718 matches
-
ar fi de-a dreptul perfect. Mă bucur foarte tare pentru tine, a spus Alison melancolică. —Ce vreau eu să spun, a continuat Susan, este că, în urmă cu șase luni, eram disperată, iar acum sunt cât se poate de fericită. Se sperăm că același lucru o să se întâmple și în cazul tău. —Mai puțin accidentul care să-i pună viața în pericol, a râs Julia umplându-și paharul cu șampanie. Apoi femeia a vrut să treacă și la paharul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Din ocean de vise ferice strălucitoare Ai apărut în viața-mi femee răpitoare Cum luna argintoasă albă zâmbind răsare Din înstelata mare! În ocean de visuri din ce în ce perite Te-ai dus și-ai stins cu tine ilusii fericite Cum luna melancolică și palidă dispare În înstelata mare! Pe-a gândurilor câmpuri din ocean de vise În sânta mea junie al tău chip îmi surâse, Femee scumpă mie, cum luna-ncet apare Din înstelata mare 18. ORIUNDE VOM PRIVI
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
razim fruntea, Zic puțin și mult privesc, Inima în mine crește [De un dor supra-ceresc. ] Tremură talia dulce Strâns de brațul meu cuprinsă, Ea se apără, -mi cuprinde Gâtul - mă sărută, râde. Și nimica nu mai zice. E atât de fericită - Sunt atât de fericit! Luna trece liniștită. 27. CA FLACĂRA DE VÎNT ÎMFLATĂ (cca 1872) Ca flacăra de vânt îmflată Cu limbi de aur părul tău; Aripa ta e constelată Și în colori de curcubău; Și-albastra haină ce-mmuiată Cuprinde
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ar fi la Tomsk sau Atomsk. Amintiri incredibil de fericite, comparabile de fapt cu cele ale copilăriei mele În Rusia, sunt asociate cu munca mea de cercetare de la Muzeul de Zoologie comparată din Cambridge, statul Massachusetts (1941-1948). Nu mai puțin fericite au fost numeroasele călătorii pentru completarea colecției, efectuate aproape În fiecare vară, timp de douăzeci de ani, prin majoritatea statelor țării mele adoptive. În Jackson Hole și În Marele Canion, pe versanții munților ce se Înalță În Telluride, Colorado și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
propusese să suporte pedeapsa în tăcere. Ea, care se socotea că este mare și destul de puternică pentru a o ajuta pe mama și pe surioarele ei, care atât de mult așteptase sărbătoarea Învierii Domnului, care numai ieri era atât de fericită, iat-o acum, micuță și firavă, stătea în fața chinuitorului, așa cum stătuse și Iisus tăcut în fața chinuitorilor Săi, fără a-și deschide gura, fără a se apăra. Și era o copilă de numai nouă ani. Desigur, că nici ea, nici ceilalți
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
cea care părăsește, decât cea părăsită, din punctul de vedere al respectului de sine. Sunt de aceeași părere, zise Marci. M-am simțit cu adevărat foarte bine atunci când i-am dat papucii lui Christopher. Foarte bine. Uite cât sunt de fericită acum. —Marci, Încetează, i-o reteză Lauren. Va trebui să o ducem pe Sylvie la un hotel. Nu ar trebui să vorbești cu Hunter sau să-l vezi cel puțin o săptămână. Plănuiește-ți ieșirea din peisaj. Întâlnește-te cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
fel pe care nu prea Îl vezi de obicei În galeriile de artă, ca să nu spun doar atât. Pe chip Îmi apăru un zâmbet care părea să fie acolo de când lumea. Părea destul de mare Încât să cuprindă Întreaga lume. — Ce fericită sunt! am respirat eu ușurată. Acela cu siguranță nu este soțul meu. Am făcut o mare greșeală. M-am Întors spre Marci. Era albă ca varul. — Ce e? am Întrebat-o, devenind brusc serioasă. Știi cine e tipul ăla? —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
Cinci minute, după socoteala mea, șapte cel mult. Indiferent cât a durat, când s-a întors ea la masă, încă mai așteptam comanda. Dintr-odată, era iar toată numai zâmbet, dar cum aș fi putut ghici de ce era atât de fericită? Dacă m-aș fi ostenit cât de cât să gândesc, aș fi ajuns la concluzia că era pentru că-și golise bine burta. Când am terminat de mâncat și ne-am urcat iar în mașină, motorul a scos cea mai ciudată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
păstrezi un secret. Nu mă faci de râs, sper? Nu, nu te fac de râs. Dacă nu vreți ca Joyce să afle, n-am să-i spun. Și nu te-am dezamăgit? — Sigur că nu. Dacă tu și Nancy sunteți fericite, bravo vouă. — Vezi tu, avem atâtea în comun. Parcă suntem surori și creierele noastre sunt pe aceeași lungime de undă. Știm întotdeauna ce gândește și ce simte cealaltă. Cu bărbații cu care am fost, vorbele erau mereu cele mai importante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
aparte. Cornel e în clasa a opta. Și el are multe talente ascunse. M-a întrecut în înălțime. Am bază în el; este meșterul casei; strică și repară orice, dar mai întâi strică, ca să aibă ce repara. Înseamnă că ești fericită! M-ar pedepsi Dumnezeu dacă aș spune că nu... Dar fratele tău Petrică, ce mai face, cu ce se mai ocupă? Parcă știam că-i medic ginecolog sau cam așa ceva... Ai nimerit-o. S-a realizat profesional, are cabinetul lui
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cu alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi fie satisfăcută repede curiozitatea aceasta: din ce pricină familia mea, fericita fericitelor, va fi... nefericită? Ruga mi-a fost îndeplinită... N-am descoperit nici măcar o cauză picantă, de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alta, dar fiecare familie nefericită este nefericită în felul ei. Flagelându-mă, crezând că este de la sine înțeles că voi avea o familie etern fericită, mă rugam să-mi fie satisfăcută repede curiozitatea aceasta: din ce pricină familia mea, fericita fericitelor, va fi... nefericită? Ruga mi-a fost îndeplinită... N-am descoperit nici măcar o cauză picantă, de bonton modern: un amantlâc la patru ace, o impotență precoce, o... Am aflat că ne-au obosit sentimentele. Asta, ar zice tata, e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perete, Îl priveau Îngroziți; neputîndu-le Îndura căutarea, Își lipi buzele de peretele metalic al cușetei și-l sărută, ca pe-un obraz rece. „Draga mea dragă, draga mea dragă! Ce bine c-ai murit. Dar oare Îți dai seama ce fericită ești?“ Îl Îngrozea gîndul că un copil se poate schimba Într-atît și se Întreba cum s-ar simți un mort dacă ar asista, neputincios, la o asemenea trecere de la candoare la păcătoșenie. „E ca-ntru-un balamuc!“ exclamă maică-sa. „A, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
sine și departe de sine ? Supliciul o adusese aproape de abandon și demență, o apropiase - să admitem -, chiar dacă doar temporar, nu numai de propriile încă nedeslușite obsesii, ci și de predispoziția inițială a jocului, în care se afla șansa ei de fericită infirmă, precum Piero claustrat în unica sa menire. Cartea acestui fiu ar fi un lung interogatoriu asupra mamei, dar și despre Cosimo, ca și despre sine ? Pe cine să întreb dacă atunci când, peste mai mulți ani, Sia se grăbea să
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
urma urmei, mai curând o stare emoțională decât un prilej de adâncă și, într-o măsură, pătimașă mirare. Atunci, în acea competiție, laurii au încununat creștetul unei franțuzoaice, evident, dar nu al unei madmoazele de pe continent - adică din inima Franței. Fericita câștigătoare e originară din Insula Réunion. Adică dintr-un departament francez de peste mări și țări. Tot Franța, cu alte cuvinte. Pe domnișoara reunioneză-creolă, cum li se mai spune locuitorilor băștinași de gen feminin, o cheamă Valérie Bègue. Are 22 de
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92343]
-
posturi! Eu primisem Rio della Burlești, un sat care, dacă te gândești bine, nici nu-i așa de departe de București unde aș vrea eu să mă Înscriu anul viitor la engleză-fără frecvență. Și dacă ai ști tu, Zare, ce fericită aș fi să știu că Îmi răspunzi la această scrisoare și că voi sta totuși În mica localitate Burlești mai multă vreme În așteptarea ta. Ceva poate urgent schimba totul În cenușă și nisip. Nici nu bănuiești la ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
a zis. — Minți. — Ba nu. Așa mi-a zis. — Minți, spuse Oxigenata cu mândrie. — Ba nu, e adevăru’-adevărat. Mă jur pe ce vrei tu. — Steve n-avea cum să zică așa ceva. El nu vorbea În felu’ ăsta, spuse Oxigenata fericită. — Ba-i adevărat, spuse Alice cu vocea ei plăcută. Și nici nu mă interesează dacă mă crezi sau nu. Acum nu mai plângea, se liniștise. — Steve n-avea cum să zică așa ceva, declară Oxigenata. — Ba a zis, spuse Alice zâmbind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o să devin sfântă. Asta voiam să fiu și asta credeam că trebuie să fac ca să ajung una. Mă așteptam să fiu sfântă. Eram sigură c-o să fiu. Pentru o clipă am și crezut că-s o sfântă. Eram așa de fericită și totul părea atât de simplu și de lejer! Când mă trezeam dimineața mă așteptam să fiu sfântă, dar nu eram. N-am ajuns niciodată sfântă. Și mi-aș dori atât de mult. E tot ce vreau. Tot ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
mi-au zis și ei. Și cu durerile cum mai stai? — Acum nu mă mai doare nimic. Într-un timp nu mai puteam de stomac. Credeam că măcar de la durerea aia și tot mor. Sora Cecilia se uita la ei fericită. — Zice că n-ai scos un sunet. — Erau prea mulți oameni În pavilion, spuse mexicanul pe un ton dezaprobator. Și tu, cam la ce nivel Îți sunt durerile? — Destul de mari. Sigur, nu atât cât te-a durut pe tine. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
vorba: 167 Gruia, tată, hai să-i spunem noutatea, că altfel mama Maranda se îmbolnăvește de inimă și de unde doctor s-o tămăduiască? Până s-a întâmpla minunea... hehei! Da’ și când a fi să fie, apoi să vezi ce fericită va fi! Doamne, că răi mai puteți fi! Mă fierbeți ca pe fasole și numai nu-mi spuneți și mie trăsnaia ceea... Nu-i trăsnaie, Marandă... Îi un gând al lui Gruia. Și ce gând! Când ai să-l auzi
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
izbutesc să-i ajut, adică să-i fac să mă întreacă... Fata izbucni deodată în râs, și cu un gest scurt familiar se apropie de el și-i luă brațul. - Maestre, începu cu fervoare, nici nu bănuiți cât sunt de fericită!... Auzisem atâtea despre d-stră. Ce nu se spunea, ce nu se povestea despre Maestrul Manolache Antim! Dar asta nu mi-a spus-o nimeni, și nu aveam cum s-o ghicesc. Știam doar atît: că, într-un anumit fel, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cearceaf. Trebuia să-mi închipui că Generăleasa o va păstra cu sfințenie, căci asta era tot ce-i rămăsese de la Caty, de la fata ei cea mai mică, și, până atunci, cea mai norocoasă, căci avea patru copii și fusese singura fericită în căsătorie. (Atunci, în ziua bombardamentului, nu știa că soțul ei, Vanghele, căpitanul Vanghele, trăgea să moară într-un spital din Iași.) Celelalte două fete nu avuseseră noroc în căsnicie. Una divorțase și trăia la Craiova; se încurcase cu un
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
SÎnt cele mai frumoase, Nickie. Pur și simplu nu se poate să mai fie păsĂri atît de frumoase. — SÎnt la fel de frumoase ca fața ta. — Nu, Nickie. Nu rîde. PĂsările astea mă fac să mă simt atît de mîndră și de fericită, că-mi vine să plîng. — Da, cînd se Învîrtesc În lumina soarelui și apoi zboară mai departe sînt atît de mîndre și prietenoase și blînde. PĂsările zburaseră și deodată Nick Își ridică pușca și trase Înainte ca soră-sa să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ei și mi se par minunați. Habar n-aveam că există așa copii. Însă Andy e prea mic totuși ca să mă căsĂtoresc cu el și, oricum, pe tine te iubesc. Așa că mai uit de ei și-s cît pot de fericită, pentru că sînt cu tine. — Ești o fată bună. — Nu chiar. SÎnt destul de dificilă. Da’ știu cînd iubesc pe cineva, și pe tine te-am iubit dintotdeauna. Așa c-o să Încerc să fiu bună. — Ești minunată. — Ei, pot mult mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
din temelii, aducând modificări la bolți, turle, acoperiș și picturii interioare. Atunci a dispărut și turnul clopotniță, cu tot cu ceas. Acum ai să afli despre o danie mai puțin obișnuită. Despre ce minune este vorba și când se petrecea asta, vere? Fericita primitoare a daniei a fost Nastasica “Cucoana dumisale păharnicului Chiriac Sturdzii”. Binefăcătoarea era Anghelușe Isăroaie, care la 18 martie 1678 (7186) a dăruit Nastasicăi “O falce și giumătate de vie... în Urșulea, cu livadă și cu loc de cramă”. Ca să
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]