1,420 matches
-
a aranjamentelor sociale feudale. Luther a fost foarte dur În atacurile sale asupra proprietății Bisericii, argumentând că Vaticanul a adunat bogații fabuloase, În decursul secolelor, pe socoteala oamenilor și a violat credința creștină, care predica abstinența și evitarea luxului lumesc. Fervoarea Reformei a Înlocuit o clasa de proprietari cu alta. Pământurile Bisericii au fost confiscate În Europa de Vest și Nord - chiar și În țări catolice precum Spania și Austria -, iar pământurile latifundiarilor feudali au fost fie confiscate, fie vândute. Distrugerea vechii ordini
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
În pruncie. Freud a crezut că povestea lui Hristos a servit ca un surogat pentru pierderea sentimentului originar de unitate oferind dragostea necondiționata a lui Dumnezeu și speranța În salvarea eternă. În era modernă, identitatea națională a devenit substitutul favorit. Fervoarea patriotică le dă multor oameni sentimentul că fac parte dintr-un Întreg mai mare, imortal și care oferă iubire. Adeseori ideologia servește același scop. Mulți capitaliști și socialiști și-au găsit refugiul Într-un cocon ideologic atotcuprinzător. În același timp
Visul European by Jeremy Rifkin () [Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Voronca, Claude Sernet sau B. Fundoianu. Din 1948, când Grupul suprarealist român se dizolvă trebuind să cedeze locul realismului socialist, până în 1952, anul în care părăsește definitiv România emigrând în Israel, L. nu mai poate publica. Ajuns în Franța regăsește fervoarea libertății, mediul propice pentru a-și continua experiența poetică începută la București. Cărțile publicate acum, atestând o extraordinară îndrăzneală în aprofundarea „cabalei fonetice” și în destructurarea-restructurarea limbajului poetic, îi atrag aprecierea lui Gilles Deleuze: „Gherasim Luca este un mare poet
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
va face loc gândirii „nedirijate”, L. predică venirea unui timp în care fenomenele mediumnice, ca proiecții ale inconștientului, vor deveni o calitate comună. Asemenea celorlalți membri ai Grupului suprarealist român, L. explorează toate temele mitologiei suprarealiste, aducând un plus de fervoare în căutarea miraculosului, în inventarea iubirii și în admirabila dialectică a negării morții. Ca toți suprarealiștii, Luca sugerează „o oră mediumnică, permanent mediumnică”, un timp și un spațiu permeabile la mister, aflate în așteptarea tensionată a unor «mesaje» tainice. [...] Stranietății
LUCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287859_a_289188]
-
pare modelată în funcție de dominanta planetară - sugestii încețoșat esoterice. Primul sonet, Culegătorii, cel mai descărnat - pe măsura esențelor ultime -, e o incantație a luminii, a Soarelui. Dar și speculația sinuoasă, și rigoarea, împinsă la extrem, a formelor fixe rămân străine de fervoarea căutărilor de altădată (din Arca lui Noe), care, susținute de substanțialul fond arhetipal al miturilor „salvării”, dobândeau o amplitudine a resemantizării lirice în acord cu eternul omenesc, cu șanse reale de a-l reprezenta pe autor și dincolo de îndreptățita mențiune
STANESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289877_a_291206]
-
altul feminin, sunt fratele și mama Zoei. Liantul întregii materii romanești este afinitatea misterioasă care sudează sufletele fetelor. Toată lumea o consiliază, de la început, pe Ana să se despartă de Zoe, dar ea nu își poate concepe altfel existența. Iubită cu fervoare de un depravat inteligent, personaj de tip matein care năzuiește să se purifice prin această relație, îi propune bărbatului o căsătorie de formă, la al cărei adăpost să se poată consacra total Zoei, exclusiv în virtutea unei incoruptibile afecțiuni sufletești. Hotărârea
STAHL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289841_a_291170]
-
constrâng/ împreunarea/ în nupțiul rimei ca o placă/ veche”). Poemele și caligramele din Interogativul consecvent (1995) aduc o restructurare a atitudinii lirice, o simplificare și o radicalizare a imaginii. Eul poetic nu mai este atras de implicarea afectivă ori de fervoarea înțelegerii, ci este dornic să împărtășească din înțelepciunea resemnării. Poezia devine mod existențial alternativ, care își stăpânește autorul, impunându-se emblematic. Lipsa de echivoc a implicațiilor etice iese tranșant în evidență în raport cu ambiguitatea funciară a poetului ce îngemănează în demersul
STOICESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289955_a_291284]
-
intr. M. Pellegrino, trad. T. Alimonti, L. Carrozzi). Predicile au fost rostite în fața credincioșilor din Hippona, iar unele și la Cartagina. După cum observă Pincherle, „există în acele discursuri o ușurință și o spontaneitate a expresiei, o vioiciune a coloritului, o fervoare și, în același timp, multă căldură umană, la care nu ne-am aștepta în argumentarea adesea întortocheată și pedantă a anumitor pagini din marile tratate... E uimitor cum el știe să expună și să clarifice chestiunile cele mai dificile, să
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca una printre altele. însă - trebuie să o repetăm - valoarea cărții constă în altceva decât în verosimilitate și anume în plasticitatea portretisticii și în comicul de situații. Autorul știe să vadă absurdul în viața cotidiană și să-l evidențieze cu fervoare, transformând totul într-un bâlci al deșertăciunilor. Chiar și de pe crucea pe care își închipuie - cu o inofensivă megalomanie - că stă răstignit, el vede înainte de toate comedia existenței. Grid Modorcea, Mort după America sau Despre înviere, dialog iscariot, București, Ed.
O CARTE DE SCANDAL by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17120_a_18445]
-
din perspectiva necesității misiunii profetice în interiorul Bisericii. Din punctul de vedere al autorității sacerdotale, apropierea parusiei este anunțată de înmulțirea impostorilor, a celor care se pretind inspirați. Din punctul de vedere al profeților însă, apropierea parusiei se deduce din dispariția fervorii profetice și din instituționalizarea credinței. Pactizarea cu cele lumești constituie, pentru autorul Urcării la cer..., cea mai gravă trădare a Evangheliei, trădare care se înscrie totuși în ordinea divină a lucrurilor. „În zilele acelea, se vor înmulți cei care, lipsiți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
origine, nefiind preocupat de proveniența acesteia. Ceea ce‑l interesa, era prezența, foarte importantă pentru el, a unui apostol al lui Cristos alături de două personaje ale Vechiului Testament. Aceasta arată că textul nostru este produs într‑un mediu creștin în care fervoarea apocaliptică nu mai are întâietate, personajele noutestamentare putând sta alături de cele veterotestamentare, fără a surprinde prea mult. Recent, într‑o teză susținută în 1997 la Universitatea din Siena, S. Gennari propune identificarea Anticristului‑diavol din textul nostru cu Iulian Apostatul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate acestea, episcopul Hipponei nu rămâne niciodată prizonierul acestui particularism, foarte simțit la predecesorii săi. Nu există nici o îndoială că Augustin, păstrându‑și permanent caracterul de cartaginez autentic, depășește cu mult forma mentis de origine africană, grație personalității sale excepționale. Fervoarea și intoleranța predecesorilor săi, adeseori jenante, devin ingrediente asimilate și șlefuite de geniul său politropic. În ceea ce privește viziunea asupra Anticristului, Augustin reușește tocmai această sinteză între patriotismul local, propriu teologiei africane anterioare lui, și un anumit spirit cosmopolit (fără nici o conotație
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îndeplinească opere cu adevărat durabile și fecunde”. Cronicile de la rubrica „Viața poeziei” din „Revista Fundațiilor Regale” lasă să se întrevadă „un critic al poeților generației” (Mioara Apolzan), cu bune lecturi din lirica modernă română și străină, în al cărui examen fervoarea alternează, le cas échéant, cu negația neechivocă, într-un limbaj sobru și totdeauna urban. Studiul despre G. Bacovia, editat, de asemenea, postum (2002), indică familiarizarea cu poetica și momentul simbolist, cu temele specific bacoviene (provincia, periferia, cromatica particulară etc.), întregind
SIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289711_a_291040]
-
conspiratorii la tronul domnesc. Sunt alături de Ștefan în bătălia cumplită de la Valea Albă, unde pier comisul Manole și fiul lui cel mai mare. Episoade din cântece bătrânești (Chira Chiralina, Șerb sărac, Doicin bolnavul, Novăceștii) devin scene de roman, tratate cu fervoare imaginativă și defazare ironică realistă. Mitul dragonului reapare, Onuț îl răpune pe Hrana Beg, al cărui sânge e rece și căruia îi trebuie trup de fecioară ca să se încălzească, oștile turcești pătrund în codrii Moldovei ca o uriașă reptilă, mlădiindu
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
mea, le amintesc cititorilor că la sfârșitul acestui volum vor afla un scurt eseu ritmat al bine cunoscutului dr. Triller (pe care l-am tradus din germană), despre mijloacele asigurării unei bătrâneți fericite - și chiar dacă nu dovedește o prea mare fervoare poetică, e oricum prețios pentru sfatul pe care Îl conține 302. Sher Singh este extrem de politicos și de amabiltc "Sher Singh este extrem de politicos și de amabil" Din fire, maharajahul Sher Singh era extrem de politicos și amabil. Avea o intensă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Paladi la feredeile Borsăcului (publicat de Aron Pumnul în Lepturariu rumânesc cules den scriptori rumâni), unde, pentru prima dată la noi, este întrebuințat termenul „romantic”. S. se declară „pătruns” de frumoasa, „romanticeasca priveală” a muntelui, dar sentimentului naturii îi lipsește fervoarea, scriitorul fiind copleșit de înregistrarea detaliată și prozaică a celor văzute, de transcripția mitologică și de tiparul bucolicii clasice în descriere, cât și de efectele neașteptate ale unui stil comic. SCRIERI: Odă din partea opștiei întru slava nunții luminății sale prințesii
SCAVINSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289540_a_290869]
-
apară înainte de a-l organiza. Între timp, cu restrângere de pagini și acoperire a întregului sumar prin unicul condei al redactorului - la numărul 2, aproape toate materialele, nesemnate, i se datorau -, publicația se zbătea să supraviețuiască, menținându-și ținuta și fervoarea ideilor. În pagina a doua, „profesională”, se consemnau, în serial, adresele și componența principalelor asociații de breaslă și, număr de număr, se repeta acest cartuș exortativ: „Dacă s-ar uni Asociația generală a medicilor, Asociația generală a inginerilor, Sindicatul presei
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Dezvăluiri, îi apare în 1989. Colaborează cu versuri, recenzii, reportaje la „Luceafărul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Unu”, „Echinox”, „Al cincilea anotimp”, „Romanian Roots” (SUA), „Cele trei Crișuri”, „Bihorul” ș.a. Versurile lui S., îndeosebi cele din Strigătul de siliciu (1997), anexează unei fervori declamatorii fără suport reflexiv o materie eterogenă. Cu toate că uneori vivacitatea perorației, inervată în ideea ludicului, deturnează poemul în sensul unui umor neintenționat („Vai ție (mi-au zis) cum ai cântat în versuri nimicul/ (ești un zero tăiat mămăligă dezamorsată)/ fire
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
aplicat, destinat să valorizeze trăsăturile fiecărui autor, pentru a proceda la realizarea unui studiu modern de sinteză. „Spațialitatea” și „axa temporală” sunt considerate referințe estetice dominante pentru arta scriitorului francez dintre 1800 și 1900. Argumentele, selectate cu discernământ și cu fervoare analitică, au în vedere scriitori care au conferit personalitate secolului al XIX-lea francez: Chateaubriand, Victor Hugo, Alfred de Musset, Balzac, Stendhal, Gustave Flaubert și Émile Zola. Alături de exactitatea comentariului și de soliditatea construcției, pe care bogăția aparatului critic nu
SIRBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289706_a_291035]
-
culturile mici este de a susține și proteja „ideea de cultură”, de a opta pentru „perspectiva solidarității în locul veleităților imperialiste pe care în mod nejustificat intelectualii acestor țări le afirmă astăzi”. Demonstrația-pledoarie este reluată concret prin exemplul Franței, cu o fervoare în care G. Călinescu a văzut „o continuare anacronică a spiritului nostru vasal”, iar Cioran, într-o scrisoare către autor din 1973, „cel mai delirant elogiu făcut vreodată Franței”. Apreciată drept „cea mai reușită personalitate istorică a Europei occidentale”, tărâm
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
aștern după fraze / memoria plină de văgăuni vomită pământul putrezit...” (amănunte din viața de zi și din vis a magnificului nicolae, V). Majoritatea textelor proiectează relația dintre nicolae magnificul și dona juana într-un univers erotizat, carnavalesc, orgiastic, cu toată fervoarea și bizareria oniricului. Introducerea tanaticului marchează îndeosebi personajul feminin, în care s-a descifrat o „figură feminină a Poeziei”, ce convertește fiorul tanatic în dorința de a genera text, astfel încât miza supremă a trăirii poetice ajunge să fie textualizarea, adică
ŢONE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290223_a_291552]
-
înflorește ca „ghimpele”, pătimașă, aflată sub unda „duhului străbun”. Se conturează acum câteva teme predilecte. Cântând „subobiectele”, T. zice: „iarba crește din mine”, „nu sunt decât o plantă hrănită ritual”. Este o poezie cu aspirație cosmică, tinzând spre osmoza între fervoare și înalt, spre a cuprinde „imensa Golgotă de la moluscă la Olimp” și configurând un dicționar imens de „subcuvinte” (adică, după Al. Piru, „cuvinte nediferențiate din spuma originară, capabile să denumească doar subobiecte, forme primitive ale obiectelor”). Pare o nouă poetică
TORYNOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290233_a_291562]
-
alunecare pe teren polemic cu G. Călinescu) de Al. Cerna-Rădulescu. Constanța Trifu izbutește să obțină un scurt interviu de la T. Arghezi, aflat la ultimele repetiții cu Seringa. Cea mai consecventă e rubrica plastică, singura rezistentă până la dispariția ziarului, care semnalează fervoarea creatoare a unui număr mare de pictori, sculptori, ceramiști ș.a. și prezintă o rețea de galerii și săli de expoziții, unde figurează cu lucrări Gh. Vânătoru, Magdalena Rădulescu, Kimon Loghi, Aurel Jiquidi, W. Sigfried, Demian, Rodica Maniu, Cecilia Cuțescu-Storck, Marius
ULTIMA ORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
Éluard, F. T. Marinetti, începând cu numărul al treilea revista va fi scrisă „în întregime de câmpinenii George Bogza și Al. Tudor-Miu”. Beneficiind de experiența publicațiilor avangardiste care au precedat-o (între care „75 HP”), U. se lansează cu fervoare negativistă și intransigență, trezind ecou în presa vremii. Fără opțiunea unei orientări explicite în peisajul experimentalist al avangardei, revendicându-se doar din izolarea orgolioasă și originalitatea șocantă a patronului spiritual al cărui nume îl poartă, U. adoptă maniera suprarealismului, curent
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
științifică” este frapantă: „O corolă strălucită/ Ai, într-Amaryllidee/ Perianth ca din poveste,/ În formă de șease foi,/ Petale încântătoare,/ Stamine, șease frumoase,/ Dispuse cu măestrie/ Și cu frunze foarte moi” (Legenda Narcisului). Surprinde inadecvarea majoră între curiozitatea pasionată, plină de fervoare, îndreptată către elementul cultural și sensibilitatea minoră, efeminată, repartizată egal - „la tot ce suferă sau de-abia mai mișcă” -, indiferent de obiectul ei, trăsătură remarcată și de Tudor Arghezi. Prin componenta livrescă excesivă, în care simbolul vizează întotdeauna cultura, și
VANTUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290427_a_291756]