5,111 matches
-
uitat să mai plece. Doamne, cum mai împletea aerul păpădie în cosițele ei, cum împodobea degetele cu verighete de lumină, cum desena iluzii multicolore în blocul de desen! În acea zi, aerul purta sarafan albastru, cămașă albă, pantofi roșii. Zgomotul fiarelor resuscita memoria. Retrospecția proiecta perspective pentru o moarte în doi timpi. Milioane de fotografii suprapuse camuflau aparența. Pe un scaun din metal, cu picioarele fixate în beton, cu spătarul rupt, în fața a două urme proiectate tot mai adânc, Petru justifica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
înaintea morții, cerul își ia lumina înapoi. Oare din acest motiv, condamnații la moarte sunt legați la ochi înaintea executării? Nedreaptă-i, Doamne, acoperirea luminii cu pământ. Blestemați fie cei care coboară noaptea în iris, în fântână, în icoană! Zgomotul fiarelor descătușă câteva raze de sore și o umbră aproape transparentă. Petru, străfulgerat de intensitatea contrastu-lui, și-a acoperit ochii cu palmele o stare de mal abrupt, de sens unic, de tunel fără capete i-a încorsetat inima. Petru a privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
dacă nu cumva secolele luminate ar trebui să dea exemplu, să servească de model celorlalte? Dacă Adam a primit sau nu stăpînirea asupra animalelor, nu interesează cercetarea mea; dar știu că noi sîntem mai cruzi și mai rapace decît chiar fiarele și că ne folosim ca niște tirani de această pretinsă stăpînire. Dacă este ceva care să ne facă superiori lor, aceasta este, cu siguranță, rațiunea noastră; iar cei care-și fac o profesie din vînătoare au în cap doar cai
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
slobozindu-i pe Întinderea zăpezii ca lupii să se ia după ei, iar cu ceilalți doi prinși la sanie, să Încerce a scăpa cu fuga. Lumina de sus Îi ajuta. Dar cu toată geana lui Dumnezeu asupra lor, cu toate fiarele doborîte, acolo le-ar fi rămas oasele, dacă n-ar fi răsunat din față, nu la mare depărtare, niște detunături de pușcă. Ples neau de trei ori, apoi se lăsa tăcere și iar se auzeau de alte trei ori. Era
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
li se tălmăcea. Înțeleseră de la ei că și așezaseră tabăra nu de parte de acel loc. Cum nimeni dintre ei nu dormea, căci ieși seră din corturi să privească minunea de sus, auziseră lim pede focurile de armă și urletele fiarelor. Erau crescători de reni coborîți mai spre sud din calea gerului cumplit al nordului sub zăpada Înghețată a căruia renii nu mai puteau găsi hrană. Aici În schimb, ei se pricepeau să scormonească cu botul În stratul oricît de gros
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
anunță vulturului moartea apropiată. Într-adevăr, după domniile efemere ale ultimelor două aripi mici, vulturul este înghițit de flăcări, iar pământul, de spaimă. Interpretarea din capitolul al XII-lea nu prea lămurește lucrurile. Îngerul-hermeneut trimite direct la viziunea celor patru fiare din Cartea lui Daniel 104. E vorba despre succesiunea domniilor în Imperiul Roman, în general, și peste Israel, în special. Leul din final îl prevestește pe Mesia, care va fi trimis de Cel Preaînalt la sfârșitul lumii, ca să-i „judece
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
înarmați cu „pumnale ascuțite”. Arhanghelul (interpretul) îi spune că oamenii aceia sunt bandiți puși pe pradă. Atunci Abraham, fără să stea o secundă pe gânduri, îl roagă pe arhanghel să facă în așa fel încât bandiții să fie înghițiți de fiarele pădurii din preajmă. și lucrul se întâmplă după voia lui. Ceva mai încolo, patriarhul asistă la un adulter. Din nou o rugăminte către arhanghel și din nou împlinirea pe loc a rugăminții: pământul se deschide și-i înghite în pântecele
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
desființând-o și instaurându-se în locul ei definitiv. Împărăția cerurilor se pogoară brusc, omul neparticipând efectiv la „preluarea puterii”. Metaforic, după remarca lui Vielhauer, deosebirea dintre cele două vârste apare net în Daniel 7: vârsta de acum este întruchipată de fiarele urcând din străfundul mării, în timp ce vârsta viitoare se arată sub chipul omului coborând imperial din cer. Instaurarea noii vârste echivalează cu o nouă creație. Nimic nu supraviețuiește în condițiile dinainte: drepții se bucură din plin de condițiile pământului transfigurat, devin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Bornkamm, al căror rost ar fi acela de a exemplifica în chip concret expunerea sistematică și generală conținută în cele trei serii de viziuni ale sfârșitului lumii. Întâlnim două mari segmente „adăugite”: capitolele 12-14 („Femeia, copilul și dragonul”; „Cele două fiare”; „Mielul și cei o sută patruzeci și patru de mii”) și capitolele 17-19 („Judecata Marii Târfe”; „Nunta Mielului”; „Lupta eshatologică dintre oștile cerești și cele pământești”). Structura secțiunii apocaliptice a textului (4,1-22,6) este determinată de faptul că aceeași
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și ei, oamenii muntelui, în vremea tinereții lor), iar prichindelul de văru-meu sări cu gura : Atunci, cum de ținea digul ? Și cum au fost tăiați bolovanii ?" Bătrânul îi ciufuli părul blond și-i spuse : "N-ai auzit tu de iarba fiarelor?" Firește că auzisem cu toții: deschidea orice lacăt iar fierul se făcea moale ca mămăliga dacă-l atingeai cu ea. "Ei bine, nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nu numai fierul dar și piatra ne spuse, ca pe un mare secret, bătrânul. Și uite-așa, era ușor de tot să șlefuiești bolovanii, ce spui ?!" Ce să mai spunem, văru-meu rămăsese cu gura căscată, fiindcă auzisem toți de iarba fiarelor, dar că ar fi fost de-adevărat, asta n-o mai crezuserăm. Și oamenii erau mulțumiți, le mergea bine, primăvara nu mai erau inundații, făcuseră case frumoase, cu înflorituri din lemn la cerdac, cu odăi multe, cocoțate pe temelii înalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
nasturi metalici de uniformă, cu stema țării sovietice imprimată pe ei, ceea ce risipea dubiile în privința identității celor ce-și aflaseră sfârșitul acolo. Dar altceva, în afară de aceste mărunțișuri, nu se mai găsise. Nici măcar niște smocuri de păr, niște ciolane roase de fiare sau ceva asemănător. Lipseau, de asemenea, în mod inexplicabil, unele lucruri pe care vântul care bătuse în timpul nopții nu le-ar fi putut lua de acolo. Era vorba de armele militarilor sovietici. Asta era foarte ciudat și năștea tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
ca voi! Numai că i-am trimis pe lumea ceealantă și am izbăvit raionul de câțiva criminali mai mult decât siguri, dintre care unul se chema Isopescul și altul Muntean. Dar văd că tot nu vă astâmpărați, mă canalii, mă fiare sălbatice! Mie să-mi spuneți cine sînteți, de unde sînteți și cine măsa-n cur v-a trimis! Să vă fie cât se poate de clar că nu vă merge cu un poslușnic superior ca mine, care am venit cu Tudor Vladimirescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
tânjește cu lunile, ici-colo și cu anii, dar nu-și pierde nădejdea că acesta odată și odată tot se va întoarce la culcușul lor, dacă nu s-a prăpădit cumva răpus de vreun trăsnet, de vreun fur ori de vreo fiară prin cele tihărăi sau sechestrat de vreo vădană cu ochii verzi, la așternut moale și cald de cergă mițoasă. Noroc de tușa Malvina de la Crasna care, cu cărbunii și cu bobii ei, îți aduce huțănelul acasă chiar și de la celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
prima dată de când s-a luat cu Bianca lui. Și să mai adăugăm că gospodarul mai avea pregătite încă două cărucioare de găteje uscate, gata arvunite și ele pe la Mirăuților. Plus că i-au mai rămas și niște cantități de fiare vechi bine dosite în râpă, cu toate că a valorificat destule după ce și-a vândut uscăturile. Așa că, bine dispus și cu câteva bice aplicate sănătos la spinarea mârțoagei, a ajuns numaidecât acasă cam pe la apusul soarelui. Traista plină i-a dat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
și suflete omenești nevinovate. Doar ai văzut și dumneata că, deși s-a dat sfoară în țară, deocamdată s-au identificat numai două exemplare, mari și late, fără vreo urmă de ceva omenesc într-însele. Dimpotrivă, priviri agresive, porniri de fiară, suflete cantonate în rele pentru totdeauna, niște specimene nedemne de ceea ce include în definiția sa cuvântul om. Apoi, de ce să nu spunem lucrurilor pe nume, anume că acțiunea s-a declanșat cu o nepermisă întârziere și aceea la intervenția energică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
lor, la ceas de noapte, în pijamale, cum s-a întâmplat și ultima oară... Și ce faci acolo, nea Onuț?... A, mai nimic. Mă odihnesc, petrec mult timp în sala lor de fitness unde, din cauza neîndemânării, mă mai lovesc de fiarele alea de-acolo, dar cel mai mult stăm de vorbă ore și ore întregi uneori. Eu zic una, ei alta, dar băieții au un chef nebun de vorbă, sunt dispuși să stea cu mine la sfat nopți întregi, fără ca eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și mi-a întins un plic îngălbenit de vreme: "E cadoul meu; cel mai grozav cadou pe care l-am oferit cuiva vreodată. Nu-l deschizi? Hmm... N-ai bani acolo, pentru că nu am așa ceva. Ai două flori magice: iarba fiarelor și busuiocul. Le țin de-o veșnicie. Le-am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am purtat cu mine prin câteva pușcării. Ele m-au ținut în viață..." Mama a devenit o adevărată tornadă: "Nenorocitule! Îi dai fiului meu, de ziua lui, busuiocul, floarea pe care o ducem la morți? Îi dai fiului meu iarba fiarelor, nenorocita asta de floare despre care tâlharii spun că deschide orice lacăt, sparge orice încuietoare, orice lanț? Pentru asta vrei să-l pregătim pe acest copil? Pentru lumea bandiților? Și mai ai și curajul să spui aici, în casa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
s-a ridicat ușor, zâmbind trist, ca și cum sora sa vitregă l-ar fi sărutat de despărțire... Of, Doamne, Dumnezeul meu! Trei flori m-au ținut în viață, împreună cu femeile, recunosc, păcătosul de mine: angelica sau "elixirul vieții", busuiocul și iarba fiarelor. Rădăcina de angelică băută cu alcool tare, dimineața, pe stomacul gol, sau chiar mestecată zilnic, doar câte o bucățică, aduce și păstrează tinerețea și puterea, la orice vârstă. Să nu mă întrebați de unde am avut alcool, prin pușcării... Busuiocul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
putem pune în scăldătoarea copiilor, ca să le aducă noroc la iubit, pentru că nimic nu este mai dumnezeiesc în lume decât să iubești și să fii iubit... Ninetistele, care închinaseră steagul până atunci, au făcut ochi. Sorbeau vorbele lui Grătărel... Iarba fiarelor este, ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o au. O singură noapte pe an, în noaptea de Sfântul Andrei, atunci când niciun muritor nu trebuie să iese din casă, doar atunci se vede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ca și "elixirul vieții", greu de găsit. Se zice că doar vrăjitorii cei mari o au. O singură noapte pe an, în noaptea de Sfântul Andrei, atunci când niciun muritor nu trebuie să iese din casă, doar atunci se vede iarba fiarelor, căci toată noaptea aceea ea este roșie ca focul, până la răsăritul soarelui. La prima rază de soare, iarba se face din nou verde și nu se mai vede printre alte ierburi, decât până anul următor. Iarba fiarelor se mută, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se vede iarba fiarelor, căci toată noaptea aceea ea este roșie ca focul, până la răsăritul soarelui. La prima rază de soare, iarba se face din nou verde și nu se mai vede printre alte ierburi, decât până anul următor. Iarba fiarelor se mută, în fiecare an, peste șase ape mai departe, vreme de nouă ani până ce, într-al zecelea, ajunge înapoi de unde a plecat. Ca să nu fie culeasă, iarba intră în pământ sau în apă, se ascunde, căci nu are rădăcină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
culeasă, iarba intră în pământ sau în apă, se ascunde, căci nu are rădăcină, și pleacă întotdeauna noaptea din locul în care a stat peste zi. Dacă știți, așa cum am știut eu, un loc în care ar putea crește iarba fiarelor, luați toată iarba din acea zonă, fără să uitați niciun singur fir, și puneți-o într-un vas cu agheasma luată de la nouă biserici. Dacă acolo este și un fir de iarba fiarelor, el va fi singurul care se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]