9,472 matches
-
rezervă posibilități multiple: "...ficțiunea asumată este mai puternică decât realitatea, minciuna trăită cu intensitate este mai puternică decât adevărul...", Adevărul minciunilor romanești cum observă Mario Vargas Llosa, într-un eseu celebru, este expresia iluziilor, frustrărilor proiectate în spațiul privilegiat al ficțiunii, ordinea ei artificială conferă siguranță, refugiu, "acolo se dezlănțuie, libere acele pofte și spaime pe care viața le suscită, fără a reuși însă să le astâmpere sau să le îndepărteze", ea este un substitut temporar al vieții. în acest spațiu
Autorul nu vrea să moară by Daniela Firescu () [Corola-journal/Journalistic/10543_a_11868]
-
Codul lui da Vinci. În al doilea rînd, prin intermediul numelor (Dante, Virgil), Puiu și Rădulescu scot în evidență faptul că e vorba de un periplu prin iad, dînd astfel pe față cărțile și punctînd dimensiunea simbolică a mediului spitalicesc. E ficțiune, oameni buni, iar spectatorii știu asta, că doar de dragul ei vin la cinema. Dar și ficțiunea aceasta trebuia împachetată cumva, iar criticii de peste ocean nu reflectă deloc conștiința existenței marketingului. Dacă vă uitați la afișul filmului, acesta promite "Cea mai
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
în evidență faptul că e vorba de un periplu prin iad, dînd astfel pe față cărțile și punctînd dimensiunea simbolică a mediului spitalicesc. E ficțiune, oameni buni, iar spectatorii știu asta, că doar de dragul ei vin la cinema. Dar și ficțiunea aceasta trebuia împachetată cumva, iar criticii de peste ocean nu reflectă deloc conștiința existenței marketingului. Dacă vă uitați la afișul filmului, acesta promite "Cea mai apreciată comedie a anului", iar două citate din specialiști chiar se referă la umorul acestuia. Ele
O moarte care nu dovedește nimic by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10562_a_11887]
-
marele Text în sensul căutării unei minime coerențe. Dincolo de toate frontierele se află povestirea. Al doilea roman, O limbă comună este povestea scriitorului-narator din Dincolo de frontiere, iar problema pe care o pune de data aceasta este relația dintre realitate și ficțiune. Avatarul rocker-ului Jul din primul roman este scriitorul creator de personaje; cu un statut asumat scriptural, dator față de povestire și realitate. Satul și oamenii pe care îi ficționalizase în primul roman se revoltă, nu se recunosc, se simt trădați
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Supraviețuirile lui Radu Cosașu și, de ce nu, Patul lui Procust al lui Camil Petrescu, ca și Amintirile din copilărie ale lui Creangă ar fi autoficțiuni. Termenul nu este însă deloc pus în legătură cu poezia, ca și cum ar fi de la sine înțeles că ficțiunea nu se poate formula decît în proză. Dincolo de tipologia literară Autoficțiunea, ca practică literară (inițial) a unui individ occidental civilizat (în sensul lui Norbert Elias), urban, instabil, dezrădăcinat și avid, tocmai de aceea, de a lăsa urme, fie și imprimate
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Apoi, eul expus în Exuvii sau în Tinerețile lui Daniel Abagiu, ca și în majoritatea ficțiunilor evocate mai înainte, este departe de a-și exhiba statutul literar de voce, de origine a cuvintelor rostite. El apare în mod limpede ca o construcție pusă în scenă în enunț, nu ca o sursă a enunțării. Lucrurile sînt cît
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
se teme de climax, 69 este un orgasm prelungit care se dispensează de preludiu. Fiecare vinde ce-i place. Dacă Radu Cosașu este un părinte al autoficțiunii românești, de unde clișeul autoficțiune = Ťautobiografie rușinoasăť în sensul în care o astfel de ficțiune cere ingrediente lexicale vulgare, garnitură de sex, etc.? Pizdeț-ul lui Alexandru Vakulovski nu e o autoficțiune pentru că înjurăturile acoperă un sfert din text; e drept că recursul la sex este privilegiat de autoficționari, în măsura în care, odată cu Ťmoartea sufletuluiť și cu ofensiva
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
-mi găsesc o identitate" scrie una dintre cele două autoare citate mai sus, ca răspuns la pesimismul celeilalte. Literatura autoficționalistă este o practică literară în care gradul de autenticitate este direct proporțional cu cel al dezvrăjirii minții autorului. Partea de ficțiune, cu sau fără materializare simbolică, ca procedeu de compromis prin care cititorul este cointeresat la drama eului lipsit de transcendență, apare, la gradul zero, în chiar voința de epicizare a scriiturii. Autoficțiunea are nu numai nerv și ritm, dar are
Autoficționarii by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10604_a_11929]
-
de altă parte, și descoperirea unui simț al măsurii, găsirea unei ocale potrivite implică și ele un anume risc. O problemă pe care nu mi-am pus-o pe atunci este ce poate face acest semidoctism odată eliberat în spațiul ficțiunii. Firește, mă refer la Dan Brown și al său "Cod al lui da Vinci". Iar, acum, că tot am citit fragmente din carte și am văzut și filmul, încă am dificultăți în a mă hotărî între două ipoteze: A. un
Nimic de decodat by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10606_a_11931]
-
cei ce știu "cum se trece de la primul capitol la al doilea, apoi la celelalte, pentru a intra în partea a doua" a volumului (precizările lui Liviu Antonesei sunt absolut delicioase); și am rămas cu un gust de rânced, de ficțiune alterată, uitată la soarele orbitor al nonvalorii. Nesigură pe resursele sale, sau conștientă de ele, Ioana Baetica își plasează în deschiderea cărții un text-cârlig care să capteze interesul cititorului. Prima secvență din romanul "fracturist" Pulsul lui Pan e o colecție
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
o fișă de lecturi, la fel de anostă și lipsită de relief artistic. Hesse și Pasolini, Fowles și Sylvia Plath, De Chirico, Rahmaninov și Leonard Cohen se amestecă într-un bol alimentar livresc, mestecat cu fața la oglindă, dar nedigerat satisfăcător. "Romanul" pendulează între ficțiune și realitate, inserând inclusiv conversații ale tinerilor fracturiști (Ianuș, Chiva, }upa, Domnica Drumea) și vituperând, cu indignări ŕ la Ginsberg, împotriva mizerabilei Românii. Versuri, fragmente de jurnal oscilând între inept și scabros (,Eu sunt o toaletă publică. Oricine poate veni
Noua pornografie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10596_a_11921]
-
Gheorghe Grigurcu Trecutul: o mirobolantă ficțiune descărnată și exsanguă pe care o modelăm afectiv, selectiv, stilistic (stilul e omul, nu-i așa?) pentru a o opune prezentului - timp brut, barbar, asupra căruia n-avem decît o prea limitată putere, așa cum îi opunem viitorul, o altă ficțiune
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
ficțiune descărnată și exsanguă pe care o modelăm afectiv, selectiv, stilistic (stilul e omul, nu-i așa?) pentru a o opune prezentului - timp brut, barbar, asupra căruia n-avem decît o prea limitată putere, așa cum îi opunem viitorul, o altă ficțiune, mai liberă, mai aeriană decît trecutul, deși misterios înrudită cu acesta. în ordine existențială, firește, trecutul e slab ca orice fapt fictiv. Este, după cum spune Valéry, "locul formelor fără puteri; noi trebuie să-i dăm viață și necesitate și să
Trecut prezent, prezent trecut by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10574_a_11899]
-
mele diaristice. Există și o motivație mai adîncă, pe care nu mă sfiesc s-o numesc: ea constă dintr-o lipsă de încredere în scris, ca terapie. Alții își caută în comentariul aplicat al evenimentelor diurne ori în invenția de ficțiuni un transfer imaginar din lumea noastră desvrăjită, plină de mizerii, griji și nesăbuinți. Eu am încercat să-mi vindec rănile sufletului citind, ascultînd muzică, văzînd filme, îndeosebi poate, îngropîndu-mă în lucrări de specialitate. La drept vorbind, n-a fost vorba
Paul Cornea - "Cu cît anii trec, cu atît resimt mai puternic atracția literaturii" by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10541_a_11866]
-
firesc și documentat se pot lămuri, sau măcar atinge, problemele veșnice pe care noi, cei mai mulți, le țipăm en colčre. Și se mai vede, în domenii nu ușor de sistematizat, cîtă nevoie avem de profesioniști. (S.V.) Viața aiurea mi se părea ficțiune, realitatea era la București Doamnă Monica Heintz, ați plecat din România cînd vă pregăteați să dați la facultate, să vă alegeți o carieră. Educația din școală, semnalele pe care le primeați din jur vă spuneau că reușește cine muncește, sau
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
a putea analiza materialul adunat "la rece". În antropologie există expresia to go native (a te transforma în indigen) - mi s-a întîmplat și mie (eram, cert, predispusă). La sfîrșitul perioadei de teren în România, viața aiurea mi se părea ficțiune, realitatea era la București. Ce știați despre cum se muncește ŕ la roumaine cînd v-a venit ideea tezei de doctorat? Aveam multe prejudecăți, bazate pe experiența mea de "cetățean" și de "client" din anii 1990, cînd am revenit de
"Absurditatea birocrației și obișnuința de a ocoli regulile sînt frecvente și în Vest." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10622_a_11947]
-
evadări din șabloanele inevitabile ale programului zilnic, să-mi amăgesc oboseala. Teatrul în sine este un soi de aventură, de provocare a minții, a emoției, a propriei ființe. Fiecare spectacol este un drum către o creație, către un creator, către ficțiuni și alcătuirea lor, către hotare făcute după chipul cuvintelor, al imaginației, după forța cu care artiștii fac credibilă povestea lor. Un minunat exercițiu ca să nu îți pierzi prospețimea, ca să reziști vremurilor și oamenilor, ca să încerci să afli cine ești. Pe
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
actriță. Winnie este, probabil, o mare probă. Din multe puncte de vedere. Am plecat mai devreme spre micul teatru Kammerspiele din Landshut. Am descoperit un loc splendid, intim, cochet, o casă de pe la o mie șapte sute și ceva care găzduiește acum ficțiuni. Privită de afară, casa aceasta la cărămidă roșie pare pierdută în oraș, rătăcită în secol, în timp. Intrînd pe o poartă impunătoare de lemn, ca în Ardeal, în care se decupează doar o mică ușă, ca pentru copii, începi să
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
și cîrpaci." Ce face de fapt Florin Iaru în articolul său? Stabilește o graniță rigidă între noțiunea de literatură beletristică și alte genuri literare, interzice folosirea noțiunii de scriitor în afara domeniului beletristic și conchide că tot ce rămîne pe dinafara ficțiunii literare "nu are valoare literară". Concluzia? Pleșu, Manolescu, Liiceanu sau Patapeivici, deși scriu bine, nu sînt scriitori. Substratul stă în aceeași afurisită de invidie culturală din cauza căreia, din cealaltă tabără, cea a filozofilor, despre Liiceanu sau Pleșu se spune că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10005_a_11330]
-
părea că răul o ia la vale. Cine avea timp atunci să observe că, de pildă, romanul lui Platonov, ,Cevengur", apărea pe piață, aici? Că era tradus superb, că era tulburător, că tot ce ar fi putut să fie doar ficțiune, acolo, a existat și aici în formele cele mai concrete și mai strivitoare? Iar noi, cei de aici, am putea să depunem mărturie la infinit că, da, comunismul nu a fost o vorbă în vînt. A fost o realitate diabolică
Apostolii comunismului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10050_a_11375]
-
se bucură în continuare de prestigiu local. În măsura în care vor fi studiate, în perspectivă comparativă, strategiile discursive și valorile implicite din discursurile rostite în diferite parlamente ale Europei, se va constata probabil că societatea românească prețuiește în continuare expresivitatea artistică, literatura, ficțiunea, pitorescul limbajului; păcat doar că aceste nobile preferințe conduc la alcătuirea unor texte foarte discutabile estetic, moral și intelectual, de un desăvîrșit prost gust, și că reușesc de prea multe ori să se substituie unor activități politice mai banale și
Declarații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10048_a_11373]
-
ce este spaniol ca să nu piardă contactul. La Leipzig, plecată la un târg de carte, caută standul Barcelonei ca să poată vorbi acolo spaniola, la hotel, pentru a-și crea ambientul, bea vin de Rioja și, un episod ce pare curată ficțiune, întâlnirea din gară și conversația în ,limba inimii" ei cu un iberic de condiție îndoielnică. în cele din urmă, pleacă imaginar cu trenul, nu spre București, ci pe traseul Leipzig-Madrid. Se pare că și străzile Bucureștiului, până la Universitate, ori până la
O Spanie spirituală by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/10043_a_11368]
-
e cuprinsă (așa cum încearcă literatura de consum, care zugrăvește o falsă armonie și încearcă să ordoneze și să stăpânească realitatea prin dihotomia alb-negru), ci prin înfățișarea acestora într-o nouă formă, din perspectiva eternității: numai ceea ce nu e real (adică ficțiunea) e cu adevărat etern. Literatura e construită din ,cărămizile" lumii reale, însă astfel reașezate încât să iasă de sub incidența realității și să poată forma o lume opusă acesteia, fără a-i șterge contradicțiile și ambivalențele. Privirea care îmblânzește aceste ambivalențe
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
Odiseu sînt plasate în centrul unui abil joc de oglinzi, de factură cervantină, care le pune într-o lumină nouă și permite discursului romanesc să descifreze implicațiile și sensurile existenței umane cuprinse în binomurile dihotomice viață/literatură, adevăr/minciună, istorie/ficțiune, mythos și logos, amintire/ uitare. Reinterpretarea mitului clasic constă nu doar într-o demitizare prin răsturnare parodică, ci într-o subminare mai subtilă, care îl degradează și îl pulverizează în același timp, de parcă l-ar reflecta în cioburile uneia dintre
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]
-
etapele ei: plecarea, războiul din Troia, peregrinarea pe mare (secvențele cu Polifem, Circe, Calipso, Nausicaa, sirenele, coborîrea în Infern) și reîntoarcerea în Itaca (proba arcului, pedepsirea pretendenților). Acestei ultime instanțe îi este rezervată o funcție importantă în structura romanului: delimitarea ficțiunii de viață (mai exact a două nivele distincte de ficționalizare). În cuvintele naratoarei, întoarcerea lui Odiseu marchează sfîrșitul poveștii făcute cu cuvinte, în care intervin personajele de epopee și începutul adevăratei vieți, a unui Odiseu și a unei Penelope ,din
Marea în ruine de David Torres by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/10054_a_11379]