799 matches
-
mici înaintea unui eveniment major, metodă ce se numește precondiționare. IV.2. COMPONENTELE CELULARE ALE RĂSPUNSULUI IMUN NATURAL: MONOCITE/MACROFAGE ȘI CELULE DENDRITICE Monocitele și macrofagele sunt cele mai eficiente celule producătoare de mediatori pro și antiinflamatori. Monocitele circulante, în funcție de fenotipul lor și de stimulii primiți, pot să migreze la locul inflamației, să se diferențieze în celule dendritice și să funcționeze ca celule prezentatoare de antigen sau pot să colonizeze diferite organe ca macrofage tisulare, așa cum sunt celulele Kupffer, macrofagele alveolare
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
mg/l soluție de nitrocefin peste cultura bacteriană proaspătă. Stabilirea fenotipurilor de rezistență s-a făcut pe baza rezultatelor antibiogramei, cu antibiotice markeri de rezistență, care pun în evidență mecanisme genetice și biochimice de rezistență. Interpretarea antibiogramei a permis stabilirea fenotipului de rezistență la diferite clase de agenți antimicrobieni. XI.2.4. Analiza statistică a rezultatelor Datele obținute au fost analizate din punct de vedere al unor variabile: tipul de prelevat, bacterii implicate, sensibilitatea la agenții antimicrobieni, proporția izolatelor care se
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
în categoria rezistent. Graficele indică rata foarte mare de rezistență a bacteriilor Gram-negativ față de ampicilină și amoxicilină și rezistența totală a stafilococilor față de penicilină. După obținerea rezultatului antibiogramei, interpretarea datelor, pe baza cărora clinicianul stabilește tratamentul, a fost posibilă stabilirea fenotipului de rezistență, adică agenții antimicrobieni față de care bacteria testată este rezistentă. În tabelele următoare sunt prezentate diferite fenotipuri de rezistență la beta-lactamine a izolatelor clinice incluse în studiu. Fenotipurile de rezistență sunt asociate cu capacitatea bacteriilor de a produce beta-lactamaze
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
Rezistența naturală a unei specii sau gen este o caracteristică proprie și determină fenotipurile „sălbatice” ale speciilor bacteriene față de agenții antimicrobieni. Rezistența dobândită afectează doar o parte din tulpinile care aparțin unei specii. Mecanismele de rezistență dobândită determină un anumit fenotip de rezistență, diferit de fenotipul sălbatic. În cazul izolatelor de E. coli, doar 29 tulpini aparțin tipului sălbatic, care nu și-au modificat sensibilitatea naturală la beta-lactamine. Dintre izolatele care au dobândit rezistență la beta-lactamine, cele mai numeroase produc penicilinaze
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
sau gen este o caracteristică proprie și determină fenotipurile „sălbatice” ale speciilor bacteriene față de agenții antimicrobieni. Rezistența dobândită afectează doar o parte din tulpinile care aparțin unei specii. Mecanismele de rezistență dobândită determină un anumit fenotip de rezistență, diferit de fenotipul sălbatic. În cazul izolatelor de E. coli, doar 29 tulpini aparțin tipului sălbatic, care nu și-au modificat sensibilitatea naturală la beta-lactamine. Dintre izolatele care au dobândit rezistență la beta-lactamine, cele mai numeroase produc penicilinaze la nivel scăzut. În cazul
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
tulpini aparțin tipului sălbatic, care nu și-au modificat sensibilitatea naturală la beta-lactamine. Dintre izolatele care au dobândit rezistență la beta-lactamine, cele mai numeroase produc penicilinaze la nivel scăzut. În cazul tulpinilor de Klebsiella pneumoniae, cele trei tulpini care aparțin fenotipului penicilinază nivel ridicat, după spectrul de sensibilitate, probabil sunt producătoare de beta-lactamaze din grupul TEM-1 sau TEM-2 (tab. XCII). În cazul izolatelor de Proteus mirabilis, aceste tulpini aparțin fenotipului sălbatic. Rezistența dobândită la Pseudomonas aeruginosa este foarte frecventă, iar mecanismele
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
În cazul tulpinilor de Klebsiella pneumoniae, cele trei tulpini care aparțin fenotipului penicilinază nivel ridicat, după spectrul de sensibilitate, probabil sunt producătoare de beta-lactamaze din grupul TEM-1 sau TEM-2 (tab. XCII). În cazul izolatelor de Proteus mirabilis, aceste tulpini aparțin fenotipului sălbatic. Rezistența dobândită la Pseudomonas aeruginosa este foarte frecventă, iar mecanismele implicate sunt impermeabilitatea, efluxul, producerea de enzime care inactivează sau modifică ținta de acțiune a agentului antimicrobian . Aceste mecanisme sunt deseori asociate și fac dificilă interpretarea fenotipurilor. b) Fenotipuri
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
conferă rezistență la meticilină (hiper producție de beta-lactamază, producerea de meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
meticilinază și modificarea proteinelor de legare a penicilinelor - PLP). În tabelul 93 sunt prezentate fenotipuri de rezistență ale stafilococilor la betalactamine. Din cele 27 tulpini de stafilococ investigate, 25 aparțin fenotipului penicilinază, iar două, rezistente la penicilinele M (oxacilina) aparțin fenotipului care prezintă modificarea PLP: În cazul izolatelor de stafilococi, rezistența la meticilină (oxacilinăă prin modificarea PLP este adesea asociată cu rezistența la aminozide, macrolide, lincosamide, uneori rifampicină, aspect confirmat și în cazul celor două tulpini meticilin (oxacilin)- rezistente. Enterococii sunt
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
III-a reflectă emergența cefalosporinazelor mediate plasmidic. Analiza tabelului 89 indică rate de rezistență, pentru toți agenții investigați, mult mai mari, comparativ cu cele consemnate pentru izolatele de E. coli. Grupul format din cele trei tulpini de Klebsiella pneumoniae, cu fenotip BLSE, manifestă un grad înalt de rezistență încrucișată (cross-resistance) cu penicilinele și cefalosporinele. Rezistența concomitentă a fost semnalată și pentru Gentamicină, Ciprofloxacin, Ofloxacin și Cloramfenicol. Ca și în cazul tulpinilor de E. coli, sensibilitatea la carbapeneme este totală, dar utilizarea
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
de semnalat că două tulpini de E.coli sunt producătoare de betalactamaze cu spectru extins, mediate plasmidic. Au fost 10 tulpini de Klebsiella pneumoniae investigate și s-a remarcat: - rezistența totală la ampicilină și amoxiciclină; - au fost 3 tulpini cu fenotip BLSE, care au prezentat un grad înalt de rezistență încrucișată cu penicilinele și cefalosporinele; - dacă sensibilitatea la carbapeneme a fost totală, nu același lucru se poate spune despre gentamicină, cloramfenicol și ciprofloxacină. A fost un grup de 6 izolate alcătuit
Peritonitele acute: tratament etiopatogenic by Dorin Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/91842_a_93199]
-
care operează selecția naturală în cadrul speciei și nu în afara ei. Mutațiile, fenomen pe care s-a scontat mult în explicarea evoluționismului, nu sunt altceva decât modificări anormale (nenaturale) și ereditare ale materialului genetic ce poate conduce la schimbarea detectabilă a fenotipului unei celule sau organism, rezultatul fiind un mutant. Și aici, în funcție de cantitatea materialului genetic afectat, avem trei tipuri de mutații: - genice - interesând întreaga genă sau parte din ea producând anomaliile genice; - cromozomice - realizând modificări structurale ale cromozomilor prin pierderea, câștigul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sau cromozomială, deopotrivă pun organismul în situația de a nu supraviețui, sau cel puțin de a nu se reproduce decât cu totul excepțional. Recombinarea și mai ales mutația genică însă este locul unde aceste procese sunt mai subtile, iar modificările fenotipului pot fi dăunătoare sau favorabile. Selecția acestora din urmă (modificărilor favorabile impuse de mediu de viață) realizează subspeciile sau rasele, dar care nici ele nu depășesc cadrul speciei, pentru că aceste structuri genetice elementare (genele) purtătoare a unor caractere specifice au
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
că de fapt în structura genetică a individului sunt cuprinse toate situațiile posibile în evoluția lui, numai că exprimarea lor este variabilă funcție de împrejurările legate de mediul în care trăiește; - reversia genică - apariția unei mutații fie ea neutră (fără afectarea fenotipului), dăunătoare (determinând starea de boală sau moartea) sau favorabilă (determinând o mai bună adaptare) este urmată de procesul numit reversie sau mutație supresivă, adică apariția altei mutații cu scopul de a anula mutația respectivă sau de a-i corija efectul
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
sterilitate. Prin urmare selecția naturală nu presupune înlăturarea indivizilor prin lupta pentru existență, ci selecția acelor indivizi capabili să se adapteze și să procreeze în defavoarea celor mai puțin capabili pentru adaptare și actul reproducerii. În plus selecția operează numai asupra fenotipului și nu asupra genotipului, pe ansamblul genelor și nu pe o genă anume. Genetica a demonstrat că variabilitatea există "in potentia” dar exprimarea unui caracter sau altul este în funcție de condițiile de mediu la care individul trebuie să se adapteze. Variabilitatea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și determinată de condițiile de mediu în care individul se dezvoltă, strict în cadrul speciei prin existența - în potenția - în genotipul individului a acestor posibilități. Ceea ce preia și transmite ereditatea sunt doar mutațiile genice favorabile, mutații care nu pot interesa decât fenotipul și numai dacă acestea se regăsesc în celulele germinale (gameți). Dacă se limitează numai la celulele somatice ele vor dispărea odată cu individul. Mai mult, selecția naturală operând la nivelul structurii genice, recunoaște 3 mecanisme: - eliminarea unei extreme ce se abate
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
dovedit a fi artistul desăvârșit, despre care vorbea cu admirație Paulescu, este extrem de conservator în ceea ce privește menținerea tipului specific speciei, atât sub aspectul recombinării genetice cât și sub aspectul mutațiilor. Ceea ce se poate modifica oarecum în timpul evoluției unei specii este doar fenotipul, prin exprimarea unor gene mutante, sau existente deja în structura genetică și nicidecum genotipul, a cărui modificare se reflectă negativ asupra fecundității individului în cauză, urmarea fiind dispariția speciei. Așadar, departe de a tranșa problema în favoarea transformismului darwinist, genetica a
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
1997) privind semnificația funcțională a structurii frunzei (cu referire la prezența sau absența trihomilor) la diferite niveluri de organizare. Autorul preia punctul de vedere al lui Koehl (1996), conform căruia lantele nu sunt mult diferite de animale în ceea ce privește relația dintre fenotip și succesul reputat de specie din punct de vedere ecologic. Astfel, prezența perilor (atât tectori cât și secretori) poate influența atât individul în cauză, cât și alți indivizi ai aceleiași specii sau din specii diferite ce fac parte din aceeași
Citologie by Daniela Popescu [Corola-publishinghouse/Science/638_a_1331]
-
CERCETAREA ȘTIINȚIFICĂ A ACTIVITĂȚILOR MOTRICE UMANE, PREMISĂ A DEZVOLTĂRII DOMENIULUI EDUCAȚIEI FIZICE ȘI SPORTULUI Nicolae Neagu, UMF Tîrgu-Mureș Cuvinte cheie: motricitate, competențe cognitive, fenotip motric, coaching, didactică performanțială. Rezumat Studiul de față își propune să abordeze problematica cercetării activității motrice umane în contextul cercetării psihopedagogice, considerată ca element fundamental de optimizare a influenței activității motrice asupra elevilor/studenților. În acest sens, am acordat o
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
definitoriu și pentru procesul de antrenament sportiv. Considerăm că, abordând doar din punct de vedere performanțial antrenamentul sportiv, reducem influența antrenorului numai la nivel strict motric, fie că este vorba de formarea unor deprinderi motrice noi, ca elemente constitutive ale fenotipului unui sportiv, sau dezvoltarea unor aptitudini fizice (calitățile motrice ale acestuia), elemente constitutive ale genotipului acestuia. Acest fenomen de emergență se înscrie în cadrul teoretic al acțiunii situaționale din procesul de antrenament. Astfel, activitatea antrenorului pornește inițial, de la un model formal
ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Nicolae Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_789]
-
moleculare ale dezvoltării renale este esențială pentru înțelegerea etiopatogeniei multor malformații renale, produse prin mutații ale unor gene implicate în nefrogeneză, sau a patogeniei unor boli renale care sunt considerate a fi rezultatul unei dediferențieri celulare sau reversiei la un fenotip embrionar, prin activarea unor gene embrionare care în mod normal sunt represate (4, 6, 8). A) DEZVOLTAREA SISTEMULUI URINAR Sistemul excretor la mamifere trece prin trei stadii embrionare: pronefros, mesonefros și metanefros (fig. 2.1). Toate aceste structuri se dezvoltă
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
B fi F. Fiecare tub colector induce agregarea și condensarea mesenchimului renal și formarea unei bonete de țesut metanefretic care se diferențiază într-o veziculă. Aceasta va genera capsula Bowman, tubii contorți și ansa Henle. Aceste celule epiteliale au un fenotip foarte diferit de epiteliul restului tubului nefronului: nu au joncțiuni strânse între celule, sintetizează în continuare filamente intermediare de vimentină în loc de citokeratină și produc WT 1 chiar și în nefronii maturi (în timp ce expresia genei WT 1 este inhibată în restul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
categorie se încadrează proteina c-myc, care stimulează diviziunea celulară. Animalele transgenice la care se produce super-expresia oncogenei c-myc formează constant chiști renali. Dovezi privind rolul primar al proliferării celulare în formarea chiștilor renali provin și din modelele animale care au fenotip ARPKD; gena implicată codifică o proteină cu rol în diviziunea celulară (6, 9). Gena bcl-2 inhibă în mod normal apoptoza. Șoarecii transgenici la care este blocată această genă fac polichistoză renală; încă nu se știe care este mecanismul prin care
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
producând policistină, ar putea corecta defectul molecular (Bacallao R.L. și Carone F.A., 1997). Fezabilitatea terapiei de înlocuire genică a fost demonstrată la modelul animal PKD OakRidge, la care introducerea genei PKD normale, ca transgenă, la embrioni a produs reversia la fenotipul renal normal. Deoarece transferul genic în celulele somatice trebuie să fie însă înalt selectiv, eficient și durabil, aceste condiții fac dificilă aplicarea metodei la om. C) DIAGNOSTICUL GENOTIPIC AL ADPKD Localizarea și identificarea genelor PKD1 și PKD2 au deschis drumul
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]
-
produce în anumite celule din unii nefroni pierderea heterozigoției prin mutația genei N. Celulele dublu mutante (aa) nu produc deloc policistină, suferă procesul de dediferențiere și încep să prolifereze intens, formând o clonă anormală ce alcătuiește chistul. Rezultă, paradoxal, că fenotipul ADPKD la nivel de organ/organism se transmite autosomal dominant, dar la nivel celular boala este recesivă. Ipoteza dublei lovituri explică de ce inițial sunt afectați numai un număr mic de nefroni, precum și creșterea numărului celulelor afectate prin mutații somatice odată cu
Boala polichistică renală autosomal dominantă (ADPKD) by Mircea Covic () [Corola-publishinghouse/Science/91917_a_92412]