30,744 matches
-
de întîlnire, de dialog, un loc uman în care oameni de pretutindeni au șansa să fie împreună. Datorită investițiilor, reabilitărilor clădirilor de patrimoniu, datorită primarului Johannis, Sibiul este din nou un spațiu spiritual, pe care și teatrul l-a înnobilat. Festivalul a fost mereu un liant, un prilej de a scoate în evidență, încă o dată, minunile orașului. Au fost multe bîlbîieli la ediția aceasta, confuzii, impolitețuri, întîrzieri, suspendări, amînări, lucruri care nu au fost explicate. Staff-ul, deși teoretic numeros, practic
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
teoretic numeros, practic, este format din aceeași oameni pe care îi știu de mult, oameni dăruiți, care nu se dau în lături de la nimic ca să meargă treaba ca pe roate. Sînt puțini, însă, și suprasolicitați. Cu toți au trudit ca Festivalul să intre în conștiința sibienilor. Și nu numai. Este un organism viu, dinamic, cu stări, cu suișuri și coborîșuri. Cu toate imperfecțiunile, Festivalul este așteptat, comentat, amendat, criticat, ridicat în slăvi. Ca și directorul lui, Constantin Chiriac. Lumea de teatru
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
nimic ca să meargă treaba ca pe roate. Sînt puțini, însă, și suprasolicitați. Cu toți au trudit ca Festivalul să intre în conștiința sibienilor. Și nu numai. Este un organism viu, dinamic, cu stări, cu suișuri și coborîșuri. Cu toate imperfecțiunile, Festivalul este așteptat, comentat, amendat, criticat, ridicat în slăvi. Ca și directorul lui, Constantin Chiriac. Lumea de teatru vrea să meargă acolo, există vîlvă în jurul Sibiului. De aceea, cred cu toată tăria că ștacheta trebuie ridicată. Că ceva trebuie schimbat. Că
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
spectacolelor de teatru. Miza este ca acestea să existe la un nivel semnificativ. Greutatea lor trebuie să încline balanța în favoarea valorii, a lucrurilor inedite pe care le poți vedea. Numai la Sibiu! Să știi că, dacă nu ai ajuns la Festival, ai pierdut un spectacol teribil, de ultimă oră de la Sankt Petersburg, din Lituania sau Anglia. Asta mi se pare o miză pentru care merită să dai bătălii multe! Și Chiriac știe să le dea" A demostrat-o! În cămăruța de la mansarda
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
dealurile de la Ocna Sibiului ca să văd, pe ape, Banchetul, tot în regia lui Ranin, cu o groază de personaje, cu alaiuri întregi care-și duceau povestea sub cerul înstelat de deasupra noastră. Noaptea aceea a fost pentru mine emblematică pentru Festival. Și am plecat cu această imagine. Am stat, laolaltă, oameni din toată lumea asta, spectatori obișnuiți, țăranii din Ocna, uimiți și bucurați la propriu de magia teatrului, fastuos, care le întinde mîna și care le arată că viața înseamnă și poveste
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
teatru și pentru teatru se mișcau și jucau pe ritmurile noastre cele mai autentice. Poate doar zongora lui Ion Pop din Maramu să mă fi făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet, îl apreciez enorm și de care mă simt artistic apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit scuze și explicații, nu știu cui aparține vina, de ce s-a amînat patru ore
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
făcut să mai uit amarul lăsat de comportamentul regizorului Andriy Zholdak față de spectatori și de Festival. Un regizor pe care, repet, îl apreciez enorm și de care mă simt artistic apropiată. N-am înțeles nici pînă acum, și nimeni din partea Festivalului nu a oferit scuze și explicații, nu știu cui aparține vina, de ce s-a amînat patru ore începerea reprezentației și de ce pauza între acte a durat peste o oră, astfel încît bîntuiam ca bezmeticii pe la două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
la rînd, înaintea filmului din competiție, sala plină cu critici, din Grand Théâtre Lumičre, putea urmări o secvență dintr-un vechi Godard, "ŕ bout de souffle", ca o probă a prospețimii nealterate a Nouvelle Vague-ului. Acum, la ediția 2004 a festivalului, Jean-Luc Godard a fost prezent, în afara competiției, cu un nou film, "Notre musique". Un poem ŕ la Godard, o îmbinare de ficțiune și documentar pe lungimea de undă a unui eseu cinematografic despre "muzica noastră", muzica secolului, despre omul în
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
Intermitenții care au tulburat cu protestele lor recentul Cannes au făcut din "mitul Godard" un fel de spirit tutelar al mișcării lor. (Nu Godard a fost acela care, spînzurat de cortina sălii de proiecție, în mai '68, a cerut oprirea festivalului?) Dar maestrul nu se lasă revendicat de nimeni. Cel mult, la conferința lui de presă, îl lasă pe un intermitent să-și povestească viața și necazurile în zece minute! Altfel, nu ia poziție și nu se pronunță vis-ŕ-vis de revendicările
PROVOCATORUL J.L.G. by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12781_a_14106]
-
ieri), celelalte centre sînt invariabil nord-vestice: Timișoara, Arad, Oradea, Tîrgu-Mureș, Bistrița, Sf. Gheorghe, Cluj și Sibiu. Singura excepție o reprezintă Iașul, unde Matei Bejenaru, un artist solitar și atipic pentru climatul artistic din zonă, a organizat, în ultimii ani, un festival de performance. în rest, nici unul dintre marile centre urbane și universitare nu manifestă vreun interes pentru astfel de expresii artistice. Și aceste orașe nu sînt chiar de neglijat; ele se numesc Constanța, Galați, Brăila, Ploiești, Pitești, Craiova ș.a.m.d.
Artă tradițională / Artă alternativă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12800_a_14125]
-
Marina Constantinescu Mi-am amintit de cartea cu acest titlu a lui Eduardo Mendoza cînd m-am întors de la Sibiu. Personajul Onofre Bouvila iubește Barcelona.Și eu văd și iubesc Sibiul, acest oraș european, în primul rînd datorită Festivalului Internațional de Teatru, apoi datorită amintirilor majore care îmi leagă copilăria și tinerețea de el, de împrejurimi, de cîțiva oameni. De miracolul descoperirii și reîntîlnirii cu el, cu ei. În forme fascinante, copleșitoare, care se petrec numai pe tărîmuri magice
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
protejează bucuria sau tristețile. Așa cum, pentru personajul lui Mendoza, Barcelona este privită, analizată și adorată în intervalul dintre cele două Expoziții Universale � 1888 și 1929 � așa și pentru mine Sibiul a intrat în ființa mea datorită celor unsprezece ani de festival, secvențelor de timp petrecute în această cetate, momentelor de fericire � cînd am văzut spectacole minunate, cînd am stat la palavre cu cîțiva dintre prietenii mei de aici sau de aiurea, cînd teatrul m-a acompaniat pe mine sau, de ce nu
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
cerul. Cum spune, undeva, Jacques Brel. Ziua și noaptea. Am privit norii și seninul, ploaia, aura Lunii și stelele, am auzit murmurul vocilor din jur. Și am ascultat o mie și una de povești. Nu mai știu exact cea despre Festival a cîta a fost. Dar cînd zorii s-au ivit, am știut că totul se va preface într-o realitate frumoasă. Sînt printre cei care, de aceea, lucid, au penalizat cu voce critică diluările, risipirile, trădările, abaterile, poate, de la anumite
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
amestece graiurile și ficțiunea. Simțeam lupta aproape corp la corp cu tot soiul de oficialități, de toate culorile politice, care au opus rezistență, care au încercat să oprească visul. Sînt multe lucruri de discutat, de nuanțat, de criticat la acest festival, la fiecare ediție. Și la ediția de anul acesta. Pînă una, alta, acest festival este singurul care aduce spectacole ce se joacă pe alte scene, în alte spații culturale. Că uneori sînt adevăratae evenimente, că alteori se așterne dezamăgirea după
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
oficialități, de toate culorile politice, care au opus rezistență, care au încercat să oprească visul. Sînt multe lucruri de discutat, de nuanțat, de criticat la acest festival, la fiecare ediție. Și la ediția de anul acesta. Pînă una, alta, acest festival este singurul care aduce spectacole ce se joacă pe alte scene, în alte spații culturale. Că uneori sînt adevăratae evenimente, că alteori se așterne dezamăgirea după vizionare, totuși, se poate lua, cît de cît, pulsul față de ce se joacă afară
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Ca într-o societate închisă. Asta se vede foarte tare în ce se scrie și, mai ales, în cum se scrie. E o sărăcie de limbaj, de citate, de conexiuni, de referințe. Pînă una, alta, nu mai există nici un alt festival internațional de teatru. E și bine, e și rău pentru echipa de la Sibiu. Dețin supremația absolută, muncită și obținută cu eforturi mari. Lipsește, însă, concurența. Aleargă singuri pe un culoar gol. Un pic de competiție nu strică nimănui. E greu
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
ani în care a funcționat și o intuiție teribilă a lui Constantin Chiriac, o depistare a celor în plină afirmare, pe care i-am văzut mai întîi la Sibiu și pe urmă, de pildă, la Avignon. O dată cu ramificarea și diversificarea festivalului, s-a pierdut ceva aici, la ștacheta înaltă a spectacolelor invitate. S-a dat o anvergură fenomenului, certă, fără discuție importantă, care a stat la baza opțiunii, de pildă, de a declara Sibiul Capitală europeană a culturii în 2007. Asta
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
înaltă a spectacolelor invitate. S-a dat o anvergură fenomenului, certă, fără discuție importantă, care a stat la baza opțiunii, de pildă, de a declara Sibiul Capitală europeană a culturii în 2007. Asta este sigur și inatacabil. Fără existența acestui festival și fără dimensiunea lui, n-am fi avut îndrăzneala să sperăm așa o minune. Undeva, însă, s-a pierdut nivelul ridicat de selecție al montărilor. A contat mai mult cantitatea decît calitatea. Festivalul s-a lățit, s-a dezvoltat pe
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
este sigur și inatacabil. Fără existența acestui festival și fără dimensiunea lui, n-am fi avut îndrăzneala să sperăm așa o minune. Undeva, însă, s-a pierdut nivelul ridicat de selecție al montărilor. A contat mai mult cantitatea decît calitatea. Festivalul s-a lățit, s-a dezvoltat pe orizontală, au apărut secții și secțiuni, o mie de activități pe zi, de spectacole și spectacolașe, de întîlniri și conferințe, bursa de spectacole, ziarul festivalului, concerte, animații de stradă. Trebuie, după părerea mea
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
montărilor. A contat mai mult cantitatea decît calitatea. Festivalul s-a lățit, s-a dezvoltat pe orizontală, au apărut secții și secțiuni, o mie de activități pe zi, de spectacole și spectacolașe, de întîlniri și conferințe, bursa de spectacole, ziarul festivalului, concerte, animații de stradă. Trebuie, după părerea mea, și o înălțare pe verticală. O tendință de aliniere la munții din jur, o creștere sistematică a valorii montărilor selecționate. La unele ediții, a pierdut teatrul. A cîștigat, însă, orașul. Și, sînt
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Pe măsura unei Capitale europene a culturii. SPECTACOLE DE AUTOR Dacă citești programul, urmărești orele, locurile și spectacolele, te pierzi în hățiș și riști, ca spectator onest, să nu mai vezi nimic. Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Cum am experiența și febra altor și altor festivaluri, cum nu doresc să devin ubicuă și exhaustivă, cum nu mi-am propus să cultiv varza, fie ea și de Bruxelles, am făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
făcut o selecție la sînge din împovărătoarea ofertă a festivalului. Am optat, cu alte cuvinte. Am ales cîteva nume de regizori care mă interesează: Silviu Purcărete � marele absent în carne și oase al acestei ediții, una din prezențele emblematice ale festivalului, un motor generator de întîlniri, de emoție, de amintiri � Mihai Măniuțiu, Tompa Gabor, Victor Ioan Frunză, Andriy Zholdak. Nu am avut altă șansă ca să apuc să văd, totuși, ceva. Sigur că și așa mi s-au încurcat căile. După cîteva
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
starea de inconfort și sentimentul aiuritor că am ratat totul. O abatere de la selecția mea a fost spectacolul Recviem, o producție a Teatrului Cameri din Israel, o bijuterie, un comentariu plin de candoare, aș zice, asupra morții. Campionul prezențelor în festival este regizorul Mihai Măniuțiu, cu trei din ultimele sale puneri în scenă: Electra, o adaptare după Sophocles și Euripide, montată la Teatrul de Stat din Oradea, Moi, Rodin și Perșii, recentele premiere de la Teatrul �Radu Stanca� din Sibiu. Nu vreau
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
de lumi, de angoase, de problematici, o asumată vulnerabilitate. Mihai Măniuțiu face un popas creator, de ceva vreme, pe tărîmul textelor vechilor greci. Am văzut Bacantele la Tîrgoviște � cel mai tînăr și mai neliniștit teatru din peisajul nostru � iar în festival mi-am completat tripticul cu Electra și Perșii. Investigația regizorului conduce nu la întoarcerea în timp, ci la recuperarea lui, la aducerea lui în cel mai trepidant astăzi. De aceea, nu aș numi asta o actualizare, ci, mai degrabă, o
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]