2,704 matches
-
în franceză, dovadă fiind Roman de gare, publicat în 1986. Tranziția nu putea fi decât ?călare pe două limbi?, iar ?nisiparnița textuală? se scurge în favoarea celei franceze. Prozatorul și-a regizat bine această victorie. Știe că trebuie să ?scape de fantasmele înmagazinate de-a lungul atâtor ani în care în loc să scriu m-am gândit cum să scriu și la ce folos toți anii aceștia de așteptare în anticamera limbii franceze? (p. 8). Știe că trebuie să se debaraseze de ?acest balast
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
de vreun cuvânt (prin sens ori prin sunet) și atunci cum să nu te întrebi dacă ori și ce-am face nu cumva suntem condamnați să trudim toată viața la unul și același interminabil palimpsest? (p. 13-14). Eliberarea de vechile fantasme e o iluzie. ? Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
și atunci cum să nu te întrebi dacă ori și ce-am face nu cumva suntem condamnați să trudim toată viața la unul și același interminabil palimpsest? (p. 13-14). Eliberarea de vechile fantasme e o iluzie. ? Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
și același interminabil palimpsest? (p. 13-14). Eliberarea de vechile fantasme e o iluzie. ? Un teatru întreg de fantasme? (p. 17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
17) stă la pândă. Prozatorul e clovnul propriului trecut, orice ar face. Există soluții de a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
a masca această fatalitate: dresura de fantasme sub forma arbitrariului controlat al imaginarului, adică sub forma unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă răspunde ficțiunea, de care ascultă: nisiparniță,clepsidră sau sablier? Deși sinonime, fiecare creează alt text
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
unei textualizări a onirismului. Visul e un circ al fantasmelor, iar prozatorul e dresorul lor, victorios în urma unui proces îndelungat de îmblânzire. Dominarea propriilor fantasme trebuia să treacă prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă răspunde ficțiunea, de care ascultă: nisiparniță,clepsidră sau sablier? Deși sinonime, fiecare creează alt text, altă reacție, alte fantasme, altă ficțiune, deci altă literatură.
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
prin purgatoriul altei limbi, care sună mai autoritar, dar nu perfect inhibitoriu. Fantasmele nu trebuie distruse, ci convertite. Deci, la care comandă răspunde ficțiunea, de care ascultă: nisiparniță,clepsidră sau sablier? Deși sinonime, fiecare creează alt text, altă reacție, alte fantasme, altă ficțiune, deci altă literatură.
Dresura de fantasme by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10699_a_12024]
-
participarea lui Mircea Cărtărescu la ceea ce numim ? oarecum patetic, dar exact ? viața Cetății a fost egală cu zero. Tipul creatorului abstras, detașat de lumea socială și de tensiunile politicului pentru a-și urmări, netulburat de nimeni și de nimic, propriile fantasme, autorul Nostalgiei și al Levantului a fost criticat mai voalat sau în mod direct pentru această neimplicare. Atitudinea sa nu era cu totul inedită, dar ea părea, în orice caz, exotică în contextul anilor ?90, în care mai toată lumea făcea
Baroniada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10698_a_12023]
-
care am să vă vorbesc îndată, ea a ales să pună pe copertă o superbă mască venețiană. De ce? Pentru că niciodată chipul iubirii nu este același. Pentru că de fapt nu există un chip al iubirii. Există atâtea chipuri câte îndrăgostiri, visuri, fantasme erotice, așteptări, suferințe, disperări, înfrângeri, împliniri, gelozii, despărțiri și tragedii sunt în viețile oamenilor. Pentru că este paradoxală, pentru că n-are un chip anume, iubirea are chipul măștii. Ioana Pârvulescu, care a alcătuit această selecție de bijuterii poetice ale iubirii, a
Cum să bârfim despre cărți? by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/10713_a_12038]
-
un asemenea for ajunge să dea dovadă de o opacitate politică de-a dreptul neverosimilă, atunci îți dai seama că orizontul de gîndire al parlamentarilor apuseni este unul în care, experiența comunismului fiind nulă, teoria comunistă își poate etala nestînjenită fantasmele. Președintele Băsescu dă semne că începe să se miște în același orizont de gîndire ca Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei. Numai așa poți pricepe eschiva năucitoare pe care a săvîrșit-o zilele trecute, atunci cînd, recurgînd la o prudentă stratagemă discursivă
Prudența președintelui by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10731_a_12056]
-
sau estetică, romanul sau falsul roman al lui VVM răspunde cu o altă ideologie, teorie politică, viziune filosofică și cosmologică, meditație despre literatură, într-un discurs cât se poate de nebulos, abstract și probabil voit confuz. Când nu lucrează cu fantasme (umbre care dialoghează, personaje presupuse, ipoteze de epică), textul lui VVM se înfundă într-o eseistică extrem de pretențioasă, pe care nu știi când să o iei în serios și când să o consideri o formă de deriziune. Cel mai mult
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]
-
solemnizează. Transcendența e implicită ca-n orice damnare. Spre-a sugera o organicitate, Angela Furtună își recapitulează momentele-cheie ale biografiei prin prisma informului ce se scurge dureros ca o rășină din trunchiul unui brad lovit. Iată o copilărie bîntuită de fantasme rele avant la lettre, prefigurînd o existență sub egida spaimei fără scăpare: "dumnezeu este vocea aceea mică de care se agață frica. femeile, ca niște/ pîlcuri de sălcii, se aplecau fluide deasupra unor menhire unde locuia/ magia estului.(...) estul era
Dansul demonizat al materiei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10739_a_12064]
-
de mari scriitori contemporani, care ar putea fi continuată cu Vintilă Horia, Ștefan Aug. Doinaș, Sorin Titel, Ion Caraion și alții. În prefața ediției Ștefan Bănulescu, Eugen Simion îl evocă pe scriitor ca pe un ,om misterios, reticent, obsedat de fantasmele literaturii lui". Portretul merită reținut: , Când l-am zărit prima oară, m-a surprins figura lui de mucenic și privirea lui mefientă. Purta părul lung, tăiat țărănește la ceafă, mersul lui era ușor împleticit și, când se decidea să vorbească
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
cordială și evanescentă. în întregul discurs imagistic se insinuează o anumită melancolie și se manifestă tot mai pregnant dorința de a rupe contractul gravitațional pentru instalarea într-o pură stare de levitație. Forme indescriptibile, încorporarea în cod artistic a unor fantasme, par a trăi în plină experiență a unui dans bizar. însă memoria pămîntului, a substanței primordiale în care coexistă latent infinitele forme ale lumii vizibile, revine decis spre a închide paranteza unei îndelungi reverii. Teodor Moraru își reamintește lumea elementară
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
suprafața pînzei devine iarăși neîncăpătoare și tușele se aștern cu o insurgență în care expresionismul și barocul nici măcar nu-și dispută întîietatea. Și asta pentru simplul motiv că ele s-au obișnuit deja cu ideea coexistenței. Formele indescriptibile, încorporările unor fantasme în cod artistic, par a trăi continua experiență a unui dans bizar. Un dans al spectrelor, care poate constitui chiar metafora picturii lui Teodor Moraru. Cu precădere a celei din ultimii ani.
Dansul spectrelor by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10994_a_12319]
-
antico maestro di tornare a collaborare a "Politica"11. Nemmeno Gentile tornò a collaborare alla rivista, mă, certo, per lui iniziò un cammino di avvicinamento politico ai nazionalisti, che sfocerà nella comune militanza nel fascismo. Mentre îl demone patriottico, îl fantasma della finiș italiae, spinse Croce a guardare con speranza al fascismo come tentativo di rinsaldare îl liberalismo italiano, per Gentile îl fascismo e îl liberalismo dovevano identificarsi. Se per Croce, infatti, l'eticità doveva interessare lo stato attraverso un elevamento
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
Sudului: ,Prețul ei cerut e prețul sîngelui/ Peste care cineva presară monezi albe/ Ivite din miezul oceanului.(...) Călăuză a marinarilor goi pînă la brîu/ în timpul traversării Ecuadorului" (Cîntec despre substanță). Aidoma lui Constant Tonegaru, poetul nostru se lasă bîntuit de fantasma unei femei de pe alte meridiane, care-și clamează ,viața elementară": ,Prin fața Mării Roșii am trecut în verde/ Mantie/ însoțitorii îmi strigau în urechi că mă aflu în plin deșert/ Eu iubeam o femeie despletită, o femeie cu pielea/ Roșie/ O
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
Dar noi... Silviu Purcărete construiește acest spectacol, atît regizoral, cît și scenografic, extrem de simplu, cum spuneam, de profund, de direct, ajungînd foarte repede la esență, la om, la uman, la vulnerabilități, la ratare, la spaimele pe care le alungăm în fantasmele visului. Spectacolul urmărește emoția inocenței celor doi, candoarea care îi lasă cu gurile căscate la ce li s-a întîmplat și la ce li se întîmplă, la cum dă năvală în viața lor Pozzo, grobian și dur pe dedesubtul smoking-ului
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
parcă, decît în alte montări. Complicitatea este mai profundă, mai înfiptă în realitatea comună, în transele pe care le trăiesc, cu burta goală și cu ochii la Lună. Sînt marcate evident trecerile de la o istorioară la alta, de la realitate la fantasmă prin ruperi de ritm în discurs, în scene, în poante. Mi se pare că se definesc continuu unul pe celălalt, că se confundă, pînă la un punct, în inocențe, în gesturile tîmpe, în joc. Felul în care se miră diferă
Luna și Godot by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10991_a_12316]
-
păcatele terestre certe, poetul păcătos...acesta...eu, să-L rog pe românește să ne ierte. ce bine e să plângi în limba ta! ce bine e să facem nunți ca-n basme când are cine binecuvânta prin viața ponegrită de fantasme. și când o fi să fiu vultur bătrân și o să zbor la Doamne-miluiește, femeia mea - cu busuioc în sân, să mă jelească tristă...românește. 11 august, 2013 Montreal Am întâlnit în viața mea mulți oameni deosebiți, de mare valoare. Dintre
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
renunța, dată fiind și respectabila vîrstă pe care o are, așa cum i-a atras atenția bunul său prieten Maurice Béjart), cele Trei zile la mama se situează aprioric la antipodul scriiturii și tematicii houellebecqiene. Cît despre romanul Salomé - în care fantasmele și fantasmagoriile erotico-psihanalisto-livrești abundă, el are deja ,sound"-ul inconfundabil al scriiturii lui Weyergans, prevestindu-i viitoarea operă. Cu ultimul său roman, autorul se înscrie în ceea ce s-ar putea numi ,un postmodernism clasic", în timp ce Salomé este o scriere postmodernistă
Premiul Goncourt 2005 - Weyergans-Houellebecq 6 - 4 by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11041_a_12366]
-
recuperate). Vocația poetului ar fi de ordin geometric: Pe mine m-au chemat să întregesc triunghiul" (ibidem). Liviu Georgescu înregistrează aspirația informului spre cristal ca o șansă a izbăvirii părții prin integrare în armonia cosmică: "prin tăcerea din nervi trec fantasme viitoare urmînd/ miasmele timpului și aburii leneși sub domuri de cristal// decupate din trecut și viitor între memorie și plăsmuiri/ probabilitățile visate:// plasma undei prin viscerul particulei/ Pasărea de Foc// trenuri poștale aduc impulsuri cu multe detalii/ niciodată întregul" (Ritm
între formal și informal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10806_a_12131]
-
să nimic altceva decît o ficțiune, și orice ficțiune este bună cu condiția să crezi în ea. Trăsătura aceasta, departe de a-i știrbi rostul de sursă principală a motivației umane, redă idealului adevăratul său chip: acela de himeră, de fantasmă fără de care lupta pentru supraviețuire nu ar fi cu putință. Dumnezeu, de pildă. Dumnezeu este o ficțiune al cărei rost este ne împlinească dorințele chiar și atunci cînd realitatea nu ne împlinește nici una. Ca imagine dominantă în jurul căreia se configurează
A fi ateu din prea multă credință by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10850_a_12175]
-
viguros în hainele sale diurne./ Și trupul său ca o arcă cînd gol intră noaptea în mare./ Chipul sau masca./ Osul sau vălul sau sîngele,/ surîsul sau emoția recunoașterii./ Șoapta sau strigătul bucuriei./ Veșmintele transparente sau șuieratul în somn,/ printre fantasme.// Deodată reflexele spectrale ale aceleiași Clipe,/ ale aceleiași pietre de cuarț ce-ți arde în palmă/ ca o inimă" (Un corp promis). Totuși poetul nu rămîne pasiv în fața acestui spectacol pe care și-l oferă sieși, încercînd o opțiune. El
Buba îngerului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10845_a_12170]