714 matches
-
Ești imposibilă! - Glume nevinovate pentru tine, cuțite înfipte în inimă pentru alții. - Geloasă mică. Îmi place când ești geloasă și nervoasă. Ochii îți strălucesc într-un fel anume care mă atrag și mă îndeamnă să-i sărut. Ești ca o felină gata de atac. Ești adorabilă, iubita mea! - Nu sunt iubita ta. Cine știe cu cine mă confunzi. - Ba ești iubita și muza mea. - Muza? - Te inspir să ce? O muză e o sursă de inspirație. - Să trăiesc. - Nu sunt exemplul
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întorceam de fiecare dată când te enervai și mă alungai, nu mai voiai să știi de mine și mă urai cu toată ființa ta? Trebuia să te îmblânzesc, chiar cu riscul de a fi zgâriat de ghearele tale ascuțite de felină neîmblânzită. Și pentru că vreau să mă iubești, nu să ai nevoie de mine. - Nu ți-a păsat nici o secundă ce simt, cum mă simt! - Ție ți-a păsat de mine? Te-ai gândit vreo secundă cum mă simt, sau ce
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
trecea vreun străin pe lângă noi și-și ridica fustița, arătându-și chiloțeii albi, pătați de urină. Oamenii o priveau Îngăduitor, mârâind printre dinți, indescifrabil. Unul a și vrut so plesnească, dar fetița s-a ferit iute, cu mișcări agile, de felină. Îi strigam să Înceteze, dar nu mă auzea decât atunci când plecam supărat. Alerga după mine cu bărbia tremurătoare, cerșind iertare Într-un vaiet prelung. Într-o zi am dus-o la nisipăria abandonată. Era un loc Îndepărtat, dincolo de Moara Șerpilor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
viu răsfirat peste umerii delicați. Am băut șampanie și i-am făcut nenumărate urări, chiar dacă nu reușeam să găsesc cele mai potrivite cuvinte. Melanie râdea, pentru că-n urările mele o comparam când cu o căprioară gingașă, când cu o blândă felină, când cu o turturică sidefie. Hei, profu (așa-i plăcea să-mi spună de când a aflat că fusesem dascăl), hai să vedem ce mai găsești acum, că am devenit tare curioasă... Și după ce-și dezvelea dinții albi și chițăia
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cât puteam fi de rău uneori!). Probabil vă Întrebați ce făcea Lola În acest timp. Ei bine, vă mărturisesc faptul că ea continua să mă privească lung, cu o mutriță strâmbă (ținea capul puțin Înclinat), cu ochii ei alintăcioși de felină (extrem de obosiți, acum, și chiar antipatici), mimând o atenție desăvârșită la ceea ce-i povesteam. I-am mai oferit un pahar de lapte cu coniac (cocteilul ei preferat), În timp ce eu mi-am luat unul de gin (Îmi place ginul pentru că e
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i-am spus. Ca și ieri, Lola se retrase un pas Înapoi și Îmi făcu un semn discret cu mâna să o las să plece. Salută cu o tristă Înclinare a capului și se Îndepărtă sfidător, unduindu-se ca o felină printre mese, culegând privirile bărbaților tulburate de alcool și de dorință. La fel ca În ziua trecută, am plecat singur și intrigat. (Ce fel de bărbat ești? Cum de o poți lăsa să-ți scape așa, bo-u-țule?!). Hotărâsem ca mâine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
pe Eleonor țâșnind în zăpadă, ca o virgulă mare în mijlocul unei pagini. Și acum era sigur că pisica îl privise cu o uitătură răscolitoare, de femeie surprinsă când făcea baie. „Sunt de-a dreptul nebun!“, îi trecuse prin cap, dar felina se oprise din salturi și îl fixa cu pupilele ei de flacără, care pur și simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
lipsit? Doi-trei râseră, uitându-se la femeie, doar Omar se uita la pisica nemișcată de pe pervaz, dar care se întorsese cu coada la fereastra prin care privise, ca să rămână cu pupilele fixe spre masa lor. Omar ar fi jurat că felina nu mai clipise de un minut. Dar tu ce faci, străine? îl trezise stomatologul. — Lucrez... Lucrez la garaj. După numai trei luni, fusese primul răspuns pe care îl dăduse în limba lor. Izbucniră în aplauze toți, de la un capăt la
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Avusese femei cam câți sâmburi puteai număra într-un pepene - de ce-ar fi mințit-o? Doar că lumea nu-l mai vedea pe Sebas Leclerc ca pe un persan. În treizeci de ani de străinătățuri devenise elastic ca o felină, care calcă doar pe moalele tălpilor, ca să poată vâna. Dar Omar cum părea? Despre el ce credeau sufletele străine ale femeilor care îi luaseră locul ei, la perete, când dormeau amândoi în pat? Era a suta, a mia oară când
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
aer de divă și se opri o clipă chiar în prag, așteptând ca toate privirile să se îndrepte către ea. Zâmbetul ei de satisfacție dispăru la o secundă după ce obținu efectul dorit, când își dădu seama, cu instinctele ei de felină, că de fapt acesta se întâmplase din cu totul alte motive. Vă salut! spuse ea încet, cu o voce foarte mieroasă și care dădea foarte bine. Se îndreptă către micul grup din centrul sălii. —Eu sunt Violet: îmi pare nespus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâmplat nimic. Ele vor crede că s-au înșelat și totul va reintra în normal. Exact în clipa în care era sigur că pericolul a trecut, că stomacul se liniștise, din nou un miorlăit sinistru ca la o nuntă de feline nedomesticite: "chiooorrr"; de data aceasta și mai intens și mai prelung. Era tot el, luase atitudine împotriva neglijenței stăpânului. Ca la o comandă militară, toți cititorii din sală, treziți brusc din călătoriile lor virtuale, și-au întrerupt activitatea, au întors
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
toamnă târzie... Soarele scăpăta spre asfințit. Țăranii se întorceau de pe ogoare, mai devreme, să nu-i prindă pe câmp,toaca de vecernie... A doua zi era duminică. Desculțe, femeile se preling pe uliți intrând în ogrăzi grăbite, cu mlădieri de feline dezmierdate. Drumul este strâmt, cu greu trec două care unul pe lângă altul, făra a intra și prin șanț. Urmele lăsate de roți se încâlcesc între ele, însemnând parcă, cronici ale pământului. Boii trag în jug fără a se opinti, iar
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare, adică a fetei
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
felului în care am fost educat în familie. Uneori sunt foarte agitat și nu pot să stau pe scaun nici câteva minute. Îmi place să citesc Jules Verne, sunt curios să aflu lucruri noi despre oameni, locuri și civilizații. Ador felinele, păsările și hamsterii. Am o pisică care mă încântă cu drăgălășenia, zburdalnicia și eleganța ei. Pasiunea mea este amenajarea interioarelor. Visez să devin cândva un bun și cunoscut arhitect. Citesc despre asta, urmăresc emisiuni și am început să exersez pe
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-o ofere felinei ; dar fata refuză, alergând în salturi, țopăind, sărind de pe stângul pe dreptul, ca pe catalige. Localul e aproape, după colț. Ne scuturăm în prag umerii, părul, brațele. ...Stâlpi, pereți placați cu lemn, oglinzi în ramă neagră. Tapiseria roșie, princiară. Instrumentiști
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ființelor mici, neliniștite și fragile ; sunt și subțiat de boală, însingurat, ca regizorul, adâncit doar în joc și căutare ; sterp, statuar, devorându-mi legenda, precum distinsa doamnă Hariga ; perpetuu bastard, ca prietenul ei, poetul omagiat ; nocturn, nepotolit ca delicata mea felină, ca anotimpul ei firav și maladiv, ca așteptările ei albe, boreale ; hăituit de dorinți și vinovății obscure, elf mereu respins, fugos, rătăcind fără căpătâi între sine și ceilalți, ca un student bâlbâit și bubos. De toate, pentru că nimic... cum se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
veselei schioare. Cineva mormăie : „Bulă e erou național, ar trebui să primească o cotă din salariul nostru“. Într-adevăr, Bulă, eroul aparent idiot al glumelor cotidiene, a devenit cel mai simpatic dintre colegi. Lângă doamna de lângă fereastră o umbră de felină, din care se înalță capul turtit, colțuros. Curând, apare și halatul soțului. Strânși unul în celălalt, apărându-se parcă. Cinci înguste și înalte dulapuri metalice, două verzi, trei cenușii. Douăzeci și trei de planșete. Să le spui lor ceea ce prietenul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vedea periferia cu fabrici a orașului, strada prăfuită, tramvaiele prăfuite, porumbeii prăfuiți care, din cauza pulberei de pe aripi, uneori se prăbușeau. Erau imediat hăcuiți de pisici. Noul nostru cartier era înțesat de intelectuali, și asta se vedea în numărul imens de feline cocoțate pe garduri, bănci și tomberoane ori pe umerii lați ai gospodinelor în capoate destrămate la subsuori, în zdrobitoarea lor majoritate foste directoare ale școlii din cartier. Doamna Ciolpac era o blondină cu rădăcini castanii, la vreo patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sărise pe poliță, alunecase, iar în cădere dărâmase Sfânta Treime și fotografia. Acum cărămida zăcea peste fața zdrobită a lui Leo. Promisese de mult că îl va castra pe Tubu, dar acum gata! chiar că o să-l lase fără biluțe. Felina îi citi gândurile și începu să miorlăie ca o mașină a poliției în misiune. - Taci, pișorcosule! Motanul se ascunse sub birou, continuând să zbiere și să-l fixeze cu ochii ăia albastru-indigo la fel de sadici și de inocenți ca cei ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
12 o zbughi printre picioarele mele și, odată pătrunsă în baie, se strecură pe lângă masca de sub chiuvetă. Urcă pe țevi până la etajul trei, unde se blocă îngrozită. Misiunea mea devenise imposibilă: pe de o parte trebuia să am grijă ca felinele să nu-i mănânce nasul lui Ulrich, iar pe de altă parte trebuia să scutur de țevile de la baie și să miorlăi ca să conving dihania să coboare. Alergam din baie în sufragerie, urmărit de ochii fioroși al lui Vlad Tepeș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
moldovenesc. Ce-a fost verde s-a uscat! Mă irita faptul că Adelina se amestecase în perspectivele mele de viitor casnic. Pe de altă parte, aveam un motiv să rămân în orașul-carnivor, acolo unde își rânjeau din umbră colții marile feline. Din expediția ei nordică, Adelina s-a înapoiat cu un pisoiaș birmanez cenușiu, cu ochi de metal albastru. Era atât de înnebunit după carnea crudă, de miel mai ales, că o mușca de degete dacă îl hrănea direct din mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Și zici că ăsta-i un manipul pentru aprovizionare? îl auzi râzând. Îi răspunseră strigătele barbarilor. Quazii goneau cu toții spre frontul roman; erau vreo patru sute împotriva celor o sută șaizeci de soldați care îi așteptau impasibili, nemișcați, liniștiți ca niște feline. Era liniștea furiei gata să explodeze. Sub privirea hipnotizată a lui Valerius și a tovarășului său, genieri rezistară ciocnirii cu barbarii, reușind să-și mențină pozițiile. Înaintară puțin, ca și cum spaima de a fi călcați în picioare de uriașii aceia le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acestea se roteau, sprijinindu-se pe coifuri, iar soldații, apărați ca de un acoperiș, se trezeau în fața unui soi de coridor ce ducea direct spre șoldurile și coapsele dușmanilor. Săbiile lor lungi puteau pătrunde drept. Soldații romani, ghemuiți asemenea unor feline, înfigeau lamele în trupurile și în genunchii inamicilor. Unii dintre ei cădeau pe scuturi, iar acestea, ca un pendul, îi trimiteau la cea de-a doua linie din murus. Sărind peste răniți și morți, quazii își pierdeau vizibil energia, fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privire teribilă, pictat pe peretele din fața lui. În lumina tremurătoare a torțelor, reuși să distingă un trident și un gladius deasupra ochiului. Un rac și un șarpe îl amenințau din partea dreaptă. În colțul stâng, un corb își înfigea ciocul. O felină mică stătea chiar sub globul ocular, inofensivă. Mai jos, un câine și un homar păreau gata, cel dintâi să-și înfigă colții în ochi, dar fără să-l rănească, iar al doilea, să-l ciupească cu cleștii lui puternici, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
altar. Simți că-i fuge pământul de sub picioare; se prăbuși, lovindu-se la cap. I se păru că lumea se prăbușește odată cu el. Pe când se zvârcolea, încercând să se ridice, văzu din nou simbolurile pictate pe peretele templului... Câinele și felina erau singurii care nu atacau ochiul albastru... săreau spre el... Nici bărbatul mascat care îl lovise nu era un agresor, ci încerca să-l împingă înainte. Privi lanțurile de la glezne și înțelese că homarul, șarpele și racul erau pământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]