812 matches
-
într-o cunună de spini. Aceasta se strecoară, aidoma zânelor, Printre stâncele de cremeni,/ Lângă lacul de smarald,/ Ca să-și scalde sânii gemeni/ Unde zânele se scald !186 În nuditatea ei abisală, ea nu apare decât în ipostaze cu totul fantomatice, cețoase, lunare și, desigur, numai în deplină singurătate: El din trestii o privește,/ Nici se mișcă,... -ncremenește/ L-arătarea ei cea crudă./ Și când lacul părăsește/ Pe-al ei corp ea tot nu-i udă187. Poetul îi povestea iubitei câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
plâng în vale [...]// Acolo-n ochi de pădure,/ Lângă trestia cea lină/ Și sub bolta cea senină/ Vom ședea în foi de mure116. Iubirea castă se trăiește în afara lumii, pe cărare-n bolți de frunze 117. Luna cu umbrele ei fantomatice, izbutește să-ntindă crengile pădurii atât de misterios, încât urcând pe cer le mută118. Îndrăgostiții trec, se pierd în codri/ Cu vieața lor pierdută 119, înghițiți parcă de pădurea misterioasă. Asimilându-i prin uitare și oferindu-le ocrotire, îndrăgostiții se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
zguduie nervii cei mai tari. O întâmplare sfâșietoare pentru sufletul omenesc, mai stăruie, încă în memoria ieșenilor... Când... într-o duminică dimineața, de ianuarie, 1917, în fața spitalului de exantematic „Veniamin Costachi”, „spectatorii”... dintre aceia care trăiau ultimele zile, au apărut fantomatic, la ferestre, să vadă cel din urmă spectacol al vieții lor... În stradă, în mijlocul mulțimii adunate cânta George Enescu, după care a spus cuplete Tănase și a cântat Mărioara Ciuskri. Plângeau la ferestre ascultând-o pe Mărioara Ciuskri cântând și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
revelația catastrofei iminente. În toate locurile publice fumegau mormane enorme de gunoaie necurățate. Întreg orașul duhnea a hoit. Mirosul apăsător era de-a dreptul sufocant. O ceață murdară plutea deasupra stârvurilor și făcea aerul greu, irespirabil; oameni rari se mișcau fantomatic ca prin infern; figurile lor descărnate invocau milă, gesturile lor mecanice nu aveau nici un sens, vocile lor inaudibile păreau că aparțin morților. Am înțeles brusc că ne pierdusem cu toții condiția umană. În acea clisă de murdărie colcăitoare, nu mai eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ele sunt exteriorizarea credințelor și a filosofiei lor. Reprezentația pe care o văzusem În acea după amiază nu a fost o piesă de teatru, ci o expresie dramatică, o contopire a actorilor prezentului cu strămoșii lor din negura acelui trecut fantomatic”276. 274 Ibidem, p.71-72. 275 Ibidem, p. 72. 276 Ibidem, p. 74. 133 Miturile explică nu numai obârșia tuturor ființelor și lucrurilor văzute și nevăzute. Obiceiurile, forma și culoarea animalelor se explică prin anumite Întâmplări mitice. Astfel, oposumul are
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doar firmele multicolore și incitante invită pe cei petrecăreți la continuarea dezmățului nopții. Cei mai mulți, adunați la casele lor, după o zi de muncă, se pregătesc de culcare. Pe cerul Înstelat, luna părea cât un bostan din grădina bunicilor, surâzând creaturilor fantomatice ale nopții, precum o fecioară În pragul primei iubiri, cu flori de iasomie În pletele fluturânde de adierea unui vânticel șăgalnic; toate lucrurile păreau poleite de serafice raze de heruviMi, chiar și zbuciumata Întindere de apă devenise o lungă vale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bizare ce se aud pe Înserat și În zori 494. Până revenim la țărm, ploaia a Încetat, dar soarele nu a mai revenit. A Început să se Însereze și Milford Sound Își Îmbracă haina fumurie, umbrele vârfurilor zdrențuite se profilează fantomatic În apa mării. Este ora când se Îngână ziua cu noaptea, realitatea cu fantezia.... Mașina noastră demară În viteză pe șosea asfaltată și porni grăbit pe drumul de Întoarcere, 300 de kilometri până la Queenstown, pe lângă locurile deja cunoscute: salba lacurilor
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
a sute de mii de ani. Urmând Îmbinările și fisurile din calcar, apa dizolvă treptat roca și lărgește fisurile, transformându-le În galerii orizontale și puțuri verticale. Interiorul multor peșteri constituie un peisaj splendid de bizare formațiuni calcaroase, forme stranii, fantomatice, colorate În diversele substanțe chimice, precum fier, cupru, care s au dizolvat din rocă501. Stalactitele coboară din tavan 501 Reader’s Digest, Descoperiți minunile lumii, p. 434. 334 (formate de apa care picură și lasă În urmă mici depuneri de
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
pe apele Styxului, cu ochii ațintiți de tavanul peșterii feeric iluminat de acești coconi, ca Într-o lume a miracolelor! În tăcerea profundă ce se așterne, precum umbra morții, simți spiritele strămoșilor maori ce te Împresoară! Iarăși și iarăși, siluete fantomatice plutind deasupra apei adormite, punte Între miraj și banala realitate... La gura peșterii ne revenim cu greu de sub efectul vrajei asemenea unui narcotic cu efecte halucinante. Râul care izvorăște din peșteră curge, mai jos cu 60 de metri la vale
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
doar În baruri mai domnește o anumită animație. În jurul meu se lăsă treptat tăcere, pustiu... cel mult un greier rar mai țârâia a noapte și a târziu... Este ora binefăcătoare, când Întreaga natură se relaxează... Suflete, nu mai bântui lumea fantomatică cu deșertăciuni! Odihnește-ți trupul, În așteptarea marilor surprize! 585 VÂNĂTOAREA DE CAPETE Din Bali, vasul nostru se strecura printre miile de insule și insulițe ale arhipelagului indonezian, despicând valurile Înspumate ale Pacificului, spre o nouă locație Noua Guinee, a
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
prăvăleau valurile lustruite în cavitatea îngrădită. Chiar și pe o zi liniștită, apa dă buzna înăuntru și îndărăt, în puhoi tumultuos. Noaptea trecută, întrucât cerul era acoperit de nori, mi-a fost cu neputință să-mi verific teoria dacă „fața fantomatică“ pe care am văzut-o a fost sau nu o reflecție a lunii. Dar acum sunt sigur că nu a fost decât o iluzie optică și deci nu e necesară nici un fel de explicație. Seara, m-am așezat în cămăruța
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Se poate să le fi și uitat. Ai știut măcar că optezi? Cu siguranță că nu. În fiecare viață omenească există atâtea abisuri de ar-fi-putut-să-fie! La prima împărtășanie, luasem hotărârea fermă să fiu bun toată viața, și încă mai stăruie o fantomatică iluzie că aș fi putut să fiu! Imaginea lui Hartley s-a transformat în mintea mea din durere sălbatică în tristețe, dar niciodată în indiferență. Și, într-un fel, am continuat s-o caut, dar era vorba de o căutare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-mi iau temperatura, dar nu reușeam să găsesc termometrul. Ceața se risipise. Amurgul tocmai se topise în întuneric, și o lună mică, țanțoșă și luminoasă își răspândea strălucirea, eclipsând stelele, revărsând scânteieri metalice în mare, și însuflețind uscatul cu prezențele fantomatice ale stâncilor și copacilor neclintiți. Cerul era de un negru albăstrui, limpede, tolerând abundența de lumină a lunii, dar nelăsându-se iluminat de ea. Pământul și obiectele sale păreau muiate într-un cafeniu vaporos. Umbrele se așterneau dur, și fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sunteți... domnul Arrowby... Charles Arrowby? — Da. Avea ochi mai curând lungi decât mari, înguști, de un albastru-cenușiu umed, ca două pietre. Fruntea pistruiată și mobilă era încrețită de îngrijorare. Încă din prima clipă, surprinsesem o asemănare cu Hartley, o asemănare fantomatică, ce părea să se fi suprapus pe fața lui, așa cum pe fața lui Gilbert se suprapusese asemănarea cu Wilfred Dunning. Și-i văzusem buza de iepure operată. Prima întrebare pe care mi-a pus-o a fost: — Sunteți tatăl meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nici față de Lizzie, nici față de Gilbert. Gilbert știa doar ce-i povestise Lizzie despre „vechea iubire“, și îi frânasem încercările curioase de a afla mai mult. Titus nu făcuse parte din poveste; și chiar în relatările lui Hartley apăruse foarte fantomatic. Pe când acum... Când ne-am apropiat, m-am adresat lui Gilbert pe un ton răsunător: — Bună, ți-l prezint pe tânărul Titus Fitch, fiul domnului și doamnei Fitch, știi, prietenii mei din sat. Iar dânsul e domnul Opian, care mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
podea. Se găsea exact la nivelul la care s-ar fi găsit fața lui Hartley dacă s-ar fi spânzurat într-adevăr. Pe urmă m-am gândit că flacăra luminării mele se reflecta, probabil, în camera ei, iscând cine știe ce luciri fantomatice. Ce temeri și spaime or fi muncind-o pe ea, sărmana captivă, când se trezea în toiul nopții? Se urca oare pe un scaun ca să se uite în salonul pustiu, iluminat de lună? Încerca, oare, cu precauție, mânerul ușii încuiate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-au împins peste marginea podului. Brațele mi s-au întins în gol, încercând să se agațe de ceva. Picioarele, încă simțind contactul cu stânca de care se dezlipeau brusc, mi-au zvâcnit într-un spasm slab, zadarnic, o încercare fantomatică de a-și menține echilibrul. Apoi s-au cramponat de spațiul gol și am început să cad cu capul în jos, de parcă umerii și capul meu ar fi conținut o greutate de plumb. În timpul ăsta simțeam, sau gândeam într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
acord de cvintocvartă. Ultimul acord al măsurii care atinge pragul maxim de dinamică al preludiului ( f ) va trebui interpretat cu energia și incisivitatea unui atac martellato (sacadat, cu sunete puternice). Rezonanțele astfel create ne conduc imaginația spre închipuirea unei apariții fantomatice, a unui spirit malefic invocat parcă de chemări misterioase venite din negură. Episodul următor al preludiului oferă o probă elocventă a rolului pe care îl pot îndeplini figurațiile în determinarea macrostructurii formale. Simetria figurațiilor palindromice reafirmă imaginea de statism sonor
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
și să zărească o creastă înzăpezită a Alpilor pentru a-și aminti de ascensiunile sale din tinerețe, în timp de iarnă, având ca țintă Piatra Arsă din Bucegi; să umble singuratic printr-un cartier oarecare al Parisului, pe timpul când infloreau fantomatic zarzării, ca să trăiască intens venirea primăverii: dar nu cea de acolo, ci cea de acasă, o primavară transcendentă. Asemenea înțeleptului indian care nu se lasă ademenit de peisajul pitoresc și imediat al Mayei, ci-și amintește privirile dincolo de vălul acesteia
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
evreică și o grecoaică, nu sunt numai ceea ce par, ci mult mai mult; ele pot fi cele trei Parce, care stabilesc destinul, cele trei gune, de care vorbesc mitologiile indiene, sau cele trei Mume, de care amintește opera goetheeană, apariții fantomatice, care se arată din cand în când profanilor, urmându-și propriile căi pentru a-și face simțită prezența: „Odaia începu să se lumineze într-un chip misterios, ca și cum ar fi fost trase încet, foarte încet, lăsând să pătrundă treptat lumina
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
hibride, monstruoase și de obiecte ciudate sau uneori comune dar supradimensionate, astfel încât un fruct, de exemplu, în Grădina plăcerilor, poate fi receptaculul unor ființe omenești. Spre deosebire de el, Johann Heinrich Fussli (elvetian stabilit in Anglia) introduce efectiv în scenă personaje fantastice, fantomatice: în "Coșmarul", deasupra siluetei albe a fetei care doarme, șade ghemuit un monstru. Goya a reușit să exprime cel mai bine spaimele, coșmarurile omenirii. Chiar dacă tema, punctul lui de plecare era, în general, satira socială sau politică, el trece de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
complet, și în lungul faldurilor să se zbată lumina firavă a lumânărilor. Fața să-mi fie umbrită și să nu fiu recunoscut îndată.(...) Caraghios!” Eroul are și o mai mare voluptate imaginându-și propria înmormântare în detaliu. Călugării au chipuri fantomatice, coborâți parcă din pânzele lui Tintoretti, iar spre cimitir au loc tot felul de incidente grotești care au rolul de a sugera insensibilitatea oamenilor în fața morții. Întâlnirea convoiului funebru cu o căruță cu purcei și cu un automobil în care
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
putea oferi o cunoaștere a universului său interior. „Ioana este o carte mai matură deși formula care convine temperamentului febril și anxios al autorului, rămâne neschimbată.(...) Acum se poate distinge chiar o intenție de construcție și personajele sunt mai puțin fantomatice. Narațiunea este mai echilibrată, alternând momentele de tensiune sufletească cu altele de seninătate, necesare pentru destindere. Cu un astfel de moment și începe romanul când Sandu (obsesie a numelui) merge la Cavarna, ca să petreacă vara cu Ioana. (...) Ca în Ultima
Adev?r ?i mistificare ?n proza lui Anton Holban by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84074_a_85399]
-
interculturale și neîncetatelor transformări, iar antropologia încearcă să înțeleagă specificitatea producțiilor grupurilor sociale și a membrilor acestora, resituându-le în condițiile de emergență. Cel mai adesea străinul (Celălalt) este în mod frecvent privat de realitatea sa, perceput ca non-civilizat, non-uman, respectiv fantomatic. Celălalt este desenat în mod esențial prin lipsă: lipsă de spiritualitate, lipsă de limbaj. În Antichitate, grecii considerau ca barbare toate populațiile care vorbeau limbi neinteligibile pentru ei: toți cei care nu vorbeau greaca erau considerați barbari. Necunoașterea limbajului Celuilalt
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
demiterea lui Ceaușescu și s-au împotrivit "comunismului". Deși n-aveam cum să fac parte din acest "grup", din amintitul motiv al absenței mele, îmi manifestam de la distanță o solidaritate activă, la emisiunile Europei Libere. După 1989, unii dintre reprezentanții fantomaticului "grup" au fost în stare să procedeze la o capitalizare politică. Liviu Antonesei, prin activitatea lui publicistică, dar și politică, intensă este azi o adevărată încarnare a grupului, și datorită unei charisme speciale, în contrast oarecum cu pozițiile retrase ale
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]