1,523 matches
-
păgân 133 Noutatea creștinismului: asceză și teologie 139 Revelația Sinelui 144 Concluzii 151 V. „Născut, iar nu făcut”. Patosul Vieții la Michel Henry 153 Biografice 153 Darurile marginalității 155 Revelațiile imanenței 157 Apariție și aparență 159 Revelația ca autoafectare 164 Fenomenologia filialității 167 Miopia lumii și revelația Vieții 172 Impresia originară 175 Afect și întrupare 180 Viața embrionară și erosul mut 186 Epilog 191 VI. Penultima instanță. Critica secularizării la John Milbank 193 Tradiția se explică 193 Trei figuri insulare 195
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
clinica noastră întrebați care este complicația cronică a diabetului care-i sperie cel mai tare, în majoritatea lor, dar mai ales femeile au răspus că se simt cele mai vulnerabile, mai angoasate față de perspectiva orbirii. În conformitate cu conceptul „de întâlnire” din fenomenologia existențialistă, se consideră că modus-ul vivendi al femeii este acela „de a fi împreună”. Ochiul este tocmai instrumentul esențial pentru această nevoie feminină „de a fi împreună”și aceasta cu atât mai mult cu cît trăim într-o societate dominată
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
pe de alta, „neutralitatea este o iluzie”, P. afirmă, în continuarea gândirii platoniciene din Republica, „primatul spiritului” - „dreptul inteligenții de a i se încredința toate problemele sociale, toate dificultățile de ordin metodologic și toate problemele epistemologice pe care le pune fenomenologia științei și artei politice”, în virtutea corespondenței necesare dintre ordinea eternă („noocratică”) a lumii și autoritatea istorică și politică. Odată instaurată noua ierarhie socială, scrie profetic P., mișcările revoluționare vor deveni caduce, nemaiputându-se ridica dincolo de condiția unor „simple răzvrătiri”. Eforturile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
un model de scriitură de a cărei poetică îl despart constante temperamentale și ideologice semnificative. Patul lui Procust, salutat la apariție ca ilustrând triumful revoluției proustiene în literatura română, este mai degrabă dosarul reconstituirii, cu mijloacele moderne ale psihologismului și fenomenologiei, a ceea ce „ar fi trebuit să fie”, în concepția scriitorului, romanul realist și literatura în general - pentru el, așa cum remarca și Pompiliu Constantinescu în cronica la Teze și antiteze, stilurile culturale neavând o valoare în sine (Dostoievski și Balzac sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
nesuprapunere” și inadecvare funcțională. În ce îl privește, autorul - răspunzând unor interviuri publicate în „Facla” (1932), „România literară” (1933) și „Timpul” (1943) - își definește prozele, în preajma și după apariția Patului lui Procust, ca romane „substanțiale” sau „substanțialiste”, concept care, împrumutat fenomenologiei husserliene, avea să se constituie în fundamentul unei doctrine filosofice a cărei cuprindere retrospectivă tinde să supună discontinuitățile etapelor și deplasărilor de perspectivă literare univocității legislative ale voinței de sistem: „Literatura care mă interesează pe mine - cea substanțială - refuză tipi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
română și face procesul lui E. Lovinescu și G. Călinescu. Între 1946 și 1949 apar aici Un ideolog al fascismului românesc: Nichifor Crainic, E. Lovinescu sau Impasul subiectivității, Căile artei și culturii văzute de V. I. Lenin, Sarcinile criticii literare, Fenomenologia imaginii, Finalitatea artei. Susținător al realismului socialist, el este unul dintre cei care politizează în grad maxim literatura și - cum s-a spus - „literaturizează politicul” (M. Nițescu) prin apropierea sloganului de un limbaj cât mai literar, figurat și parabolizat. Nefast
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
real - imaginar), lipsa de contur a personajelor. În comentariu reia un capitol întreg din Semnele romanului, dar și sistematizează motivele literaturii lui Ivasiuc, vorbește despre conștiința dubitativă și, pe urmele lui Maurice Merleau-Ponty din Le Visible et l’invisible, face fenomenologia cuvântului. Ca memorialist, în impresiile de călătorie din Reverii pe malurile Senei (1978) V. evocă uneori fidel și empatic. Compensând dogmatismul său „științific”, fundamentarea sa pozitivistă în general, aici este mai subiectiv și mai interesant. Îi amintește pe Restif de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290590_a_291919]
-
obținut titlul de doctor în filozofie în cadrul aceleiași universități, cu o teza despre problema intenționalității la Toma din Aquino. A fost cercetător postdoctoral al Academiei Române, filiala Iași (2012-2013), si cercetător în cadrul Institutului de Cercetare „Alexandru Dragomir“ din cadrul Societății Române de Fenomenologie (2011-2013). A desfă surat stagii de cercetare doctorala și postdoctorala la Universitatea Humboldt din Berlin, Universitatea Konstanz și Universitatea Cambridge. Din 2011 este consilier al Societății Internaționale „Toma din Aquino“ (S.I.T.A.), filiala română. NOTĂ Sunt multi aceia cărora se
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
scriitor care s-a înscris pe linia Petrarca-Tasso-Leopardi și-a stabilit o cale proprie de acces către creația recanatezului, astfel încât a existat o varietate de modalități de receptare și preluare și o multitudine de căi de acces ce trasează o fenomenologie complexă dificil de cuprins în ansamblu. În volumul Leopardism Gilberto Lonardi menționează trei tipuri de relatie a scriitorilor cu opera poetului din Recanati.55 La extreme se află trecerea sub tăcere aproape totală, atitudine ce îl caracterizează, de exemplu, pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
obiectului (trecutul) de sub puterea subiectului. Experiența este, într-o po sibilă aproximare, o mediere infinită, nu un „traseu“ epis te mologic de la o instanță metafizică la alta. Este de amintit dis cuția pe care o face Hegel în prefața la Fenomenologia spiri tului despre felul în care subiectul propoziției speculative (de felul Dumnezeu este ființa) nu se confundă subiectului gramatical, ci este chiar copula care face trecerea și suspendă cei doi ter meni. Experiența, la Benjamin, joacă (fără a putea fi
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
gruppieren streben“. Modernitatea pre supune tocmai distrugerea aurei, prin punerea între paranteze a experienței și reducerea scenariului epistemologic la trăirea șocului. Flaneurul însă este cel care recuperează memoria orașului și salvează exponatele vitrinelor de caracterul lor de marfă. O sumară fenomenologie a acestui personaj, pe care o voi încerca în capitolul al treilea, răspunde de fapt la o întrebare esențială, în perspectiva distincțiilor de față: cum este cu putință experiența, într-o lume care, prin repeziciune și anonimat, o refuză? Metoda
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
propun acum dezvoltarea unor determinații ale experienței care decurg tocmai din caracterul ei istoric: cea politică și, complementar, cea teologică. Altfel spus, pe lângă gestul cunoașterii, descris mai sus, experiența va descrie, de data aceasta, o poziționare mesianică în raport cu timpul istoric. Fenomenologia acestui mesianism va fi, în paginile următoare, avută în vedere. 2.1. Teologie politică și iudaism O serie de precizări preliminare au ca scop să discute sensul în care poate fi vorba de o teologie politică la Benjamin. În primul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
solidificat“ al timpului, plin de tensiunea așteptării mesianice. În cele ce urmează, textul principal de filozofie a istoriei al lui Benjamin, Über den Begriff der Geschichte (1940), va fi citit plecând de la Theologisch-politisches Fragment, pentru a descrie, în final, o fenomenologie a memoriei prin figura „ascetică“ a flaneurului. Orientarea timpului istoric este dată de raportarea sa constantă la mântuire (Erlösung). O arată deja teza a II-a, într-un mod care readuce în atenție problema memoriei din anterioarele texte despre Baudelaire
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
teologie și politică sunt trei di mensiuni care descriu, în lectura pe care o propun, un cerc complet al semnificației „experienței“. Străbaterea străzilor orașului este, pentru flaneur, o chemare mesianică, o pedagogie a privirii și un gest critic deopotrivă. O fenomenologie a flaneurului presupune descrierea modului în care cele trei dimensiuni menționate anterior se oglindesc și se întregesc reciproc. Această situație a experienței în raport cu dimensiunile sale (teologică, politică și epistemologică) poate fi descrisă plecând de la definiția pe care Deleuze și Guattari
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi surprinsă tocmai în momentul în care ea se constituie ca un precipitat al experienței în tripla sa determinare și, deopotrivă, ca un chip istoric exem plar al acesteia. Capitolul 3 FLANEURUL ÎN ISTORIE 3.1. Gesturi, texte În ceea ce privește o „fenomenologie“ a flaneurului în scrierile lui Benjamin, dificultatea demersului constă în pluralitatea de contexte în care acest personaj se manifestă: parcurgând labirintul străzilor, în mijlocul mulțimii căreia îi schițează constant fizionomia, printre mărfurile expuse în vitrinele arcadelor, în cafenea sau, foarte important
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
care ea este, deopotrivă, și amenințată, și pusă în situația de a-și desfășura deplin posibilitățile. Flaneurul este, din această perspectivă, o figură centrală a istoriei, cu toate că, din punctul de vedere al percepției urbane cotidiene, el este doar un marginal. Fenomenologia flaneurului (dezvoltată de Benjamin în Charles Baudelaire. Ein Lyriker im Zeitalter des Hochkapitalismus sau Passagen Werk) îl arată pe acesta ca ascet al privirii, maestru al fizionomiei mulțimii și privitor nostalgic al orașului. Cele trei determinații descriu această modalitate a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Protestul din fotografie nu are indecența acestora. Mesajul familiei de chinezi este și el surprinzător, mai ales prin pluralitatea lui. Nu era legat de nici un eveniment al istoriei mari, nimic nu se întâmplase care să-l cauzeze; iar congresul despre Fenomenologia spiritului care avea loc în apropiere, la Berlin Brandenburgische Akademie der Wissenschaften, nu cred că a jucat vreun rol în declanșarea protestului. Condamnarea Germaniei, din prima propoziție, mi s-a părut mai mult o încercare nereușită de a „plasa“ răul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o susțin și o afișează eseurile lui Ș. se află în descendența filosofiilor care concep interpretarea ca „restaurare a sensului”. Ea asociază viziunea hermeneuticii filosofice (de la F. D. Schleiermacher la H. G. Gadamer și Paul Ricœur) cu modurile de abordare furnizate de fenomenologia religiei și de poetica imaginarului (Mircea Eliade, Carl Gustav Jung, Gaston Bachelard, Gilbert Durand ș.a.). Această conjuncție se observă cel mai bine în eseul titular din volumul Hermeneutica sensului, unde procesul semantic e descris în termenii unui proces inițiatic: „Călătoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289906_a_291235]
-
1998), în care sunt discutate, cu o distinctă percepție interpretativă modernă, fenomene de cultură veche românească, îndeosebi scrierile cronicarului Miron Costin și ale lui Dimitrie Cantemir, autoarea abordând și alte teme, precum Mihai Eminescu și epoca postkantiană, Fenomenul Blaga și fenomenologia secolului XX. După A Discourse Analyst’s Charles Dickens (1999), o lectură critică incitantă, T. va relua explorările și abordarea comparatistă a literaturii române. Alcătuiește o culegere de studii intitulată Discursul modernist (2000), unde demonstrează, cu accente polemice, între altele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290303_a_291632]
-
linie, paradoxul Principiului eficace prin simplă prezență, acționînd fără să făptuiască, transformînd fără să intervină explicit și autoritar în țesătura lumii. Nu tocmai acesta e modul de prezență al lui Christos în Evanghelii? Nu tot așa apare suveranitatea divină în fenomenologia revelațiilor religioase? Trimisul lor e un străin, un marginal în raport cu societatea ; e distanțat față de sfera puterii ; atrage tocmai prin libertatea lui față de determinările și de inerțiile, inclusiv religioase, ale lumii în care vine. E de la sine înțeles că acest aspect
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
Desire in Narrative . Narațiunea este abordată în asocierile ei cu deconstrucția de Jacques Derrida în La loi du genre , J. Hillis Miller în Line și Barbara Johnson în The Critical Difference: BartheS/BalZac. Narațiunea este studiată în relația ei cu fenomenologia de Dorrit Cohn în Transparent Minds: Narrative Modes for Presenting Consciousness in Fiction sau cu rasa de Edward Said în Culture and Imperialism , Henry Louis Gates Jr. în Thirteen Ways of Looking at a Black Man și Homi K. Bhabha
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
Floru, Editura IRI, București, 1996, pp. 16-19; G.W.F. Hegel, Enciclopedia științelor filozofice, partea I, "Logică", traducere de D.D. Roșca, Virgil Bogdan, Constantin Floru și Radu Stoichiță, Editura Humanitas, 1995, București, pp. 42-43, 247. 17 G. W. F. Hegel, Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000, pp. 116-120. 18 Hegel, Principiile filozofiei dreptului, p. 244; G.W.F. Hegel, Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
traducere de Constanin Floru, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1971. HEGEL, G. W. F., Enciclopedia științelor filozofice, partea I, "Logică", traducere de D.D. Roșca, Virgil Bogdan, Constantin Floru și Radu Stoichiță, Editura Humanitas, 1995, București. HEGEL, G. W. F., Fenomenologia Spiritului, traducere de Virgil Bogdan, Editura IRI, București, 2000. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de filozofie a istoriei, traducere de Petru Drăghici și Radu Stoichiță, Editura Paralelă 45, Pitești, 2006. HEGEL, G. W. F., Prelegeri de istorie a filozofiei, vol
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
nefavorabile (Larousse, 2006). Dezorganizarea globală a conduitelor motoare, corelată, de regulă, cu dezordinea ierarhizării instanțelor psihice, concretizate în acte motoare necoordonate, cu desfășurare aleatorie, în pulsiuni instinctive sau afective, variabile după circumstanțele în care este observată. Pentru a surprinde și fenomenologia psihică (hiperactivitatea psihică), și cea motoare (hiperactivitatea motoare), se folosește sintagma agitație psihomotoare. AGNOZIE (< fr. agnosie, cf. gr. a - fără, gnosos - percepere, cunoaștere, de la gnonai - cunoaștere; engl. agnosy) - Tulburare a funcției de analiză și integrare corticală a stimulilor senzoriali care
[Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
nu va putea considera, ca "punct de pornire" sau ca "factori determinanți" ai investigației, niciun fel de condiționare materială sau externă a acestei activități funcțional-autonome. Dimpotrivă, [...] factorii "externi" vor trebui să fie "puși între paranteze", în spiritul lecției exemplare a fenomenologiei, iar cercetarea va trebui să urmărească aportul fiecăruia dintre componenții implicați (elemente, reguli), în perspectiva finalității proprii actului semantic vizat. Explicarea "competenței" sau a "capacității" metaforice, în dimensiunea sa definitorie, va trebui să țină cont [...] numai de acești 'factori funcționali
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]