721 matches
-
frumoși, cuminți, respir o libertate de-o frumusețe rară când simt cum mă privești și când citesc ce simți. Mi-e gândul tot la tine și inima-mi tresaltă și simt aceeași taină cum freamătă în piept, dar tare-i ferecată și-mi pare prea înaltă, dar e plăcut să caut, să sper și să aștept. Adorm în rugăciune, dar visul mi-e la tine și-n vis eu sunt o zână, tu prințul din povești, dar dincolo de toate mă simt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai rece decât o ușă care se clatină în balamale, nepăzită de nimeni; ce rost are să intri undeva unde nimeni nu e dispus să te îmbrâncească afară? Dacă ar fi existat acolo vreun câine rău, dacă poarta ar fi fost ferecată, dacă m-ar fi oprit Luchi sau altcineva, aș fi căutat să intru prin forță sau prin viclenie. Dar casa părea fără apărare. Părăsită parcă. Iar această lipsă de obstacole n-am reușit s-o înfrunt. Am mai privit o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
amuzau să păcăne tabla sau să facă să alunece pe burtă vreo țiglă. Îi înhățau. Le legau boturile la sacoșele cu nutrețuri de neuroleptice, tranchilizante, hipnotice, sedative, dar, în noaptea următoare, tot de prin stâlpii de telegraf îi culegeau. Îi ferecaseră sub cearceafuri și curelușă, dintr-o piele de n-o putea tăia nici șobolanul cu dinții. Îi gardaseră cu cîte-un pacient cardiofob, din ăia de nu prea adorm, de frică să nu li se oprească inima în cursul somnului. Degeaba
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A PECETLUIT INTRAREA DEASUPRA LUI, CA SĂ NU MAI ÎNȘELE NEAMURILE, PÎNĂ SE VOR ÎMPLINI CEI O MIE DE ANI. DUPĂ ACEEA, TREBUIE SĂ FIE DEZLEGAT PENTRU PUȚINĂ VREME." - Ia auzi, scămoșatule!... Leagă și dezleagă polițiștii ăștia la tine. De parcă ar fereca și desfereca la dulău. - Tacă-ți fleanca, neputinciosule! Vorbești de Adânc. Doar ai ajuns de nu-ți mai poți vîrî nătărînga nici măcar într-o pitulice de femeie! trânti, neiertătoare, cucoana. - Dar nu-i nimic. Că ți-o croi-o nentă-tu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
raclei În lumea cerurilor - ele-albesc Și nu mai pătrund raze aurite Prin vechiu oblon - ci raze de argint Și pe pământ ajung țăndări duioase Din cântecul frumos - dar numai țăndări... Ici în sicriu, sub cel capac albastru Și țintuit și ferecat cu stele, Noi viermuim în masse în cadavrul Cel negru de vechime și uscat Al vechiului pământ care ne naște - Certîndu-ne-ntre noi, ființi ciudate, Grețoase în deșărtăciunea lor. Este un ce măreț în firea noastră, Dar acel ceva nu din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
frumuseți. Căci pentru care altă minune de cât tine Mi-aș risipi o viață de cugetări senine Pe basme și nimicuri, cuvinte cumpenind, În vorbe peritoare ca-n lanț să te cuprind, Și în senin de stele durerile să-mi ferec Pîn-nu s-o stinge umbra iar dulce-n întunerec? Și azi când a mea minte, a farmecului roabă, Din ori și ce durere îți face o podoabă, Și când răsai nainte-mi ca marmura de clară Iar ochii tăi cei mândri
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
într-un fel, am slujit-o. ― Cum? ― N-are importanță. I-am detestat pe inchizitori în tăcere, fără să o arăt. M-am mărginit să cârtesc în șoaptă și unele lucruri n-am îndrăznit să le spun nimănui. Le-am ferecat în mine cu spaima de a nu mă da de gol. Dacă m-ar fi bănuit, m-ar fi strivit ca pe o râmă. Nici măcar un proces nu s-ar fi obosit să organizeze. Ce eram eu? Un nimeni. Nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
văzuseră până atunci mulțimea. Când unul din ei observă rândurile de femei și bărbați încremeniți în fața porților avu un fior de spaimă. - Ce-i cu ăștia? întrebă. - Așteaptă și ei pomana mortului... Caii se opriră adulmecând. -Ptrrr! Noii-sosiți priviră porțile ferecate cu lanț și lacăt și ferestrele întunecate. - Hei, nu-i nimeni aici? întrebă tare cel care mânase caii, sărind jos de pe capră, și se întoarse spre mulțimea tăcută, parcă zidită cu picioarele în zăpada înghețată. Nu răspunse nimeni. Nici o perdea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
copiate cu răbdare, circulau printre cărturari din China până în Extremul Occident. După care a urmat uscăciunea spiritului și a condeiului. Pentru a se apăra împotriva francilor, ideilor și obiceiurilor lor, au făcut din Tradiție o citadelă în care s-au ferecat, Granada nemaidând decât imitatori lipsiți de talent și de cutezanță. Abu-Khamr se plângea de acest lucru, însă Astaghfirullah se împăcase cu situația. Pentru el, căutarea cu orice preț a ideilor noi era un viciu; important era să te conformezi învățămintelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cei doi Naasri nu zăboviră; nici măcar nu aprinseră vreo lumină. În schimb, tatăl, care pășea înainte, Mahmud și fiul, care venea în urmă, continuară să meargă până când ajunseră la o a doua ușă. Aceasta era mai masivă și mai bine ferecată; Naasri trebui să folosească trei chei ca să o descuie. Spre surpriza lui Mahmud, ușa dădea afară, o briză răcoroasă de aer nocturn mângâindu-i fața. Coborâră câteva trepte și ajunseră cu toții într-o grădină nu prea mare. —Nawaf, ai lopata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
să obțină de la Președintele Republicii răspunderea menținerii ordinii în Capitală. La 1 iunie, un escadron de cavalerie se prezintă în fața Parlamentului și un soldat e trimis să anunțe pe deputați că trebuie să părăsească sala. Același soldat, apoi, închide și ferecă ușile Camerei Deputaților și ale Senatului. Dar comandantul Cabeçadas e o victimă ușoară a oamenilor politici. Chiar bătrânul Bernardino Machado izbutește să-l păcălească. La 2 iunie Machado îl investește cu toate puterile constituționale, și el se retrage în viața
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
stîncimii îndelunge (185) Ei arunc umbre gheboase, uriașe, negre, lunge, Ce în șiruri tupilate după ei se mișcă, pare. Noaptea - ntinde măreția-i, lunca doarme, lunca moare, Și călcând încet cu greul lor s-apropie-n tăcere. Ei ajung la poarta mare ferecată cu putere, (190) Ce nu-i om s-o poată trece. Dar Călin suit pe zid: Hai veniți, smeilor, zice, poarta nu pot s-o deschid, Dară unul câte unul v-oiu lua colea de chică Și pe sus vă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se supără, sperie lumea, cu toate că nu face rău la nimeni. Cum eram lângă biserica Icoanei, i-am zis și io, așa, cum i-ar fi zis mamaia: Mergi înăuntru, închină-te la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea ferecată în argint, și-o să ți se întâmple o minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-a întrebat dacă am țigări. Încă nu fumez, zic. Nici să nu te-apuci
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
-n colivie, într-o lume pe care n-o doreați, n-o cunoașteți și n aveți cum s-o stăpâniți. Degeaba vă zbateți. Suntem prizonieri și condamnați, fiecare în lumea lui și-n singurătatea lui. De ce nu mă vedeți? Sunt ferecat în argintul înghețat al icoanei unei lumi care poate că deja nu mai este. Încerc să vă văd de acolo, din rama zilei mele de-acum și, dacă tăceți o clipă, cum tac apele adânci din fântâni, poate-o să
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
toată. Candela era stinsă. Trebuia s-o aprind, trebuia să fac focul în încăperea ca gheața. Oare biserica o fi descuiată? Acolo nu se poate să nu ardă măcar o lumânare. Am ieșit iar, m-am târât până la intrare, era ferecată. Am dat roată bisericii, m am opintit în ușa laterală. Ferestrele erau sus, nici vorbă să ajung până la ele. Oare Casa Domnului n-ar trebui să fie mereu deschisă, și mai ales noaptea, și mai ales iarna? Nu, se pare
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o baie publică, așa că se îndreptă spre Calea Griviței, unde se afla stabilimentul lui Vasiliu, farmacistul. De data asta dintr-un motiv care nu trebuia să fie bănuit de nimeni. Aici norocul s-a lepădat de el, stabilimentul era închis și ferecat. Își mușcă mustățile și înjură cu glas atât de tare, încât l-ar fi putut auzi și codița. Dar, cum nu știi niciodată unde dai și unde crapă, se pare că fu auzit de undeva dinlăuntru sau poate că fusese
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
te vor renega și știi de ce? Pentru că le vei lăsa moștenire o tinichea pe care singur ți-ai legat-o de gât! Nu-mi închipui când vei scăpa de ea. Ți-au pus-o la dosar și acolo va rămâne ferecată pentru încă multă, multă vreme! Urmă o pauză destul de anevoioasă și enigmatică, timp în care Bidaru știa precis că acest om calm, cu o vastă experiență în spate, își formulează în minte discursul final. În definitiv, de ce nu iei exemplu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
asemenea ritualuri și totuși, cu solemnitatea cuvenită, a repetat după el de trei ori la rând, cuvânt cu cuvânt, în același ritm sacadat și s-a prefăcut că jură cu aceeași gravitate, curios să afle cât mai repede misteriosul secret ferecat cu atâtea încuietori. După câteva clipe de tăcere, văzând că Grigore amâna dezvăluirile sale macabre, încercă să-l încurajeze și să-l provoace în același timp: Ai văzut că am jurat, nu spun la nimeni, vrei să mai jur odată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Agronomic Nicolae Bălcescu" din capitală. Știi ce sfat i-am dat? Ce sfat? Să presoare sare în urma ei și să fie bucuros că a scăpat de ea, iar dacă cumva i-ar trece prin minte să se întoarcă, să-și ferece ușile cu șapte lacăte și să n-o primească chiar de s-ar întinde ca o râmă! Dar nu cred că a înțeles mare lucru din ce i-am spus... Acest dialog a avut loc între soții Bidaru în prima
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și odihnindu-se în fața lui plină. 13. Obrajii lui sunt ca niște straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare; buzele lui sunt niște crini, din care curge cea mai aleasă smirnă. 14. Mîinile lui sunt niște inele de aur, ferecate cu pietre de hrisolit; trupul lui este un chip de fildeș lustruit, acoperit cu pietre de safir; 15. picioarele lui sunt niște stîlpi de marmură albă, așezați pe niște temelii de aur curat. Înfățișarea lui este ca Libanul, pare un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
Deschid încet fereastra... Deschid încet fereastra spre Eter Și peste Hău stau agățat de gânduri. Dar mă feresc să cerc vre´un Mister Și îmi scrutez Ursita printre rânduri Aș vrea șă știu ce-mi este scris; E totu´ ferecat în spații infinite, Nu știu ce-a fost real, ce este vis Dar ale mele vremuri nu´s implinite. Mă ostenesc cu Universul la taifas, Să-mpiedic Haosul să mă cuprindă. De a trecut o Eră dau un ceas Tot
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93383]
-
Biblioteca din Alexandria un turn fumegă asemenea unei guri de foc liftul s-a oprit la ultimul etaj nu va mai coborî niciodată În această dimineață pîcloasă mi-aș scărpina creierul ca un porc de toate zidurile scorojite iadul e ferecat raiul are flori de hîrtie oare ajunge să-ți oprești bicicleta cînd trece o căruță pe lîngă tine ca să fii un sfînt ajunge pălăria aruncată În praf și piciorul acela lovindu-te Între buci cu o deosebită condescendență pietricele În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Plafonul se arcuiește - cu tot cu lustra la care s‑au spart deja două dintre suporturile de sticlă pe care sunt montate lumânările electrice - punâncu‑i capac lui Rainer, cu tot cu nevoile sale. Dar asta nu înseamnă că nevoile sunt nimicite, ci doar ferecate într‑o închisoare de unde nu există ieșire. # Kochgasse - această stradă l‑a primit deja pe Hans la sânul ei, cu câțiva ani în urmă, pentru ca acesta să nu‑și mai amintească de copilăria petrecută la țară. N‑au mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
al prinților inteligenței, al atotputernicilor stăpîni ai limbilor și al nemuritorilor făuritori de versuri, al speranței, dorinței și setei mistuitoare care pot sălășlui incredibil În Închisoarea minusculă a capului și care pot zdruncina și zdrobi micul lăcaș În care sînt ferecate. Mortul era Îmbrăcat În niște haine banale și prin Îmbrăcămintea sa mizeră, ieșea la iveală din nou calitatea, condiția vieții sale, ca și cum hainele pe care le purta aveau gură, aveau personalitate, vorbeau o limbă proprie. Ele povesteau că stăpînul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
stai și tu mai lejer. Nu, ea prefera o atitudine politicoasă, îndatoritoare dar rece. Într-o primăvară am cunoscut-o pe mama Sabinei. Maria Firidă era o femeie mare, cu ochi oblici și suflet de afacerist. Abia ieșită la pensie, ferecase frigiderul cu un lanț gros și îl somase pe bărbatu-său: ori dai pensia în casă, ori mănânci la crâșmă. Fire blajină, capul familiei încercă să vadă cum e să trăiești doar cu lichide. Doamna Firidă, natură practică și iubitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]