1,275 matches
-
Imaginarul științic și cultural implică probleme ale controlului și ale manipulării corpului, ale exercitării puterii, dar și strategii alternative ale împuternicirii. Doar punând în balanță astfel de factori multipli, condiția virtuală a postumanului poate avea sens uman. Intersectarea dintre existența fenomenologică, practica tehnologică, etica responsabilității pentru celălalt și arta întrupării poate fi o soluție viabilă la chestiunea dispariției trupului în virtualitate. Nu trebuie uitat că aspectele „diurne”, apolinice sau pozitive ale relaționării dintre uman și tehnologic (marcate prin avantaje și oportunitățiă
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de muncă sau în aplicațiile de relaxare și de distracție. 24. Nu discutăm fenomenologia în termenii filosofici inaugurați de Edmund Husserl, ce constă în evidențierea modului în care ne sunt date lucrurile, adică lucrurile ca fenomene, și în metoda reducției fenomenologice. Această metodă facilitează punerea lumii între paranteze, însă nu negarea ei și, prin acest lucru, o întoarcere a conștiinței la ea însăși, nu ca la o substanță eternă, ci ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
la o substanță eternă, ci ca la o intenționalitate care atribuie sens lucrurilor. Constituirea fenomenelor de către conștiința intențională este descrisă în legătură cu percepția sau cu lucrul perceput ca un sistem complex de aparențe și unghiuri de vedere ale experienței imediate. Reducția fenomenologică permite accesul la esențele imanente ale conștiinței în experiență, neafectând caracterul absolut al conștiinței. Astfel se poate obține esența lucrurilor existențiale în conștiință. Ne interesează în schimb, perspectiva lui Merleau-Ponty care, deși este influențat de Husserl, accentuează latura existențială a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
existență corporală, spațială și temporală în lume. Spre deosebire de Husserl, Merleau-Ponty refuză o analiză esențial-universală a ființei umane, adoptând o descriere contextualistoricizată a ființei particulare, finite și parțiale, întotdeauna aflată în cultură și deschisă spre lumea istoric-temporală. 25. Conștiința de tip fenomenologic se opune conștiinței de tip cartezian care echivalează existența umană cu gândirea și pentru care lumea este o entitate obiectivată de către subiectul cugetător. Descartes a inaugurat o întreagă tradiție filosofică a conștiinței subiectului care se delimitează în mod rațional de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
Renunțarea la considerarea și tratarea ego-ului doar ca suflet, deci ca obiect pasiv, trecerea lui În ipostaza de principiu, de substanță, a Însemnat reașezarea principiul autoreflecției În centrul filosofiei și a deschis, mai târziu, calea filosofiei transcendentale și a celei fenomenologice. Acceptarea În mod deschis și franc a stării firești a spiritului omenesc, Îndoiala, ca principiu al gândirii, dar și ca expresie a libertății sale, a produs ruptura cu desueta Încredere absolută În autorități și principii dogmatice, În metode formale și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pentru, nici contra a ceva ce ridică pretenții la o valabilitate obiectivă" -, consideră că "e cu totul altceva, și aceasta este, se pare, mișcarea interioară a gândirii sale, atunci când atitudinea empirică îndreptată către o comprehensiune empirică se schimbă cu atitudinea fenomenologică orientată către esență". Atacând atât naturalismul, cât și istoricismul, Husserl încearcă de fapt să-l recupereze pe Dilthey pentru fenomenologie în condițiile în care, după părerea sa, acesta oscilează între valoarea istorică, "fluctuantă", și valoarea universală, "obiectiv validă", între "știință
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
fenomenologiei îl judecă pe Dilthey numai după criterii filozofice, ceea ce înseamnă că respectă, cel puțin aparent, purismul metodologic pe care l-am evocat anterior. În realitate însă, fundamentele în funcție de care valorizează valabilitatea unei Weltanschauungs-philosophie sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey prin grila normelor fenomenologice). Aceste norme rămân în opinia noastră
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
sunt doar ale unei anumite filozofii, fenomenologice, care-și arogă o valabilitate universală, aspect ce reprezintă până la urmă în plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey prin grila normelor fenomenologice). Aceste norme rămân în opinia noastră specifice, oricât și-ar dori o întemeiere universală, mai presus de orice presupoziții. În această privință, credem că Husserl însuși ne-ar da dreptate: "Critica filozofică, oricât ar ridica pretenția la valabilitate, este de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de progres în cunoaștere, și ar echivala cu înțepenirea definitivă în "forma închisă" a unei întemeieri universal valabile. Ca să-l parafrazăm pe Noica, ne-am afla în fața unei "limitații ce limitează". Acest fapt ar duce finalmente la un singur sistem, "fenomenologic", acreditat cu valabilitate absolută, cu atât mai mult cu cât autorul vorbește despre caracterul neștiințific al sistemelor anterioare. Ce-i drept, întemeietorul fenomenologiei nu cedează întru totul tentației de a propune un sistem universal, precum Hegel sau Comte, ci vizează
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
să-l citească, nu sunt atât problematizările sale de sorginte teoretic-istorică, nu sunt problemele pe care Foucault le analizează și le ridică pe un fond de cunoaștere istorică, ci însăși maniera sa de a filosofa dintr-o perspectivă existențialistă și fenomenologică, dandysmul său filosofic. În același timp, dandysmul scriptic foucauldian operează cu răspunsuri la propriile sale întrebări, dar și la întrebările altora, ale diverșilor autori contemporani, de la prieteni, persoane mai puțin cunoscute, până la gânditori precum Heidegger (1889-1976), Dumézil (1898-1986), Lévi-Strauss (1908-2009
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sunt mai mult inventate decât descoperite, iar istoria istoricului ar fi o suită de interpretări, pe baza acelei moderne munci de limbaje. Nietzsche era și mai "radical": Nu există fapte, ci doar interpretări; fiind vizibil contaminat de cotitura hermenutică și fenomenologică germană. Această idee l-a determinat pe Foucault să creadă că evenimentele istorice, provenite dintr-un concret al acțiunii umane, pot fi echivalente cu evenimentele de discurs prin instanța limbajului, prin faptul că oamenii vorbesc despre ele, lăsând pe planul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și Gulag-ul sunt finalități ale acestui sistem modern al reprezentării și nicidecum ale unor "naziști" și "comuniști" luați drept "cazuri izolate", tratați la rece și maniheistic, pe criteriul "oameni răi". Intelectualii români, post-1990, în neputința lor hermeneutică, poate și fenomenologică, se pot juca mental și prin discursul public de-a doctrina și ideologia, "de-a stânga" și "de-a dreapta", dar acest joc pueril și prostesc nu ne va rezolva problemele de sistem de ieri și de azi. Preferăm jocurile mai
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Avertisment misterios, răsunînd impersonal în penumbra lucrată, à la Hitchcock, a imaginii cețoase: vă amintiți, poate, laitmotivul unei serii cinematografice de succes, Twin Peaks. Formula în sine trezește reflexul glosării scrierea pe apă, neputința captării sensului întreg. Ori, în preajma meditației fenomenologice, tristețea devenirii oarbe. Sau imponderabila, kunderiană, "ușurătate a ființei"..., "insuportabilă". Dar, vai! Envol filosofic, sub o umbrelă bufă: filmul desenează grațios în clișeele policier / thrillerelor de duzină. Ce sens capătă, ne întrebăm, efortul de a mai "spune" încă o dată, la
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
1923); Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930); Patul lui Procust (1933); Bălcescu (1948); Caragiale în vremea lui (1957); Un om între oameni (1957); Teze și antiteze (1936); Modalitatea estetică a teatrului (1937); Husserl. O introducere în filosofia fenomenologică (1938); Turnul de fildeș (1950); Mioara (1929); Danton (1933); Transcendentalia (1931). Creația lui Camil Petrescu reprezintă o nouă viziune asupra universului uman, asupra dramei intelectualului, o viziune de tip autenticist și un apel la tehnicile de analiză psihologică. În romanele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui, la jumătate de drum între idei și pasiuni, românul era destinat să efectueze integrarea reală a omului scindat, cel puțin în cele mai vaste și complexe înfăptuiri ale sale. În aceste române culminante se produce sinteză pe care existențialismul fenomenologic o recomandă, amintește Sábato: nici pură obiectivitate a științei, nici simplă subiectivitate a primei rebeliuni, ci realitatea văzută dinspre un eu, sinteză eu-lui cu lumea, dintre inconștiență și conștientă, dintre sensibilitate și intelect. Singurul lucru care nu se schimbă la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
de a se raporta la moarte prin chiar intermediul ființei care este. Personajul lui Blecher stabilește o relație existențială cu posibilitatea de a muri, are certitudinea morții, dar gravitatea ei este atenuată de amânare. În cele din urmă, prin ,,reducție fenomenologică", prin punerea în paranteze a tot ceea ce este nesemnificativ (aici se poate observa influența lui Husserl), naratorul-personaj din operele lui Blecher învață arta de a muri. Drama personajului este dată de faptul că acesta conștientizează finitudinea universului său. În toate
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
ascuns ar fi ,,figuri remarcabile ale descompunerii". Opera lui Blecher, concluzionează criticul, rămâne ,,umană, autentică, până la un fel de jupuire a conștiinței, neliniștită și lucidă"155. Astfel, autenticitatea nu se traduce la Max Blecher prin confesiune, ci este rezultatul experienței fenomenologice imediate pe care o trăiește eul narativ. Max Blecher nu încearcă să recupereze proustian experiența, ,,timpul pierdut", dialogând astfel cu ficțiunea prin intermediul scrisului, ci dimpotivă expune odată cu scrisul ceea ce simte și trăiește în mod direct. Dialogul permanent și direct pe
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
în urma percepției intenționale a realității: ,,se simțea identificat cu șoarecele până în cea mai măruntă atitudine. Umbla tot atât de îngrozit, tot atât de zăpăcit"263. Personajul lui Blecher se mișcă astfel, conform teoriei lui Husserl, într-o lume deja interpretată. Din punct de vedere fenomenologic, Emanuel, la fel ca și celelalte personaje blecheriene, are un văz cultivat pe care nu l-a obținut foarte ușor, reușind ,,să smulgă fenomenul din ascunderea lui"264. O astfel de percepție intențională o are, fără îndoială, și eul liric
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
înseamnă ,,a fi". Continuând demersul lui Heidegger, observăm că Blecher renunță să gândească ființa într-o ființare anume. Regimurile existențiale pe care le propune autorul sunt atât de variate, încât discursul său narativ pare a avea un singur scop: ,,rebotezarea fenomenologică a omului"268. În Inimi cicatrizate, orice interogație referitoare la ființa sa devine interogație referitoare la timp. Personajul blecherian este gândit pornind de la timp și, am adăuga, de la timpul pe care îl mai are. Imaginea timpului care se scurge, și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
mers. Romanul Srigătul de Laurent Graff, inspirat de celebra pictură a lui Edvard Munch, prezintă o astfel de lume în care personajele aflate sub influența tabloului decupează din realitate numai evenimentele insuportabile, dureroase. Avem în termenii lui Husserl ,,o reducție fenomenologică", dar inversată. Personajele lui Blecher, sub tirania identității date, ,,pun între paranteze", nu tot ceea ce este rău, ci ceea ce este bun. Salvarea lui Blecher, ca și în cazul lui Munch care va ține Jurnalul unui poet nebun, dar și a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
București, Editura Fundația pentru Literatură și Artă Carol II, 1973. Heidegger, Martin, Ființă și timp, traducere din germană de Gabriel Liiceanu și Cătălin Cioabă, București, Editura Humanitas, 2003. Husserl, Edmund, Idei privitoare la o fenomenologie pură și la o filozofie fenomenologică, carte apărută sub egida Societății române de fenomenologie, cu sprijinul Goethe-Institut, fondat de Ministerul German al Afacerilor Externe, cu sprijinul Allianz Cultural Foundation, Munich și Fund for Central & East European Book Projects, Amsterdam, traducere din germană de Christian Ferencz-Flatz, București
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
econo-miei; iar comerțul pe scară mare ca pe un fenomen nedrept, inclus în sfera hrematisticii. Gîndirea economică a lui Aristotel, ca și cea a lui Xenofon, de altfel, a lui Platon și a altor autori greci, ni se relevă ca fenomenologică, neautonomă și chiar naivă. Privite însă și analizate în contextul valorilor dominante ale vremii, atît spiritual, cît și al bazelor economice ale respectivei societăți, meritele lor apar ca incontestabile. 2.1.2. Evul Mediu În primul mileniu după Hristos, gîndi-rea
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
sugrumă, cu ajutorul mașinilor dorinței psihosomatice, cultura modernă. "Pentru a pune lucrurile la locul lor, orice metamorfoză trebuie interpretată ca o psihogeneză",, (Raymond Ruyer). Noua gnoză, la ispita atmosferei sacristiilor, încearcă restaurarea unei gîndiri teolo-gico-metafizice, fără distorsionările abuzive in-duse de metoda fenomenologică clasică, fără distrugerea mitului, o gîndire onto-teologică, potrivit căreia ființele sunt întemeiate din ființa comună, la rîndul ei întemeiată de Ființa supre-mă care își este propria întemeiere. Științele, ideologiile și tehnicile născute din această concepție bazată pe întemeiere cauzală repre-zintă
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ca factori frenatori. Considerăm că aceasta este schema creativității lui Camil Petrescu (și, parțial, a personalității sale!). Spre individuația scriitorului nu se poate ajunge decât pe cale empirică. În absolut e imposibil. Cine ar putea demonstra în ce constă conștiința pură, fenomenologică a "omului antitezelor"? Jung însuși va recunoaște că singurul element cognoscibil al sinelui ar fi eul, care nu îi este nici subordonat, nici atașat, ci gravitează în jurul său ca planetele în jurul Soarelui. Sinele nu poate dobândi decât statutul unei ipoteze
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
dă dovadă de mondenitate și, pragmatică, nu refuză ideea ca Nae Gheorghidiu să investească averea soțului în afaceri rentabile. O apropiere mai aprofundată între piesa shakesperiană și operele camilpetresciene ar trebui să țină seama nu numai de drama ontică și fenomenologică a eroului hamletian, prin intermediul căreia scriitorul nostru își verifică propriul sistem filozofic. Fascinația exercitată de Hamlet își găsește categoricul suport argumentativ în condiția de orfan a lui Camil Petrescu. Dacă metodele psihanalizei moderne evidențiază, în scrierile sale, un veritabil complex
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]