4,972 matches
-
de ea. Se privi în oglinda unei vitrine și tunsă cum era nu se mai recunoscu. Parcă nu mai sunt eu își zise cum să mă pot apropia de mine când sunt o străină? Intră într-un expres. Privi către farfuriile pătrate, cu mâncarea aburind, își alese o varză cu costiță, chifle și o savarină, se așeză la una dintre mesele de lângă fereastră și începu să mănânce, mulțumită că-și potolea foamea. Cât de simplu pare a fi totul, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nichelată. Privea plină de interes în interiorul încăperii, uneori își trecea limba peste buze, dinții îi erau plini de ruj. Dintr-odată se desprinse de lângă stâlpul rotund și porni către una dintre mese, tocmai eliberată, se opri, cercetă cu privire expertă farfuriile și, așezându-și poșeta pe suportul care era dedesubt începu să mănânce cu multă delicatețe, cu degetul mic ridicat în sus. Fetele de la bucătărie priveau cu îngăduință scena și când, la plecare, Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina se opri în dreptul bătrânei și îi oferi savarina, auzi pe una dintre tinere adresându-se colegului ei: Iar s-a căpătat cu ceva, doamna spală blide. Bătrâna primi savarina fără să zică nimic, abia dacă-și săltă pleoapele din farfuria pe care tocmai o golea, o trată cu o superioară indiferență. Poate faptul că luase masa în picioare, poate episodul cu bătrâna, ceva o indispuse pe Carmina. Își simțea abdomenul uriaș, balansându-se dizgrațios între oasele bazinului deși imaginea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care și le face, de țăranii ce-i vin pe cap cu fel de fel de probleme și despre discuțiile ei cu Dimitrie, despre oficialitățile care vin în casă pe neașteptate și cărora trebuie să ai ce le pune în farfurie, despre un trimis al Bibliotecii Județene care tot insistă să ia în primire biblioteca sătească rămasă fără bibliotecar: N-ar fi cine știe ce, două ore pe zi acolo, dar Dimitrie se împotrivește spune că pentru un salariu așa de mic, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
date despre distanțele geografice, viteze în kilometri ale supersonicelor, cantitatea de oțel folosită pentru ridicarea unui bloc turn. Ștefan nu-i putea servi decât generalități, în casă domnea o atmosferă foarte încinsă și când mama a făcut loc pe scaun farfuriei cu plăcinte "poale în brâu", fierbinți și aromate, Elena a exclamat înviorată, ah, în sfârșit și, voit delicat, cu degetul mic în sus, s-a grăbit să-și aleagă o plăcintă. Pe ea discuția dintre cei doi bărbați o măgulea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vocea nu-i mai era melodioasă, parcă făcea eforturi să mențină conversația. Arunca dese priviri iscoditoare Carminei, lui Dimitrie, lui Ovidiu, evident, se lupta cu ea însăși. Ela ridicată pe două perne, mânuia corect furculița și cuțitul, privea serioasă în farfurie, mesteca domol, cu gura închisă. Părea deosebită, separată de ei... Carmina încercă să recompună în minte figura mamei, o văzu blondă, slăbuță, cu pielea albă, lucioasă, o figură fragilă, timidă ce părea că plutește ușurel pe covoare și, dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
lungul spinării, îl despica în două, trăgea apoi șirul de osișoare ușor, fără să rupă vreunul. Fana încerca și ea dar nu reușea de fiecare dată, se înciuda și-l întreba, unde anume greșise? Ovidiu făcea un adevărat măcel în farfurie, se alegea cu foarte puțină carne și tot se îneca din când în când. Pentru mine, le spunea el râzând, e un chin să mănânc pește. Îmi place și totuși de multe ori mi se inhibă pofta numai de groaza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și sărise de pe scaun să adune bobițele risipite. Fana se repezise și ea s-o ajute. Acolo, sub masă s-au privit o clipă, au chicotit, femeia i-a mângâiat obrăjorul și a depus boabele adunate în pumn într-o farfurie. În cameră mirosea încă a pește. Se simțeau sătui, relaxați, o umbră de lene le muia trăsăturile. Întrebarea Carminei zăcea îndepărtată, undeva pe marginea conștientului. Apoi Dimitrie s-a ridicat hotărât de la masă. Trebuie să plec, am întârziat deja foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
plecat cu vreo fufă, fii liniștită, e tată-său leit. O să se întoarcă înapoi spășit ca un cățelandru. Dădu plictisită din mână. Nu te mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu alb, a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai frământa că nu are nici un rost, știi. Se ridică în picioare, scoase peștii pe o farfurie, stinse aragazul. Hai să mâncăm niște pește. S-a apropiat de masă, a întins un prosop cadrilat, roșu cu alb, a așezat două farfurii, în alta a adus peștele. Mămăliga era făcută mai demult, și-a tăiat o felie și, preocupată, să poată alege spinarea peștelui cu tot șirul de ace, n-a mai ridicat spre Carmina ochii. Începu să mestece grăbită, îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să o deranjeze cineva cu privirea. Oferindu-i Carminei pește îi făcea de fapt o favoare, voia pur și simplu s-o îmbuneze pentru suferința produsă de fiul ei, abia după ce ajunsese la codița peștelui observă că tânăra plângea în fața farfuriei, pe tăcute, fără să se fi atins de ceva. Își șterse degetele într-o bucată de mămăligă, se ridică în picioare oftând, ah, și amărâta asta a venit tocmai acum când îmi era mie lumea mai dragă. Deschise frigiderul, scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mi se plângă, vezi, Doamne, am avut dreptate! Ovidiu e așa și pe dincolo, eu ce să-i fac, ce să-i fac dacă n-a știut să și-l țină. Nu mănânci chiar nimic? o întrebă uimită când în farfuria ei zăceau deja trei schelete de pește, și la negarea ei mută, continuă: o să se întoarcă el nu avea grijă, tu vezi-ți de viața ta, ascultă-mă pe mine, știu ce spun. Ședeau de o parte și alta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
schelete de pește, și la negarea ei mută, continuă: o să se întoarcă el nu avea grijă, tu vezi-ți de viața ta, ascultă-mă pe mine, știu ce spun. Ședeau de o parte și alta a mesei, între ele erau farfuriile, paharele de vin, unul plin, altul gol, mămăliga dar în afară de toate acele obiecte concrete, între ele existau acum distanțe uriașe, de netrecut. La început Sidonia o intuia la perfecție, era plină de amabilitate, de sensibilitate, acum o scăpase din brațe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Puțin mai târziu o conduse până la ușă, răsuci după ea yala, reveni la masă, goli și paharul Carminei, nici două pahare nu fac rău, se încurajă, mai ciupi din spinarea unui pește, ca să-și dreagă gustul, pe urmă porni cu farfuriile în mână spre chiuvetă, târând papucii. Fără să vrea neapărat, privi pe fereastră. O văzu pe Carmina traversând, mergea încet, abătută, când ajunse pe celălalt trotuar, un bărbat o privi cu foarte multă insistență, îi spuse și câteva vorbe, tânăra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici o secundă fără să se țină de mână, fără să se privească lacom. Șeful expediției, Alexe, căuta să le impună ritmul de mers. Auzi, Nik, a spus la masă Nina, arătând către perechea ce mânca piure de cartofi din aceeași farfurie de tablă, când vezi atâta amor mare, mare amor mare, ți se strepezesc dinții. Zău, așa. Alexe a zâmbit. Avea o dantură foarte urâtă. A privit perechea ce se hrănea, insensibilă la vorbele lor. Nu fi cinică, Nina, a rostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Marius, mult mai devreme, adică el nici nu venise, îmi serbasem oarecum ziua, hai, după spectacol dau o bere în Past Time, cafenea super unde Marius mi-a scris la o ciorbă de burtă într-o dimineață pe hârtia de sub farfurie: Nu toate vacile sunt mov, vezi Milka. Dar dulce. Pupături în... și semnătura și tare rău îmi va părea când nu voi mai găsi acel bilet ca să-l fac tablou. Hai, Cehov, cu mine să ne plimbăm, n-am chef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
ce prăjituri bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca acasă, în demarajul mașinii, o secundă lărgită și îi fac mult cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
bune făcea, și casa mea cu animale, cum stăteam eu la soare și desenam și ieșeam desculță și lupul mă iubea și pisoiașii, citeam în șezlong și mă bronzam în soare tot timpul, toate erau la locul lor, farfuriile la farfurii, conservele în beci, mâncarea de câine făcută, boabele pisicii și ficățel crud și răcoare în casă și liniște și niciodată nu m-am simțit ca acasă, în demarajul mașinii, o secundă lărgită și îi fac mult cu mâna, mult cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
se zăresc două căpșoare simpatice foarte cunoscute. Moș Crăciun și-a trimis înainte argații lui, pe Phit și Milt, să vadă dacă am adormit, pentru a-mi pune cadouri. Curând, și-a făcut apariția bunul Moș căruia iam pregătit o farfurie cu prăjituri. Moș Crăciun, am zis eu cu jumătate de glas. Ho! Ho! Ho! De ce nu dormi, copilă? Voiam să te întreb cum e să împarți cadouri la 9000000000 de copii? Vino cu mine și am să-ți arăt! Ne-
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
se amestecă cu cerneala. Cine ar putea să cuprindă în vorbe câtă durere se ascunde într-un bob de lacrimă, atunci când se ivește pentru mama? S-a apropiat încet de masa mea de lucru și mi-a lăsat pe o farfurie o plăcintă bună pe care nimeni nu știe să o facă așa. Numai pe mama o știu... Ioana Dănilă, clasa a V-a B O, mamă, dulce mamă! Ce poate fi mai frumos pe lume, mai dulce și mai blând
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
temeți că după ce veți muri planeta va fi pustie? Nu, pentru că noi nu murim. Agricultură aveți? Nu. Și atunci cu ce vă hrăniți? Cu higrocoți, mai bine-zis cu niște microorganisme pe care le preparăm special. Și le întinse imediat o farfurie pe care se aflau un fel de chifteluțe incolore. Serviră amândoi și ziaristul exclamă: Dar sunt delicioase! Mă bucur că v-au plăcut! Da de băut, ce beți? Fluidul, obținut prin distilarea hidrocoților. Interesant, foarte interesant! Și ce-ați dori
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei muschetari, un roman de-al lui Alexandru Dumas care ne descrie cinstea și prietenia, unde cei patru țin sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare așteptăm rezultatul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sus stindardul acestor două idealuri. După desenele animate vizionate, mi-am aranjat uniforma, biroul și mi-am făcut ghiozdanul. Prânzul urmează: farfuriile frumos pictate se ciondănesc mereu, precum și felurile de mân-care între ele. Când mâncarea a fost spre dispariție din farfurii, acestea au încetat. După noul film vizionat la televizor, va trebui să plec la școală unde cu mare răbdare așteptăm rezultatul lucrării de la istorie. Acasă mi-am aranjat uniforma pe scăunaș și m-am uitat la faimosul desen animat Zorro
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
-și spună de ce. Din superstiție ocolesc orice explicație. Vino, te rog, la masă. Tresări. Nu-i era foame. Părăsi totuși fotoliul comod și se Îndreptă spre bucătărie atras de aroma cafelei. Din stradă se auzea clopoțelul sifonarului. Ochiurile străluceau În farfurii ca niște margarete glazurate. Iolanda purta o rochie de cașmir, siena-arsă, lungă și dreaptă ca o cămașă de noapte, și un șirag de mărgele mov petrecute de câteva ori În jurul gâtului. De ce s-o fi Îmbrăcat așa? Până la revelion mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
buze. Să fi sosit clipa aceea delicată când totul se vede printr-o lentilă subțire de gheață? N-ar fi fost o noutate pentru el, e drept, dar pentru prima simțea că suporta greu o asemenea clipă. Iolanda a strâns farfuriile și le-a pus În chiuvetă. Petru s-a Întors În cameră și s-a Întins pe pat cu mâinile Încrucișate sub ceafă. Spălatul vaselor și măturatul energic al podelei nu-i luau Iolandei mai mult de zece minute. Timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]