4,640 matches
-
astea? Împrietenește-te din nou, nu sta singur, poate mai găsești pe cineva dispus să-ți asculte poveștile!,, Răspuns ,,Ușor de spus. Kawabata era unic. Era dăruit de Dumnezeu. Știa să primească, mai ales cuvintele, cu o extraordinară voluptate, era fascinat de ele, le absorbea, și avea o sfințenie a ascultatului pe care n-am mai Întâlnit-o la nimeni. Bunătatea și firea lui copilăroasă l-au mântuit de toate păcatele trecute. Nu era lacom, nu era violent, nu mințea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
astfel mult mai fericită decât dacă nu ar fi intrat în comuniune cu nici un alt spirit în afară de al meu. În ultimul timp a fost foarte preocupată de Palmer Anderson, „Anderson” după cum îi spunea ea, întrucât ea era de-a dreptul fascinată de persoanele al căror nume, ca și al ei, începea cu litera A. Această fascinație se referea și la fratele meu Alexander, între el și soția mea existând o relație afectuoasă, aproape tandră, deși acest lucru fusese mai puțin evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rău dacă aș atinge-o; starea în care se afla parcă impunea un fel de tabu iar trupul inert, pe jumătate mort, îmi trezea repulsie. Georgie arăta ca o înecată. I-am privit îndelung fața al cărei aer straniu mă fascina. Parcă se transformase într-o altă persoană, parcă în trupul ei locuia acum o ființă necunoscută. Aș fi acceptat cu ușurință ideea că e o persoană care seamănă vag cu Georgie; așa cum zăcea, complet nemișcată, cu gura căscată, respirând regulat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
au așezat toți trei, rămânând cu spatele la mine. Deodată, ceva în felul în care fata ținea paharul mi s-a părut a fi cunoscut. Întoarse capul și-și mângâie nasul cu degetul. Era Georgie. Am lăsat ziarul puțin mai jos, complet fascinat de ceea ce vedeam. Nu-mi puteam crede ochilor, într-atât de puțin satisfăceau lăcomia minții mele imaginile pe care ochii mi le ofereau. Honor și Palmer îmi arătau doar câte un umăr și o parte din obraz. Georgie era complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ascuns, care circulă prin cinematografele selecte. În aceste părți tăiate instructorul demonstrează exact „elevația“ la care speră. Eu, una, nu le-am văzut. Poate sunt doar zvonuri. Oricum ar fi, mi-a ajuns cât am văzut“. Pentru că nu mă prea fascinau aspectele mitice ale gimnasticii moderne, am profitat de ocazie și am schimbat subiectul, Întrebând-o pe Dora dacă se ducea des la film. Îmi Întoarse privirea cu un calm ciudat. — Nu locuiesc aici, dacă asta vrei să spui. Încurcat, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
0 oamenilor“. În 1907, de pildă, Froehlich a fost solicitat ca expert În rezolvarea „cazului Hatz“, pentru că directorul echipamentelor de război, precum și alți ofițeri de rang Înalt fuseseră acuzați de „activități ilegale“. Se zvonește că generalii de la Potsdam erau deosebit de fascinați de cuirasierii caucazieni - mai ales de specimenele masculine, care făceau plecăciuni doar la comanda superiorilor. Jurnalistul care a răspândit aceste „minciuni“ a fost chemat la tribunal unde, după un al doilea proces, a primit doar o pedeapsă minoră. Raportul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
exercită o atracție mai mare decât altele? Arătă mănușa care aluneca În sus și-n jos pe brațul alb ca de crin. — Fetișuri, răspunse Karp. Este denumirea tehnică pentru o parte a corpului sau un articol de Îmbrăcăminte care ne fascinează Într-un mod inexplicabil. Asemenea fixații pe obiecte care ne provoacă plăcere se instaurează Încă din copilărie, cu mult Înainte de a ne putea exprima Încântarea. Cu cât Îmbătrânim, aceste experiențe sunt reprimate, Însă ele rămân stocate În subconștient și pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
doar În șifonierul maică-mii, ci un pic peste tot: În biroul din camera de zi, În biroul lui taică-meu, care ocupa În continuare jumătate de hol, sub paturi și În spatele cărților din bibliotecă. Ca toți copiii, nu? Mă fascinau lucrurile acoperite și deghizate. Uneori dădeam peste bani ascunși de maică-mea sau cutii plate ca cele primite de la doamna Witting de Crăciun, care conțineau bomboane de ciocolată sfărâmate sau prăfuite; altă dată descopeream pașapoarte sau polițe de asigurare coapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ieșit În lumina orbitoare la sud de cimitirul lângă care locuiesc. Sub picioarele mele, metroul zgomotos Își continuă drumul În lumea subterană, ferindu-se de lumină. Pe maidanul unde fusesem jefuit cu câteva seri În urmă, Chérie alerga În cerc, fascinată de un capriciu În care se complăcea. Un ziar și o pătură zăceau lângă frunzișul des. Chiar când mă gândeam să iau ziarul, un muncitor de pe șantierul din scuar dădu la o parte ramurile grele și Își făcu apariția. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Între anumite pliuri dintre lobi se produceau mici explozii care străluceau intens, ca niște mici fulgere. Deși mi-era greu să mențin controlul asupra lucrurilor din jur, am presupus că așa arăta când te gândeai la tine, care te gândești. Fascinat și scârbit În același timp, m-am decis să urmăresc o reacție În lanț - mai mult, ca să mă testez, să văd dacă e posibil. Totuși, aproape imediat, cu o ușurință amețitoare, se dispersă În mii de direcții, toate la fel de aiuritoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
la cap - primul care ejaculează câștigă potul, un dolar de căciulă. Ce porci! Singura explicație pe care o am pentru comportamentul lui Mandel este faptul că a rămas orfan de tată la vârsta de zece ani. Și tocmai asta mă fascinează cel mai tare: un băiat fără tată. Dar cum să explic conduita lui Smolka, cutezanța lui? El are o mamă care muncește. A mea, nu uita, patrulează prin cele șase camere ale apartamentului nostru la fel ca o armată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
înțelegea sângele scurs din carne în timpul frigerii. Cu o pronunție cântată, cu un ușor accent muzical ce cădea pe primul cuvânt, întreba „Suc ori sos?“ de douăzeci și cinci până la cincizeci de ori în răstimpul cât dura cina mea. Lucrul acesta mă fascina și mă încânta. Trei cuvinte. Atât avea de zis. Să-l fi deranjat, oare, asta? Să fi fost prea puțin sau să fi fost, pentru el, poate, prea mult, sau să fi fost exact cât trebuia, fix numărul de cuvinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
îndeasă cu interes rîndurile scrise mai aproape de ochi, să le deslușească. Valuri tot mai dese de fulgi lovesc ferestrele cursei, întunecîndu-i interiorul, unde, la căldură, gîdilați de vocea monotonă a celui de la radio, pasagerii moțăie. Chiar și cei doi gemeni, fascinați de fulgii mari, veniți spre ei în viteză, opriți de sticla rece, pe care stau turtite nasurile lor, încep să moțăie, trezindu-se urgent cînd tatăl, cu brațele ostenite, vrea să-i dezlipească. Departe, în față, o căruță cu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
e oricînd bine venit acolo și-i primit cu drag de Săteanu care, eventual, s-ar părea că vede în el un posibil ginere. Doina începe să-i placă, mai mult ca parteneră de discuție, în timp ce "doamna" continuă să-l fascineze, poate tocmai prin aerul ei distant. "Da-da, trebuie să judec bine, să nu fac vreun gest necugetat", gîndește Mihai, intrînd în clădirea teatrului. Cugeți; cugeți la nemurire ori la parvenire? îl ia secretarul literar de braț, văzîndu-l cum merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a binelea, gata să fug, dar a întins o mînă mică spre mine și, fără să înțeleg, am luat-o în brațe. Aveam un palton grozav, din șiacul cel mai bun, cu un guler mare, brumăriu... Cred că gulerul o fascinase. L-a atins cu vîrful degetelor, a oftat un "mă-măi" și și-a lipit obrazul de el. Era cît o păpușică; avea un funduleț mic de-l puteai cuprinde în palmă și niște ochi mari, speriați. Și mă-sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
urcat în cursă, așa cum o știa și din vremea studenției, este unul și același cu Teofănescu, cel temut, cel iubit în nici un caz cel ignorat. Tovarășe profesor Teofănescu, spune Lazăr încet acum mă amuză la culme gestul care, odinioară, mă fascina, apoi mă îngrețoșa, sfîrșind prin a mă lăsa rece. Ca o completare, Lazăr lovește cu arătătorul în mîna ce-i ține brațul, într-un gest identic cu cel al profesorului cînd bătea în bar. Lazăre, clătină încet din cap profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nervoasă degetele, măsurîndu-și fiica îndelung cu privirea, ignorîndu-l pe Vlad. Zău, mama, am stat la club, am asistat la un antrenament condus de Grig s-a scuzat iarăși fata. Da, doamnă, a făcut Vlad un gest de aprobare ne-a fascinat modul în care antrenorul știe să scoată exact mișcările plănuite. Grav, doctorul Marcu și-a făcut și el apariția: Cine era în poartă? Irina răspunde fata. A, se dezumflă tatăl voi le-ați urmărit pe fete... Mai tîrziu, după cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
spune Lazăr, făcînd un semn de salut, cu care să încheie discuția, să se poată așeza pe saltea, lăsîndu-1 pe șofer nedumerit. La masa lui, lîngă fereastră, profesorul stă lăsat adînc în scaun, cu cotul stîng sprijinit de marginea mesei, fascinat de viscolul ce se zbate dincolo de sticla groasă. Cuvintele lui Lazăr i s-au înfipt adînc în gîndurile ce-l frămîntă: "...tînăr, sincer..." și-l sîcîie provocarea crescîndă a fostului discipol. "Ce ușor e să vorbești acum, cu sînge rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ineficient la vremea aceea precizează ea. Chiar m-am temut c-ai fi putut avea neplăceri. A, nu; eram prea mic spune profesorul, să împrăștie impresia reacției sale. Ce viscol! pufnește nemulțumit, arătînd spre fereastră, rămînînd cu privirea într-acolo, fascinat de vîrtejurile albe, chibzuind cum să aducă vorba, să ajungă la ceea ce-l obsedează de aproape douăzeci de ani: copilul său. Femeia privește și ea fereastra, fără să audă nimic, decît ce-și cheamă în amintire, din vremea altui viscol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
saltele. Sînteți supărată pe mine, doamnă? se oprește profesorul în fața bătrînei, care și-a așezat broboada cu cățelușa culcată pe masă. Nu, de ce-aș fi? clătină din cap femeia, privind aiurea. Profesorul continuă să stea în picioare lîngă masă, fascinat de gîndul că regăsește în bătrîna din fața sa multe din trăsăturile doamnei de odinioară, care, trecînd maiestuos pe lîngă țăranul cu capul plecat, l-a întîmpinat cu mîna întinsă, ieșită grațios prin mîneca largă. "Uite așa va fi și fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
necugetat, apoi obsesia că trebuie să-l revadă, să se convingă că nu a visat, culminînd cu vestea incredibilă: "profesorul Bujoreanu nu se mai întoarce de la București; a fost arestat", apoi... ...apoi ancheta, apoi copilul, greutățile... murmură ea, total absentă, fascinată de jocul viscolului în fereastră. "...copilul, greutățile..." reverberează în profesor vorbele femeii, făcîndu-l să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să se rostogolească alături. Maria rămîne nemișcată. Numai tîmpla ei se ridică de pe perna micuță, de spital și se culcă pe pieptul lui Mihai, lipind colțul gurii de trupul lui încă înfierbîntat, continuînd să inspire mirosul transpirației proaspete, care o fascinează. În neclintirea ei, femeia își adună gîndurile numai asupra unui loc din trupul său relaxat total după atîta osteneală, un loc în care știe că milionane de Vlădeni invizibili au pornit cursa nebună spre întîlnirea cu adevărata Marie, adunată într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
loc. Incapacității lui Bull de a scrie cronici de divertisment îi corespundea o ură din ce în ce mai pronunțată pentru orice formă de distracție, stand-up comedy, improvizații și alte forme de entertainment pentru public redus. Pe de altă parte, Bull continua să fie fascinat de sport. Singurul lucru pe care se temea că ar putea să-l rateze din pricina vreunei răni sau accidentări era mini-turneul stațiunilor de pe South Coast, în care urma să joace echipa lui, Wallingford Wanderers, din Liga de Duminică. Bull jucase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
China China are o mare varietate de peisaje naturale spectaculoase, datorită teritoriului său vast, fie că este vorba de munți, litoral, deșert sau stepă. Varietatea peisajelor este completată de o cultură specifică, cu rădăcini milenare, o cultură care continuă să fascineze. China este un creuzet etnic, în care fiecare naționalitate își păstrează și afirmă propriile tradiții și obiceiuri. Obiectele de artă și de artizanat, delicatesele culinare sunt renumite pe toate meridianele globului. Astfel, turismul în China are resurse extrem de bogate și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
s-a prăbușit, punând capăt unei epoci imperiale ce a durat 2000 de ani. Drumul mătăsii", cel mai faimos drum al antichității "Drumul mătăsii" deschis de China acum mai bine de două mii de ani este o legendă care continuă să fascineze și astăzi. Dincolo de aceasta însă, drumul a apărut ca o necesitate a vremii, ca o punte de legătură între China și țările asiatice, europene și africane. Putem spune că cel mai faimos drum al antichității a contribuit semnificativ la schimburile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]