2,317 matches
-
a dreptul! Florin aprinse toate luminile din casă. Dacă se aștepta să i se facă cât de cât o prezentare, Mona se înșela. Încă odată în privința lui Florin Sandu și probabil că nu pentru ultima dată. Aplicele în formă de felinare aruncau suficientă lumină cât să își poată da seama că încăperile de la parter erau mobilate simplu, cu mobilă greoaie, de strictă necesitate. O canapea, un dulap, o masă și patru scaune în camera cea mai mare, un birou cu un
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
de stârvine strigă: Noi nu avem stăpân ! Privesc trist prin fereastră, în suflet o răscoală, Ar vrea să evadeze, din sângele străbun. E pardosită, lumea de rău și întuneric, Pisica-mi toarce-n poală și sare pe pereți, Aprind iar felinarul și fumez cadaveric, Beau sângele iubitei și mănânc ,ciuciuleți. Și îmi doresc ca lumea să iasă din nămol, Să mă întorc în timp prin beznă și lumină, Să tai capul de șarpe în sânge cu formol, Aud ceva la știri
PACE ȘI RĂZBOI de ANDREI TOADER în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350267_a_351596]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SE APRIND STELE Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 376 din 11 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Poezie de Al.Florin ȚENE Se aprind stele Se aprind stele pe cer Felinarele mele Îmi luminează cărarea Iubirilor mele. Un colț de gând Mă îndeamnă să chem Chipul cel bland Dar mă tem. Mă tem că nu vine Mă tem că nu este Ascunsă în sine s-au în poveste... Al.Florin Țene
SE APRIND STELE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361816_a_363145]
-
înfiorând tăcerea c-un cântec pătimaș. Iar zarea se înclină în unduiri de vânt frunzele pulsează aplauze neîncetate se rostogolesc iluzii neprinse în cuvânt la cântecul viorii, cu note fermecate. Din depărtarea udă pulsații de lumină s-aprind ca niște felinare prăfuite și-mbracă-n umbre stranii valea plină de sunetul viorii cu coardele vrăjite. Și timpul o clipă s-a oprit s-asculte pe furiș cântecul de vioară în noaptea fără nume, vise toropite de căldură ies din luminiș să
UN CÂNTEC DE VIOARĂ de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 1220 din 04 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/365959_a_367288]
-
ce-i cădea pe umerii săi drepți, ca valurile mării înspumate peste diguri, cu ochii săi albaștri ca seninul cerului de vară, mijlocelul subțire ce-i trăda fragilitatea fizică. Săndica avea o frumusețe provocatoare, reamintind de madamele de odinioară, cu felinare roșii la porți. Întorceai capul după ea, însă nu pentru a o lua acasă să-ți întemeiezi o familie, ci pentru o tăvăleală nebunească, fără prejudecăți sau regrete. Între aceste femei rătăcea nesigura și zburdalnica inimă a lui Viorel. Tentația
TENTATIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1255 din 08 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365444_a_366773]
-
Ediția nr. 997 din 23 septembrie 2013 Toate Articolele Autorului umbrela-mi duc iarăși plângând ascult doar pașii mei curgând pe-alei de-un ruginiu prea blând doar așteptare... și printre stropi de vise alergând mi-ascult infernul spumegând un felinar șoptește vag, plăpând doar așteptare... prin frunze doar suspinele se vând și vântul unduie șuvitele de gând mă oglindesc în ploaie-adulmecând doar așteptare... grăbesc spre casă alungând idei născute rând pe rând și simt iar toamna aducând doar așteptare... (inspirată
DOAR AŞTEPTARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 997 din 23 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365086_a_366415]
-
Book, 2012) iscodește posibilitățile exploratorii ale copilului „în lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... Citește mai mult După „Grădina mea”, 2009 (debutul poetic), Ana Maria Gîbu și-a sporit zestrea literară cu volumele de poezie „Cafea cu zâmbet de rebelă
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Book, 2012) iscodește posibilitățile exploratorii ale copilului „în lumea devenită o jucărie stricată”. Versurile cuprind fantazări aproape moralizatoare și mistere elucidate cu o maturitate poetică percutantă pentru vârsta autoarei. Percepute cu o comprehensiune precoce, tainele omenirii îi sunt iluminate „de felinarele din semnele mirării”. Când o bântuie gustul deznădejdii, Ana Maria „caută rugăciuni pentru aduceri ... XXI. NOUL COD DIN DOUĂ CUVINTE, de Ana Maria Gîbu , publicat în Ediția nr. 830 din 09 aprilie 2013. noul cod din două cuvinte hărțile ascunse
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
ieșiți din legi au plecat cu iubirea marea îmi duce privirea prin zări miruite cu mirosul florilor de tei și albăstrele... în concert enescian lutul de acasă îmi poartă urmele acolo pe oriunde ... aici ochii tăi mari și adânci devin felinare contopite în cioburi de stea umbli azi hai-hui prin sufletul meu oferindu-mi șoapte din dorurile tale de ducă de lac de drag de plopi de stele... de ea... luna cea de atunci și cea de acum alunecă pe umeri
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
tu ai rămas fratecu steleleluna și laculcu plopii mereu fără soț ...ieșiți din legiau plecat cu iubireamareaîmi duce privireaprin zări miruitecu mirosul florilorde tei și albăstrele...în concert enescianlutul de acasăîmi poartă urmele acolope oriunde ...aiciochii tăi mari și adâncidevin felinare contopite în cioburi de steaumbli azi hai-huiprin sufletul meuoferindu-mi șoaptedin dorurile talede ducăde lacde dragde plopide stele...de ea...lunacea de atunci și cea de acumalunecă pe umeri de umbrese ascunde în teii care ard în neliniștiși tremură... XXIX. ANA
ANA MARIA GÎBU [Corola-blog/BlogPost/365178_a_366507]
-
Acasa > Redactia > Autori > ÎN ORAȘUL CU CASTANI Autor: Silvia Rîșnoveanu Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ÎN ORAȘUL CU CASTANI E seară în orașul cu castani, Luminile atîrnă-n felinare, Sub zidurile reci stau doi orfani, Ce, în cîntat, își află alinare. C-un fluier mic și vechi și c-o daira, Un cîntecel au pentru fiecare, Primesc rar cîte-un ban și m-ar mira, Să-și poată cumpăra, cu
ÎN ORAȘUL CU CASTANI de SILVIA RÎȘNOVEANU în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366373_a_367702]
-
loc ca un taifun, dar tot iubirea ne desparte, în viața asta există doar un numitor comun de care suntem siguri și se numește moarte... . iubirea lasă-n urma ei morgane și genuni se stinge-ncet, dar sigur, ca un felinar abia când tragi o linie și-aduni descoperi cu uimire că viața te înșeală la cântar... . întodeauna se întâmplă prea târziu și n-o mai chemi la ordine, în vreo instanță, te mulțumești cu faptul că ești viu, dreptatea rămânând
RELATIVITATE de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2340 din 28 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/366440_a_367769]
-
prin poezie prin ce scriu voi semenii mei ce ziceți astăzi suntem oameni mâine corolă de stele astăzi suntem viață mâine fascicol de lumină nu cimitir de amintiri acest aspect nu-l vreau vreau ecourile copilăriei voi ce ziceți un felinar din odaie bunicii a murit o picătură de ploaie au murit și părinții am înțeles cu lacrimi cu dor că tot ce-am iubit a fost trecător eu iubire le-o păstrez în eternitatea noastră a lor a iubirilor eternitate
AR MAI FI TIMP ÎN VIAŢĂ de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366529_a_367858]
-
noapte. Doar șoricelul știe iarna cămara la fel ca mine. Izvorul spăla în zarva primăverii tăcerea pietrei. Cu copii în cioc, pensii alimentare aduc berzele. Neavând aripi, gâza și-a pus proteze frunze de bonsai. S-ascult greierii, am aprins felinarul, deși-i plină zi. Doar un ghiocel a descoperit calea spre inima ei. Își spală cântul în valurile limpezi și-l usucă în vânt. Umbra lui Ștefan colorează în toamnă codrul la Putna. Nu mă părăsi! roagă copacul frunza ce
PANSEURI ÎN 17 SILABE (II) de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1457 din 27 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366545_a_367874]
-
straie de sărbătoare. De când s-a inventat corida au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă binevenită poporului de rând. „Pe acoperișuri, pe stâlpii felinarelor, prin cele mai neașteptate locuri atârnă ciorchine flăcăi și bărbați în toată firea” - descria la 1966 Juan Goytisolo în romanul său „Señas de identidad”. Femeile țipă isteric, provocând taurul și ațâțând bărbații, mulțimea entuziasmată urlă în mod barbar, toată lumea combate
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IZVORUL CE APRINDE NERUȘINAT FELINARE Autor: Maria Ileana Belean Publicat în: Ediția nr. 265 din 22 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Bunica, cu riduri și privirea caldă îmi taie gândurile, parcă amintindu-mi să mă înfrupt cu nesaț din tot ce făcea și spunea. Am
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
salcâm, nu știu să mă găsesc printre flori. Chipul de pe piatra de mormânt nu mai păstrează albul căldurii, zâmbește blând, ca un șaman care și-a încheiat destinul pe pământ. S-ar putea să-mi ucidă izvorul ce aprinde nerușinat felinare. Mă ridic să ating liniștea desăvârșită a conștiintei, ochii largi ai odăilor neprihănite judecă. -Bunico, toate proptelele s-au prăbușit nu mai știu sădi pomi! Peste reveria ultimei opriri patima se face frunză, cea mai albă margine de lume se
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
toate proptelele s-au prăbușit nu mai știu sădi pomi! Peste reveria ultimei opriri patima se face frunză, cea mai albă margine de lume se clădește sub același pom de salcâm. (foto-carul din fata casei) Referință Bibliografică: Izvorul ce aprinde nerușinat felinare / Maria Ileana Belean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 265, Anul I, 22 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Maria Ileana Belean : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
IZVORUL CE APRINDE NERUŞINAT FELINARE de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366693_a_368022]
-
O durere ce-a trecut, Credința in viitor. Aninată pe o geană, Oglinda sufletelor, vie, O lacrimă rostogolită... Pierdută în veșnicie. NOAPTE Noaptea cerne din văzduhuri, Praf de stele, stropi de vise... Luna își strecoară raza, Prin ferestrele deschise. Un felinar, la colț de stradă, Pâlpâie, îmbietor... Și în jurul lui roiește, Dansul efemerelor. Bolta-și oglindește chipul, Unduindu-se pe-un val... Plutind pe raza uni far, Un vas, se-ndreaptă către mal. Crinii își deschid petale, Cu parfum amețitor... Un
NATURĂ de ADA SEGAL în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365587_a_366916]
-
azil evreilor sefarzi din Spania și hughenoților din Franța. Astăzi, aici sunt legale prostituția, eutanasia și drogurile ușoare. Aici a avut loc prima căsătorie între doi bărbați. De altfel, efectul toleranței este vizibil pe orice stradă. În Amsterdam, în cartierul felinarelor roșii, vezi femei dezbrăcate în vitrină. La colțuri de stradă, vezi pisoare care permit bărbaților să se ușureze în văzul lumii. La miezul zilei, vezi tineri care se împleticesc din cauza băuturii. Evident, primul gând care-ți trece prin minte este
DACĂ E MARŢI, E BELGIA de DAN NOREA în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365496_a_366825]
-
lumi. Viață și specificul orașului sunt subliniate de culori și lumini, care încântă orice vizitator. Ne-am plimbat în interior pe spații întinse în care se aflau clădiri cu mai multe etaje, pomi, grădini, spații publice, cu ălei mărginite de felinare, cu străzi pavate cu pietre aduse chiar din acel oraș și pe deasupra capului o imensă cupola care acoperea totul imitând cerul pictat în albastru deschis cu soare și norișori răzleți pictați în alb, ori noaptea cu stelele sclipind și ele
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
Elysees, fie pe elegantele bulevarde pariziene, unde ne așteptau multe restaurante sau cafenele luxoase, printre care și barul Napoleon, copie fidelă a celui din Paris. Pe toate aleile era o atmosferă tipic pariziana, de seară, unde totul e luminat de felinarele așezate pe marginea drumului, din fier forjat, ca în vremurile trecute. Cupola, ca și la alte hoteluri, era în culoarea cerului, cu stele care păstrau configurația celor de pe cer, iar ziua cu albastru-azuriul pătat cu norișori albi. Ne-am oprit
O VACANŢĂ EXOTICĂ LA LAS VEGAS de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1113 din 17 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365969_a_367298]
-
curg... Fiica visului erotic, Și-a metaforei copilă... Îmbrăcată toată-n stele Rătăcea pe străzi, febrilă... Căuta, ca o nălucă Îndemnată de iubire... Unde să se odihnească... Pe cine oare să inspire? Am zărit-o din greșală Sub pala unui felinar... Zgribulită de un vânt, Cu sufletul hoinar... O comoară avea in poală Versuri, rime și povești Curcubee și steluțe... Și minunile cerești... Feți Frumoși și zmei și îngeri.... Cosânzene și fecioare, Și poveștile eterne În care dragostea nu moare... Am
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
și ne cuprind veral, Împărățind amoruri ancestrale. Sunt treaz... Privesc la luna ca un scai, Ce poposește peste toți și toate, Te-aștept la ceas de ziuă la un ceai, Să ne întoarcem în singurătate. La geamul meu ești unic felinar, Peste păcate, idealuri, dogme... Mai ard în sobă urme, vagi, de jar, Se împletesc în ale tale forme. Tomnatec, anodin... În cartier, Placid și elegiac, privesc în noapte, Orașu-nconjurat e de mister... Mi-e dor de tine, de-ale tale
SOMNUL ORAŞULUI ( III ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1579 din 28 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366215_a_367544]
-
suflete triste și-atât de sătui de minciună Nu mai știm să zâmbim dar în noi o dorință se zbate Vrem liniște-n suflet, visăm la o viață mai bună. Copiii ne pleacă, batrânii ne mor de durere Pe străzi felinare murdare și gemete surde Săraci urgisiți de tristeți așteptând mângâiere... Cei ”mari” sunt hiene și sfâșie suflete crude. Convoaie de gânduri pierdute în râuri de lacrimi Ne zbuciumă fruntea, mocnim în tăceri prizonieri Suntem biet popor ce-i sortit să
SĂTUI DE MINCIUNĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 175 din 24 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351794_a_353123]