711, în contra oștilor Rusiei și Moldovei au avut drept urmare preluarea Tronului de către fanarioții fideli Porții. Între războaiele care continuă între cele două mari imperii, Rus și Turc, cel dintre anii 1768-1774 s-a încheiat prin pacea de la Kuciuk Kainargi din 10 iulie 1774. Articolul XVI din Tratat prevedea: ""Imperiul Rusiei restituie Sublimei Porți
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de ruși, ci prin fraudă. Pentru Bucovina s-au cumpărat delegații turci și un general rus, pentru Basarabia asemenea; căci delegații Rusiei primiseră ordin din Sant-Petersburg să-ncheie pace cu orice preț, de vreme ce intrase Napoleon I în Rusia. Dragomanul Porții, fanariotul Moruzi, cumpărat și sperînd a veni la domnie prin ajutorul Rusiei, a încheiat pacea de la București. Moldova întreagă n-o putea ceda rușilor că atunci n-ar fi avut unde domni, cedă deci jumătatea ei dintre Prut și Nistru. O
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
de conservare este mereu în alarmă, ce semnificație sau adeziune mai pot avea sau întruni valorile morale, caracterul și consecvența, curajul și cinstea? O societate, care se adaptase la ceaușism-comunism, așa cum a făcut de-a lungul istoriei și sub turci, fanarioți, imperiali etc., nu poate să înțeleagă, să asimileze noțiuni și valori de tipul celor enumerate. în plus, altele, care se numesc opoziție sau, și mai grav, rezistență. Doar două exemple recente. Un liceu din București a încercat să organizeze un
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
spaniolă sau franceză. După versiunea franceză, bazată pe textul lui Croce și pe poemul Academiei, s-a făcut o traducere germană (1751), prescurtată într-o ediție populară. În literatura română există două redacții ale romanului: după intermediare neogrecești aduse de fanarioți s-au tălmăcit, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Istoriile lui Bertold, rămase în manuscris (cel mai vechi, anterior anului 1775), iar după ediția germană prescurtată, adusă de sașii din Transilvania, s-a tradus Viața lui Bertoldo
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285710_a_287039]
-
de ordine a lui Bălcescu și al pașoptiștilor este luminarea mulțimii, convingerea lor fiind că adevărurile eterne există latent în popor. Mai departe, dacă Dumnezeu ne mântuiește prin istorie, atunci răul și binele din secol sunt faze ale ispășirii. Plaga fanarioților e un prilej de redeșteptare națională. Războiul înfățișează un instrument legitim de afirmare a națiilor și deci de salvare. Așadar Bălcescu exaltă lupta și se face campionul puterii armate și glorifică omul providențial, eroul, geniul prin care misia nației și
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în glastre bucheturi mirositoare, Dar cucoana când adoarme la un consul au gândit. Prozatorul nu e mai puțin merituos. Cum era educația nobililor români în secolul trecut, când domnea fanarioții în țeară e o comedie de cea mai pură metodă clasică, întemeiată pe o clară expoziție a caracterelor morale. Cuconașul e un nătâng impertinent, idol al mamei, cocoana o aristocrată bombastică, dascălul - exponent al simțului critic. Capitolul VIII PATRIOȚI ȘI
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și pasc soarta pe câmp și între frunzele care se dau în vânt. MATEIU I. CARAGIALE În poezii de o factură parnasiană savantă, Mateiu I. Caragiale, fiul dramaturgului (1885-1936), își căuta înfrigurat strămoșii pe care îi credea aristocrați. Vedea pe fanariotul indolent și mândru de spița lui, sau mai departe pe barbarul fără nume alergând pe câmpiile acestui pămînt: Sunt seri, spre toamnă, adânci și strălucite Ce luminîndu-mi negura-amintirii Trezesc în mine suflete-adormite. Demult, încît cad pradă amăgirii, Când Cerul pârguit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
1997, în care Eminescu este acuzat de xenofobie: "Eminescu considera Partidul Liberal o grupare politică de venetici și fanarioți, străină de interesele țării, trădând-o din această cauză. (...) Printr-o ciudată substituire, oamenii politici munteni, cu deosebire liberali, erau considerați fanarioți, iar cei moldoveni (de obicei conservatori) de origine națională. Această receptare exclusiv xenomană a liberalilor nu s-a oprit, din păcate, aici, transformându-se, cuvântul nu trebuie să sperie, în adevărată xenofobie"223. Autorul articolului își susține argumentația printr-o
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Eminescu, potrivit căreia tot ce este românesc este calificat drept frumos și bun, în vreme ce străinismul este în totalitate negativ. Responsabili de starea jalnică a țării sunt îndeosebi două nații, evreii și grecii: "Nu toți pungașii pe cari i-au adus fanarioții, nu toți Cârjaliii și Caragialâii, nu toate stârpiturile Fanarului și ale Orientului, nu toți bandiții lui Pazvan și Ypsilant pot pretinde a fi din societatea română"276. Semnalăm însă că jurnalistul nu ezită să evidențieze meritele acestor popoare atunci când este
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
înaintare pe scara socială nu ne convingem că suntem arhibarbari?"436. "Se știe că copiii rahitici cari au nevoie de var pentru formațiunea oaselor mănâncă varul de pe pereți prin instinct, neștiind pentru ce. Tot astfel rasa etnic rahitică a noilor fanarioți a început să mănânce la românism"437. Observăm în rândurile de mai sus că "acel care detecta stofa fabulatorie în relatările altora alunecă el însuși pe panta ce conduce de la istorie la istorisire"438. Nici legendele nu sunt neglijate în
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
acestei orientări, care se conturează în țările noastre, mai întâi în mediile și sfera culturii grecești, încă din secolul al XVIII lea. În această privință, exemplul lui Alexandru Mavrocordat Exaporitul, care face studii în Italia, se dovedește fecund pentru toți fanarioții. În 1744, C. Mavrocordat, devenit domn în țara Românească, trimite doisprezece fii de boieri la Veneția, pentru învățătură. Este primul lot de bursieri români în străinătate, chemați acasă după trei ani, în urma unor intrigi politice. La universitățile apusene este educată întreaga
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
figură bună, căci atențiune! Europa ne privește, ne cere aceasta... O astfel de psihologie își făcuse de fapt apariția în țările românești cu cel puțin o sută de ani în urmă. primele manifestări de emulație europeană aparțin programului cultural al fanarioților, care-și demonstrează și prin acest fapt esența iluministă. Cronicarul Ion Neculce scrie că domnitorul C. Mavrocordat, în a doua sa domnie în Moldova (1741): Au dat de știre tuturor mazililor ca să învețe orice limbă ce i-a fi voia
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
Marmontel, Aneta și Luben (București, 1829). 100. Adrian Marino, Din istoria teoriei «formelor fără fond», in: Anuar de lingvistică și istorie literară XIX, 1968, pp. 185-188; în ediția de față, pp. 151-156. 101. B.p. Hasdeu, Ultima cronică română din epoca fanarioților (București, 1889), p. 5. 102. Cf. Emil Vârtosu, 1821, date și fapte noi (București, 1932), p. 221. 103. Ion Budai-Deleanu, Scrieri lingvistice, pp. 42, 46; idem, Scrieri inedite, pp. 173, 209. 104. petru Maior, op.cit., II, p. 257. 105. M.
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
clasa înaltă din Iași ducea o viață turcească, orientală, ura ce e românesc și era ignorantă...3 Chiar C. Negruzzi, care a fost un conservator, primul junimist, cum vom vedea, și deci nu un antiboier "revoluționar", ne spune că sub fanarioți boierii vorbeau grecește, n-aveau demnitate și erau unealtă străinilor...4 Iar G. Sion ne arată cum, după 1800, boierii își vindeau țara agenților ruși5. Și iarăși, tot C. Negruzzi ne spune că aristocrația veche a fost "o iarbă, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o iarbă, care mușcă când poporul, când pe ocîrmuitori"6 - vorbe care se potrivesc încă și mai bine (cum se vede din istorie) pentru boierii de după 1821, care, cum arată pe larg și A. Russo 7, au cerut să plece fanarioții, ca să ia ei domnia, și care, la 1821, au fugit în Bucovina și au început să atace pe Ioniță Sandu Sturdza că s-a unit cu "cărbunarii" (boierii mici) și să-l pârască la turci, pentru că acest domn nu voia
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
el însuși de neam mare, dar "boierinaș", nu voise să le dea la început deloc, iar mai târziu, silit de rușii întețiți de boieri, le dăduse numai în parte. Istoria ne arată chinurile la care erau supuși țăranii și sub fanarioți și, după aceea, sub Regulamentul organic. Dionisie Eclesiarhul ne arată caznele pe care le îndurau țăranii sub domnii greci 2. Constantin Radovici din Golești 1 În cartea aceasta ă Buc., 1904î, dl Rădulescu-Motru vrea să justifice filozoficește atitudinea junimistă față
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
a luptat mai mult împotriva stricătorilor de limbă și a influențelor străine în literatură, dl Maiorescu a luptat mai mult împotriva prostului gust literar, sau în contra lui " Scrieți, băieți, numai scrieți!"... Din cauza apăsării și umilirii românilor de către turci, ruși, unguri, fanarioți, se naște tendința de a dovedi cu orice preț romanitatea poporului român și latinitatea limbii. Începe curentul latinist - de necesitatea căruia își dă seama și un antilatinist din vremea aceea, V. Alecsandri 2 , dar acest curent, tot purificând limba, tindea
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
1880 încetează cu invectivele împotriva latinismului, pentru că de atunci primejdia stricării limbii încetează. În Iorgu de la Sadagura - întîia manifestare critică a lui Alecsandri - el a criticat aproape tot ce avea să critice în viața sa. A criticat și restul de fanarioți, în Comisul 1 P. 3, 5, 6, 34,36, 50, 55, 66 etc. ăCătre T. Maiorescu și I. Negruzziî. 2 P. 54. Agamemnon Kiulafoglu, grec de 45 de ani, care, după regulă, ca meridional libidinos, e însurat cu o româncă
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]