861 matches
-
Sapoca cu Păunescu ar bate toate recordurile la public, la spital, adică la public. În emisiunea aceea mai era o prezență: Radu Ciuceanu. Să lăsăm la o parte faptul izbitor că avea pleoapele roșii, gura prost cusută și prea mult fard pe obraz și haină, poate doar așa se mai putea vedea pe ecran. Ei bine, omul acesta chiar a făcut pușcărie. CÎți dintre noi cunoaștem În adevărul grozăviei așa ceva? Nu mă gîndesc aici la Fane spadasinul ninja, care cunoaște, da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
În fond, ce i se întâmplase atât de deosebit? Nu se putea să nu accepți purtarea ei ca pe cel mai natural lucru din lume, încât insistențele sau curiozitățile apăreau deplasate. Acele doamne cu mulți ani în spate, îngreunate de farduri sclipitoare, acei domni cu și mai mulți ani în spate, târându-și anevoie picioarele, dar cu mințile încă sclipitoare se temeau mai mult decât orice să nu fie ridicoli. Cunoșteau bunele maniere și știau extraordinar de bine cum să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
au dispărut cu totul, și-au reluat doar ritmul de dinainte. Bătrâna doamnă Marga Pop nu mai stârnea nimănui curiozitatea. Mai era însă un motiv hotărâtor și, dacă n-ar fi fost acesta, probabil că doamnele - mai ales - grele de farduri sclipitoare ar fi continuat să se perinde într-un șir neîntrerupt în după-amiezile și serile de sfârșit de iunie și început de iulie. Doamna Marga Pop nu mai răspundea nici la telefon, nici la soneria ușii, ci Andrei Vlădescu. Doamna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
într-o vreme cămin de nefamiliști al nu știu cărei uzine. Glasul îi era și acum moale, părul la fel de strălucitor, privirile ușor pierdute, deși se străduia să râdă tot timpul. Hașuri fine se aglomerau în jurul ochilor cu cearcăne cu greu acoperite de fard. Nasul îi era drept, buzele groase. Dar privită de foarte aproape își pierdea dintr-odată atracția, ca o pictură veche și superbă doar sub foița de pergament care o acoperă, altfel un desen fără artă. Se simțea străină și stingheră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
și a vrut să se întoarcă acasă. A insistat să-l țină de braț tot timpul, mergea lipită de el, privind semeț trecătorii cu capul sus, fulgii topiți pe obrazul ei și picăturile de ploaie alunecau în dâre amestecate cu fard, dar nu-i păsa. Andrei Vlădescu și-a zis că n-ar străluci într-atâta chipul ei dacă n-ar fi fericită. L-a luat cu ea să-i șteargă părul ud și să-l încălzească cu o cafea. Dincolo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ușă. Phoebe era cu spatele la oglindă și se reflecta în ea, aplecată ca să iasă din blugi. Ce cauți în camera mea? spuse Michael, clipind derutat. Phoebe se întoarse speriată și spuse: — Nu e camera ta. Arătă spre periile de păr și fardurile puse pe măsuța de toaletă. Astea nu-s lucrurile tale, nu? — Nu, sigur că nu, spuse Michael. Iartă-mă, dar se pare că nu înțeleg deloc casa asta. N-am vrut să te deranjez. — Nu-i nimic. Phoebe își trase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Fața cea casual avea pe ea un strat subțire de fond de ten mat, o nuanță subtilă de pudră care adăuga bronz, o idee de bujori realizată cu blush lichid sau cremă, niște gene foarte sexy, cu mult dermatograf și fard de pleoape, adumbrite de genele date cu rimel negru ca smoala și ceva care părea a fi o idee de lip‑glass. Când Îi mărturisisem În șoaptă lui Allison că toate astea or să fie absolut imposibil de ținut minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că sunt redactori la Vogue, care o priveau obosiți și precauți pe Anna, așa cum Tocătorii noștri o priveau pe Miranda, iar alături de ei stătea Donatella Versace, cu o Înfățișare de‑a dreptul țipătoare. Fața Îi era atât de Încărcată de farduri și hainele Îi erau atât de mulate pe corp, Încât părea caricatura propriei persoane. Ca atunci când vizitasem Elveția pentru prima dată și nu putusem scăpa de impresia că seamănă cu decorul din EPCOT, Donatella semăna mai degrabă cu personajul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și-și trage paltonul. Bluza ei de culoarea lavandei, cu nasturii de perlă, fu acoperită. Părul Îi veni În față cînd Își coborî capul, apoi Îl ascunse după urechi. Duncan văzu din nou cît de palidă era sub stratul de fard. Nu li se permitea să se sărute sau să se Îmbrățișeze, dar Înainte ca ea să se depărteze, Își Întinse mîna peste masă și o atinse pe-a lui Duncan. — Ai grijă de tine, bine? Îi spuse ea fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
și machiajul îți adaugă un plus de prestanță. După un anumit timp ajungi să crezi că nu poți face față doar cu rimel Maybelline, care probabil va face cocoloașe. Stiliștii din Manhattan piaptănă, pur și simplu, fiecare geană după ce aplică fard de ochi. Aici, cocoloașele de rimel sunt considerate delict federal. Exact în clipa când Davide îmi aplica gloss pe buze, se auzi un țipăt ascuțit din dormitorul lui Julie. În aer plutea o criză de isterie declanșată de toaleta ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
New York, petrecerile nu sunt nostime. Sunt curat război, răspunse Julie deschizând ușa și apărând îmbrăcată din nou în Chanelul ei ucigător. Davide, dă-mi un Xanax. Iau întotdeauna un tranchilizant înainte de o primă întâlnire. Davide se precipită spre geanta cu farduri, plină cu medicamente de tot felul, special pentru ocazii de acest gen, și scoase un pachețel. Julie desfăcu ambalajul și înghiți o pastiluță bleu, o armă foarte modernă pentru războiul ce ne aștepta, mi-am zis eu. Apoi își chemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
într-o parte, de parcă ar fi atente la ce le spui, și vorbesc aproape în șoaptă, de parcă ar fi perfecțiunea întruchipată. Și totuși, într-un moment de slăbiciune, se duc la magazinul Barneys și cheltuiesc un catralion de dolari pe farduri și-și închipuie că n-o să afle nimeni îmi explică Julie. Nu vreau să merg. Sunt prea copleșită de rușine ca să mai pot scoate nasul în lume vreodată, am refuzat-o eu. Ascultă, nici eu nu vreau să mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era plin de hainele lui Julie, de parcă, de-ndată ce a intrat, și-ar fi golit trei valize pe pat și pe podea (probabil chiar așa a făcut). Peste tot zăceau împrăștiate pungulițe cu bijuterii, truse de toaletă, tone de farduri, două mobiluri, un iPod, haine și pantofi nou-nouți. Avea până și lumânărele Diptyque și câteva fotografii înrămate cu ea și tatăl ei, aruncate peste mormanele de boarfe. Julie cară întotdeauna munți de bagaje, de zici că se mută, fiindcă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ursulețul de pluș, zgîlțîindu-l și rîzÎnd de mama focului. Eu mă uitam Însă la mireasă. Trăsăturile ei Învinețite compuneau un chip Încă plin de vioiciune. Își șterse ochii cu o pernă și Își frecă pielea julită de pe brațe și genunchi. Fardul de gene Îi curgea În șiroaie de lacrimi negre pe obraji, iar rujul mozolit Îi sucea gura Într-o parte. Și totuși reuși să zîmbească spre cameră - starleta hotărîtă care Înfruntă mulțimea de obiective foto masate pe Fleet Street(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
făcută zdrențe și mi-am imaginat-o punîndu-și Înregistrarea În timp ce-și injecta drogul În baie, Încercînd să elimine orice amintire a tinerei cu pielea albă care se hotărîse s-o umilească. Ochii Înspăimîntați Își plîngeau cerneala neagră a fardului, iar rujul Îi strîmba gura ca un gîfÎit. Am derulat Înapoi pînă la momentul În care intrase a doua domnișoară de onoare, iar ușa cu oglindă reflectase imaginea balconului și a străzilor În pantă. Am oprit din nou filmul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara cu minicamere video și produse farmaceutice. La intrarea În vilă Îl așteptau colocatarele, două femei În costume de baie. În ciuda căldurii apăsătoare, erau machiate complet, cu ruj, roșu de buze și fard de gene, parcă pregătite pentru o sesiune de filmare În lumina reflectoarelor. Îi ieșiră În cale lui Crawford cu surîsuri dezinvolte de hostess care Întîmpină un important client al casei la intrarea Într-un bar dubios. Cea mai tînără dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
dau cu puțin ruj! Ai buzele livide. Ruj, nu! Clatin capul cu încăpățânare. Deja mă simt ca o matracucă, cu rochia galbenă de triplu voal pe mine, cu ciorapii de mătase răsuciți aiurea și pantofii negri care mă bat, cu fardul albastru și înțepător pe pleoape și cu unghiile mele urâte și roase lăcuite într-o nuanță grena spre mov, cu miros de cerneală. Ah, era să uit: și, dincolo de toate astea, cu lanțul de aur cu medalion la gât, un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de naștere, dar mă bucur de surpriza pe care mi-o fac. Poate că, la urma urmelor, le pasă și lor de mine? Intru în su fra gerie și desfac cu o curiozitate de copil cadoul. Este o trusă de farduri. Farduri de ochi, de obraz, rujuri. — E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
naștere, dar mă bucur de surpriza pe care mi-o fac. Poate că, la urma urmelor, le pasă și lor de mine? Intru în su fra gerie și desfac cu o curiozitate de copil cadoul. Este o trusă de farduri. Farduri de ochi, de obraz, rujuri. — E timpul să începi și tu să te machiezi, îmi spune mama, mângâindu-mă pe obraz. L-am convins și pe tata că nu mai ești o puștoaică, ești ditamai domnișoara, chiar dacă te porți încă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
spune tata împăciuitor. Lasă copilul să se bucure de cadou, că-l merită! — Păi da, are tot timpul să se bucure, că noi plecăm acum și-o lăsăm de capul ei, așa că ai tot timpul, Clara, să probezi toa te fardurile! Abia atunci îmi dau seama că s-au îmbrăcat frumos și mă aș teptau în sufragerie nu atât pentru diploma mea, cât pentru că se grăbeau să plece. Iar plecau la niște prieteni, să sărbătoreas că nu știu ce aniversare. îmi spuseseră ceva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ele, nu pare să aibă mai mult de nouăsprezece ani, trimite din vârful buzelor rujate excesiv un țocăit sonor la adresa lui Marius. Sub pardesiul subțire, ros la poale, purtat descheiat, se vede o modestă rochie de stambă înflorată, mulată pe talie. Fardul țipător încearcă fără prea mare succes să ascundă paloarea unui obraz de ftizică. Pe fruntea teșită, se rotunjesc câțiva cârlionți anemici, firav gest de cochetărie al unei femei ce se dorește frumoasă chiar și în decăderea ei. Frumușelule, nu vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ci niște târâturi, una mai respingătoare decât alta. Nici măcar tinere! Curve în pragul ofilirii și desfigurării totale, când zbârciturile și vinețeala pleoapelor, rictusul vulgar al gurii, odinioară fragedă, obrazul altădată mat și fără pori abia mai puteau fi ascunse sub fardul gros și rujul sidefiu (nu violent roșu, nu mai era la modă). Ceremonial... Sărutări de mâini respectuoase (într-adevăr, nici un reproș că întîrziaseră mai mult de-o oră, deci nici scuze), scaune trase, Olimpia, jjj, stai lângă mine, te'n
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
intersectam cu partea cea mai intimă a feminității lor, cu urma delicată și volatilă a cărnii, dar le furam și proprietatea mândriei, sentimentul că domină lumea prin atracția unică pe care o exercitau. Le respingeam, confiscându-le totul: pulpe, rochii, farduri, zâmbete se comprimau în nările mele, aspirate în câteva molecule de aer, recompuse apoi în faldurile creierului și împrăștiate sub reflectoarele simțurilor, departe de ochii mulțimii. Eram fericit, le înghițeam frumusețea oricând îmi doream, nimeni nu bănuia nimic. Acasă, lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strivind și ultimele porțiuni de spațiu unde ți-ai fi putut odihni privirea. Clasa mirosea teribil, a lână, cerneală și petrosin. În facultate, lucrurile au stat încă mai rău. Stafiile crescuseră, unele dintre ele aveau acum poșetă și ochelari de fard. Vaste zone rurale din România lui Nicolae Ceaușescu își deversaseră produsele revoluției socialiste pe strada Edgar Quinet. Parcă oprise o rată în amfiteatrul Odobescu. Vara, mirosul de transpirație, ieșit din petele bluzelor sau direct de sub părul crescut sănătos la subțiori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
puncte de grăsime, mutau alunițe din loc, dezlipeau fondul de ten, înfloreau pete albinoase sub rujul vișiniu al buzelor. Arsura lor desfigura chipurile cele mai curate, intrând prin piele și colorând obrajii în pasteluri bolnăvicioase, gri, albe, roz prăfuit. Nici un fard nu părea suficient de gros, nici o pudră n-avea atâta consistență cât să le ascundă urmele. Nanobacteriile se hrăneau cu orice le ieșea în cale, fără mofturi și fără pretenții: epidermă, fire de păr, bucăți de tegument, secreții, poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]