776 matches
-
și primind sprijin internațional, În special din partea stângii, statele arabe nu v)d de ce ar negocia cu Israelul. Ele pl)nuiesc distrugerea final) a acestuia și urm)resc cu satisfacție disensiunile și tulbur)rile interne din Israel. Apoi, exist) problemă fanaticilor ultraortodocși, care susțin c) este dreptul lor, dat de Dumnezeu, s) se stabileasc) În Cisiordania. Arabii, sup)rați, interpreteaz) reținerea guvernului Rabin de a limita coloniz)rile drept semnul unei aprob)ri tacite sau chiar o politic) mascat). Naționaliștii religioși
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
să urmărească acțiunea peste tot prin sală, În loc să privească scena, cum se Întâmplă de obicei la teatru, unii au acumulat frustrare după frustrare! Ajungem la scena finală, În bătălia de la Philippi, În care Rebengiuc și Iordache, alias Brutus și Cassius, fanatici revoluționari până În ultima clipă, cădeau răniți, rostogolindu-se. O cascadă de nisip, provocată de togile actorilor Învolburate de mișcare, a antrenat pe scenă pălăria simandicoasă a soției unui faimos și temut critic. Tragedie pe punte, comedie În sală: nefasta pălărie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ajung să-și piardă Încrederea. Doar analiza textului, fără legătură cu muzica, În operă nu duce nicăieri. Talentul unui regizor constă În potențialul lui de a regiza muzică. Orice specialist poate vorbi ore și zile Întregi despre calitatea unei voci. Fanaticii după vocea de operă, deși mai puțin numeroși, sunt la fel de Îndârjiți ca cei de fotbal. Numai despre voce vorbesc, vin la operă să audă vocea, vocea și numai vocea. Nu e de mirare de ce regizorii sunt pentru ei lăcustele care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la Brusa, cu vreun an înainte de cădere. L-am găsit înconjurat de învățați, de istorici, de artiști. Vorbea cu fiecare pe limba lui și erau de vreo cinci-șase neamuri. Are o inteligență diabolică. Un mistic pasional. Un pervertit erotic. Un fanatic ce și-a făurit din voința absolută o filozofie, o religie pe care și-o impune cu prețul celei mai cumplite cruzimi. În Mahomed sălășluiește un învățat îmbinat cu un satrap sângeros. Este un fanatic setos de putere absolută. Zi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pasional. Un pervertit erotic. Un fanatic ce și-a făurit din voința absolută o filozofie, o religie pe care și-o impune cu prețul celei mai cumplite cruzimi. În Mahomed sălășluiește un învățat îmbinat cu un satrap sângeros. Este un fanatic setos de putere absolută. Zi și noapte, îl roade patima nebună a cuceririi Lumii. Nu degeaba s-a autointitulat "El Fatih-Magnificul Cuceritor, Fratele Soarelui, Umbra Universului, Împărat al Împăraților". Gloria lui Alexandru Machedon nu-l lasă să doarmă... Furtunosul padișah
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu se supăra însă, nu se simțea jignită și continua să ne viziteze, la Cluj ca și la București, de câte ori putea (adică când nu era închisă). Repet: dincolo de intențiile pe care le-ar fi avut vizavi de mine (ca orice fanatic vroia să facă prozeliți; dar erau oare reale aceste intenții?) sunt profund convins că domnișoara Mica ținea sincer la noi toți. Când, în august 1967, în împrejurările descrise mai sus, a stat câteva zile la noi, dovedind un exemplar altruism
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Omul acesta - care s-a străduit ca puțini alții - ar fi trebuit să trăiască mai mult, mult mai mult... * Intelectualii noștri s-au năpustit împotriva comunismului după căderea comunismului. În vremea acestuia, s-au „năpustit” să îngroașe rândurile partidului. * Opusul fanaticului este omul de marmeladă. Primul merge pe drumul unei singure idei și poartă ochelari de cal. Al doilea umblă pe toate drumurile și ochii îi aleargă în toate părțile. Ochi alunecoși, inimă - ideologicește - zburdalnică. Încorsetat într-o convingere unică, primul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ține o lecție de democrație, argumentând că e normal să gândim altfel (chiar în toate privințele?) și că, în general, suntem, până la, sau începând cu nivelul biologic, complet diferiți. Omul de marmeladă e oportunistul indecis (oportunistul decis alege uneori masca fanaticului), fricosul care se teme până și de umbra unei opțiuni, abilul care slalomează printre „puncte fixe”, șmecherul care evită prostia angajării clare. Deschide toate ușile, având grijă să le lase - pe toate - întredeschise. Ca să iasă sau să reintre, după împrejurări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
după împrejurări. Omul de marmeladă reprezintă cea mai odioasă lăbărțare - ideatică și morală. Îi prefer pe ultramonarhiști, ultranaționaliști, ultraliberali, ultrastângiști celor care vor să fie, în același timp (sau succesiv) și monarhiști, și naționaliști, și liberali, și stângiști. Într-un fanatic poți lovi ca într-un sac de box rigid, cu iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
iluzia că te bați sportiv, într-un ring. Cum să lovești însă în omul de marmeladă? Pumnul s-ar afunda într-o materie vâscoasă din care nu l-ai putea extrage, cu scârbă, decât lipicios și înmănușat. Dar nu numai fanaticul, ci și oportunistul ingenuu (căruia i se pare firesc să se „întoarcă” după cum bate vântul) e deasupra omului de marmeladă - oportunistul sofisticat, cu pretenții de complexitate și intelectualitate, de obiectivitate și independență de opinii. Pe fanatic îl detești, pe simplul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
moral ; fiind totuși în primul rînd o chestiune de stil, austeritatea are negreșit un evident caracter estetic. Când nu-l are, când e lipsită de stil, e doar grosolănie și răutate. Există de când lumea o categorie de oropsitori ai vieții, fanatici care interzic fericirea, osândesc plăcerea, detestă râsul și persecută inteligența. Ei obțin totdeauna stima imbecililor și izbutesc recurent să instaureze o formă sau alta de teroare. Libertinajul nu e decât o reacție la atari intoleranțe. Indiferent de excesele lui nelăudabile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
proteste În țară, mai ales În cercurile politice de la București. Astfel, cotidianul conservator „Presa” avea să comenteze că: „Nu e nici un ziar, nici o revistă, nici o critică care să nu vie a ne adresa sub o formă colectivă cuvinte foarte măgulitoare: fanatici, barbari, vandali, iată epitetele grațioase de ceea ce-au ce ne salută În fiecare dimineață jurnalele din străinătate!”. Însăși tatăl domnitorului semnala faptul că presa europeană „este stăpânită de banii evreiești” și nu lasă să iasă la iveală nimic ce
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
ca aforisme, stimulând cercetarea unor mistere simptomatologice ca sadismul, masochismul, autodelațiunea, histrionismul, fantasmele și altele; o mulțime de descoperiri le datorăm acestui bolnav și totodată doctor sublim. Lumea lui Dostoievschi este considerată un imens balamuc unde colcăie personaje ciudate, criminali, fanatici, deliranți. Nu cred că acești oameni constituie un balamuc, chiar dacă reprezintă un imens depozit morbid. Mai presus de toate, se întrevede totuși o disperată sete de omenie, o altă treaptă a cunoașterii care urcă la nivel superior, care înseamnă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
psihiatru, manifestat precoce și nici un strop de agresiune latentă. * Deliciile verii pe care nu le confund cu deliciile repaosului mă îndeamnă către o gândire cam clandestină: aștept să vie toamna, cu nuanțele sale, cu ploile sale triste, aștept, ca un fanatic îndârjit, o revoluție climaterică, oricare, indiferent, numai să izbucnească un eveniment termic cu sens opus. Astfel, adevărul este că, cel puțin vara, sunt un ins cu preferințe cam suspecte. * Mă îmbie Vasile să mănânc cireșe. Are buzunarele pline de cireșe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este exclusă nici eventuala intenție de pedepsire; boala este "păcat" și bolnavul, în spiritul dogmei, un "vinovat". Oricum, tratamentul a fost prea dur și pacienta a murit. Făptașul principal, la un prim examen, s-a dovedit un delirant mistic, un fanatic dotat cu puțină inteligență; în cuvinte simple, "un prost". Apele s-au liniștit, la propriu și la figurat. Povestea se poate încheia aici, ca un fapt ceva mai neobișnuit, care nedumerește, dar nu merită prea multă atenție. Rămân totuși câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
organizată de „Europa Liberă” unde se discuta despre atitudinea lui în primăvara lui ’90, când, spre deosebire de Paler, afirma că vrea să se mențină în afara politicii. Principialitatea lui dusă până la despărțirea de Paler m-a impresionat. Rămăsese alături de Manolescu un alt fanatic al neutralității literare - Eugen Simion, rivalul său în critica literară. Să fie oare pirueta imediat următoare cea care m-a dezamăgit? Căci peste puțin timp aflu că Manolescu se lansează cu revistă cu tot în politică și se desparte și
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
golesc mereu paharul. Și veseli toți... Și pot ei să nu fie, Lîngă-un arcuș ce multe taine știe, Arcușul cui? Lui Barbu Lăutarul. Proza este tot atât de interesantă, amestec de fantezie, lirism și caracterologie labruyeriană. Jean, franțuzitul român, e atât de fanatic, încît când moare contele de Chambord el se căinează: "Mon pauvr' roi Henri!" O. CARP, IOAN N. ROMAN, N. D. POPESCU Gheriștii făceau mare caz de Doina lui O. Carp (dr. G. Proca), opunînd-o celeia a lui Eminescu, sub motiv
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
izgoni dinaintea ta pe heviti, canaaniți și hetiți.... (Pasămite aceste viespi bondărești erau mai rele decît avioanele de bombardament din zilele noastre) 23,31 Îți voi întinde hotarele de la Marea Roșie pînă la Marea Filistenilor și de la pustie pînă la rîu”. Fanaticii mozaici susțin că prin ,,rîu” trebu- ie să înțelegem fluviul Eufrat ce curge la peste 200 de km. de Palestina, adică pe ei Iahwiță vroia să-i crăcăneze peste tot pămîntul pe care și-l întindeau ca o praștie. Dar
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
le trimită la părinții lor altfel pierdeau dreptul de a fi incluși în Frăția satanistă a lui Iahwe. Cu Ezra și Neemia începe marea ne-mernicie mozaică privind ,,poporul ales” și stăpînirea lumii numai de cei tăiați împrejur, adică de îndrăciții fanatici ivriți. Neemia a fost mare dregător care i-a condus pe iudei între anii 445- 433 î.e.n. reușind să refacă zidurile Ierusalimului și construirea unui templu pentru cultul lor, iar după moartea lui Ezra devine mare rabin, avînd un rol
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
a dus-o în patria lui sub numele de ,,al treilea ochi” dar cu aceeași semnificație ca la înțelepții geți. Hoțomanii ivriți și-au luat și ei acest nărav al vechilor geți purtînd pe frunte, atît rabinii cît și mozaicii fanatici cînd citesc Tora un cilindru negru cu înălțime cam de 2 cm și diametrul de 4, fixat pe o bentiță tot neagră înfășurată în jurul capului. Cu-loarea neagră au luat-o de la întunericul iadului unde își fac ei felul cînd sînt
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
fanatismul nu definesc fundamentalismul religios în esența și profunzimea lui. Mai curând, fundamentaliștii autentici sunt oameni profund religioși care păstrează tradițiile (sunt conservatori) și se întorc la sursele originare ale credinței lor, încercând să le adapteze timpului prezent. Extremiștii și fanaticii sunt mult mai puțini și, în fond, nereprezentativi pentru o religie anume. „islamiștii care recurg la violență sunt mai puțin de o zecime dintr-un procent.” în concluzie, nu trebuie să generalizăm la nivelul unei întregi societăți scandările publice, demonstrațiile
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
mine. Trăiește și-acuma, da-i bolnav tare... A fost refugiat politic la Paris, s-a-ngrijit și a scris o carte... Ei, acel om a fost deosebit și cred că ne-a influențat foarte mult. Credea că e un fanatic În drepturile omului. „Să luptăm pentru drepturile omului.” Dreptul la cuvânt, dreptul la Întrunire, dreptul la libertate, de asocierie, de călătorie..., toate drepturile. Dreptul de a Înființa organizații și partide politice, dreptul la muncă, dreptul la orice... La Canal nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a deveni apoi liberalrosettist; ceilalți trei tineri erau liberali; printre liberalii care începeau să se afirme în acest deceniu s-ar mai cuveni să fie menționați: Emil Costinescu, Dim. Giani, Anastasie Stolojan, P.S. Aurelian ș.a. Preotul Grigore Musceleanu era un fanatic liberal, om cu oarecare cultură, era autor a oarecăror cărți religioase, redacta și un ziar de literatură specială intitulat Biserica română 30. Liberal ireductibil din vechea școală era și organizator electoral plin de pasiune. De aceea albii îl numeau: „Cap
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ș aprinși de dor de luptă, cu ochii se măsoară, Cu glasul s-amenință, cu gândul se doboară Zicând: „Nu pot să-ncapă doi paloși într-o teacă. E scris din noi doi unul în pulbere să treacă!“ Balcanul cel fanatic, muncit de aspră ură, Nu știe să-ngrădească sălbateca lui gură Și zice în trufie: „Carpatule, vecine, De nu vei pleca fruntea, amar va fi de tine, Căci repezi-voi grabnic din plaiurile-mi -nalte, Torente necătoare deprinse ca să salte
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
11688, 14 mai 1922, pp. 1-2.) Pagina 245 * În ziar Bacalbașa reproduce o altă fotografie, precedată de următoarea explicație: Mai dau și fotografia unui alt liberal tânăr, aceea a lui Matei Smedeanu, mai târziu funcționar pe la Ministerul de Finanțe. Roșu fanatic, a rămas și acesta toată viața lipit de partidul liberal și de cei doi șefi ai săi. Când, în 11 februarie 1866, Vodă-Cuza a fost detronat, caii de la trăsura cu care a fost transportat de la Palat au fost mânați de către
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]