835 matches
-
navei, își spuse Grosvenor. Își concentră atenția asupra unei ființe care se afla într-o zonă a planetei unde era încă noapte. De data aceasta, transferul fu și mai rapid. Se pomeni într-un oraș întunecat, cu clădiri și alei fantomatice și începu să intre în legătură cu diverși Rimi. Nu înțelegea clar de ce izbutea să stabilească un contact cu sistemul nervos al unora dintre ei mai ușor decât cu al altora. Poate că unii erau mai sensibili la stimulii lui. Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
acelor tunuri atomice, mânuite fără nici un risc de către oamenii din navă. Oprindu-se la vreo jumătate de milă de scut, văzu cu neliniște niște umbre care se strecurau printr-o deschizătură din coasta navei. Erau "bărcile de salvare" ale oamenilor, fantomatice în lumină strălucitoare a hublourilor. Deschizătura se închise, iar uriașa sferă metalică se mistui în noapte, lăsând o dâră luminoasă, ca o galaxie. Timpul se târa, leneș, spre veșnicie. Ixtl plutea, deznădăjduit, prin noaptea nemărginită, gândindu-se fără să vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
clar, afară de un singur amă nunt, unul de căpătîi: senzația de lumină se naște În zona ochilor, chiar dacă globii au fost eviscerați. Pentru cîteva năluci colorate, sînt de ajuns și două orbite goale. Organul lipsă Își duce Înainte viața sa fantomatică: mîna retezată de la cot simte că mișcă brațul, piciorului spulberat de schije de la genunchi În jos i se pare că atinge pămîntul, că aleargă, urcă treptele și coboară panta. Treptele sînt de piatră, să pate În deal, coasta e acolo
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-și afle liniștea, ci să bîntuie prin catacombele cetății, putînd reveni la viață, dacă tot i-a plăcut atît de mult dragostea, numai cînd un tînăr sedus de ea Îi va săruta de trei ori fiecare din cele trei Întruchipări fantomatice: de broască, de șarpe și de femeie. Abia atunci dînsa, reîntrupată ispititor, Îi va putea arăta cavalerului armele și comorile tatălui ei, sub consemnul ca salvatorul s-o urmeze În adîncuri fără să privească Îndărăt, spre a nu fi preschimbat
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pe care i-a consacrat-o un alt critic, Ruth Guttman Ben Zvi, este gata, dar până la ora la care scriu aceste rânduri nu a ieșit încă de sub tipar. Dacă izolarea trăită de muzicienii români a transformat într-o amintire fantomatică figura pianistului care și-a petrecut totuși primii 33 de ani ai vieții în România, nu la fel stau lucrurile în Israel și în lumea largă în care sunt răspândiți discipolii săi de după 1959. Meritul cel mai mare îi revine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
fel de delir poetic, dar suntem depășiți de situație atunci când constatăm că toate personajele vorbesc la fel. În plus, și situațiile sunt enigmatice (fără să aibă acea logică a absurdului pe care a inventat-o Eugen Ionescu): „Doamna procuror apare, fantomatică, și le pune o hârtie pe funie, la mijloc, după care dispare. Amândoi se aruncă și își iau câte o jumătate din hârtia ruptă. Pot să-și dea în cap.“ În mod curios, în piesele de teatru scrise de Ion
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se zărea ca o superbă inexistență. Ca o linie Înșelătoare trasă de un pictor care trăia doar În imaginație. Alexandru privea, de la prova corabiei care navigase de la Istanbul, și nu recunoștea nici aerul rece și sărat al brizei, nici siluetele fantomatice ale insulei San Giorgio și cele care se ghiceau ceva mai departe, ale Palatului Dogilor și ale Campanilei. Parcă intra Într-un tărâm neclar și provizoriu, lipsit de viață și de substanță. Un tablou fără culori și fără linii. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Scena se poate petrece acum, sau cu o mie de ani Înapoi. Nimic nu s-a schimbat. Portul Cetății Albe e aproape pustiu. Cu Moldova ocupată de trupele otomane, Întregul comerț s-a oprit. O singură siluetă de corabie dispare, fantomatică, spre vărsarea fluviului În Marea Neagră. Ca să mă aflu În treabă, Întreb câțiva pescari care acostează ce corabie e aceea. Mă privesc cu un aer ușor uimit. E o corabie celebră, o legendă a corăbiilor de pe Dunăre și Marea Neagră. Corabia care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Singur de capul lui nu fusese lăsat vreodată, asta era sigur. Se găseau Întotdeauna alți copii În jur și, chiar dacă imaginea lor nu-l mai urmărea, de trupurile lor strânse grămadă nu scăpa nici În somn. Dar În mijlocul acelei mulțimi fantomatice nu se simțea În nici un fel pierdut ori abandonat, așa cum avea să i se Întâmple după aceea, iar asta pentru că fusese Întruna cineva cu el, alături de el, deosebit Însă de toți cei din grămada aceea fără formă. Fusese Johan. Din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
un șir de furnici care se strecurau Într-o crăpătură din perete. Asta i-a amintit de patul tatălui ei de la azil, după ce murise. Ajun sese cu o jumătate de zi prea târziu, iar când intrase patul i se păruse fantomatic, fără cearșafuri, fără vreo urmă de viață. Camera fusese golită, totul era așezat În câteva cutii. Biroul lui Din arăta tot atât de nefiresc de gol, greu de spus că locul acela fusese ocupat de cineva până În urmă cu doar câteva zile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de iute, iar dacă s-au schimbat, n-o să mai fie niciodată ca la-nceput. Nu-i adevărat că oamenii părăsesc lucrurile și locurile, lucrurile și locurile ne părăsesc. Pasărea cânta altfel acum, era un singur sunet, ca de cucuvea, fantomatic. — Asta-i o prostie, a zis Margaret. Mie nu mi se pare că-i așa. Uită-te la tine. Bali rămâne pe loc, tu ești cel care Îl părăsește. Tu poți să alegi, Bali nu poate. — Dar se schimbă, Margaret
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
este smulsă de pe cap și eu îmi pierd cunoștința. De presupus că numai pentru scurt timp, în măsura în care timpul putea fi măsurat. Ce s-a întâmplat imediat după aceea, cu mine și în jurul meu, se potrivește și se dizolvă în imagini fantomatic voalate, apoi din nou precis conturate: gamela aproape goală a dispărut, la fel și ceasul de mână marca Kienzle. Unde e caporalul meu? Unde îmi sunt pistolul automat și cele două încărcătoare? De ce stau încă sau din nou în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai târziu ca modele pentru furia lui de a scrie, de pildă prietenul meu Franz Witte, cu care împărțeam un atelier sub supravegherea blândă a lui Pankok; în roman, lui i-a revenit, sub numele de „von Vitlar“, un rol fantomatic. Iar prietenul Geldmacher, despre care are să se mai povestească, s-a preschimbat într-un bucătar specializat în spaghete zăcând bolnav la pat, care, comunist fiind, o venera totodată pe Regina Angliei și, atunci când cânta la flaut, amesteca Internaționala cu God
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
și-i strunește bine încheieturile. Aceeași impasibilitate i se reașază pe chip. Poveștile se mai aud, dar foarte departe. Nu le mai pricepe sensul. A obosit de atâta joacă. Într o noapte senină, va privi cu mare curaj luna sidefie, fantomatică arătare cântată cu glas răgușit de trubadurii întârziați și liniștea o să-i pătrundă n suflet, picătură cu picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Luna s-a înfipt cu putere în cerul nopții și stelele parcă voiau să coboare clipocind într-o disperare complice. Ce trist!... Nu-și putea astâmpăra nevoia de prezența lui cu luna rece și cu stelele astea nebune care sclipesc fantomatic... Orice iubire e o robie și ea a obosit să-și mai înjuge trupul... De mâine, iubitul ei va fi doar dorul ei ... Apoi, s-a lăsat ușor pe spate, și a căzut într-un somn adânc, fără vise, un
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și cred că fusese frumoasă... Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la vârsta aia... Câteodată mă lua în brațe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și ascultă cu atenție. Tăcere mormântală. Se ridică și alergă la videofonul principal din living. Nici de acolo nu căpătă vreun răspuns. Febril, deschise capacul de control al aparatului și-i privi mecanismul. Toate micile lămpi transparente iradiau lumina lor fantomatică. Deranjamentul era undeva în exterior. Gânditor, Gosseyn urcă din nou la primul etaj. O imagine i se contură în minte, imaginea sa, abandonat pe acest munte. Abandonat în propriul său corp și în propriul său mister. În fața ochilor avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
schimbarea în timpul nopții a locurilor de tabără, nebunia fugii flămânziseră oamenii și animalele, vlăguindu-le de toate puterile. De la un timp, oriunde s-ar fi aflat, el avusese o ciudată presimțire că pe urmele convoiului de căruțe se află umbre fantomatice. Acestea se aflau atât de aproape, încât păreau, că din clipă în clipă, ar putea să le zădărnicească înaintarea. * Povestea aceasta pe care o trăia acum dobândise proporții nebănuite în mintea starostelui, încât obosit, copleșit de tristețe, se așeză pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
doar călcătura cailor, care parcă nu mai tropăiau pe caldarâm, ci plescăiau, ca și cum ar fi luat-o peste apele negre ale mării, cu greabănele ude prin întunericul lăptos al nopții, sfâșiat din timp în timp de țipetele unor pescăruși invizibili. Fantomatice felinare cu gaz le ieșeau în cale, ca niște geamanduri luminoase, conducându-i prin măruntaiele incerte și înșelătoare ale nopții. Filip continua să urmărească spinarea vișinie a rusului, legănându-se pe capra trăsurii. Avusese acest prilej de multe ori și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
acceptată așa cum e. La început, dialogul are loc în spațiul închis al celor patru pereți ai camerei. Apoi continuă în spațiul deschis al peregrinărilor pe ulițele orașului. Capitolul suprem realizat artistic este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o instanță absurdă în sensul comun al cuvântului. Mer gând pe aceeași cale, legea însăși apare irațională: ascunsă în spatele a nenumărate porți și păzită cu putere, fără vreun semn că ar exista totuși, pare să exprime indiferența unei imense mașinării, fantomatice, din spatele acestei lumi. Însă tind să cred că aici este vorba despre altceva. Iar absur dul pe care povestirea îl lasă minunat să se vadă are totuși un alt sunet. Ține de o altă experiență decât cea nemijlocit lumească, fie
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
credință care-i mai degrabă o dorință. Unii cercetători afirmă că după moartea trupului celebra neurina și cu ADN-ul lasă în atmosferă, după ce dispare corpul, o copie energetică cu tot codul genetic al omului. Totul apare ca un contur fantomatic, la fel ca trupul părăsit. Așa se explică, de către unii, existența vieții după moarte în care eu cred, dar nu orbește! Animație. Dar cine-i neurina? Unii specialiști afirmă că este o particulă sau o radiație stabilă, fără sarcină, fără
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
unui Big-Bang temporar ne-a blocat drumul de întoarcere acasă, pe planeta mea. Deci, domnilor, încă o dată, nu sunt un invadator, ci un vizitator. Sper să pot reveni căt mai repede și să ne întălnim. Rumoare, animație, aplauze în stil fantomatic?! x x x în laborator intră Aurora și profesorul. Evelin privind cerul: Divinitate, dacă rămăn pe Pămănt, deschid o agenție de impresariat celebritățile Pămăntului cu fresh-cancan, striptis și... Aurora: Bravo! Bravo! Evelin: Am devenit un extraterestru nemuritor jalnic. Profesorul: A
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
aceeași gară periferică. De data asta, poate pentru că era la amiază, se găseau destule locuri libere, dar noi am rămas la fereastră ca să privim lanurile de porumb îngălbenite, apele nămoloase ale Sabarului, luncile albăstrii ale Argeșului și Neajlovul pierdut printre fantomatice mlaștini și întunecate păduri... Când am coborât în gara aceea, valuri de liniște senină m-au năpădit din creștet spre tălpi, ca să se scurgă în pământ. Mă amețeau, era bine. Trenul s-a dus mai departe, la Dunăre, o clipă
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]